Castrul roman de la Apulum

Cunoscut și ca „orașul celor trei fortificații”, Alba Iulia posedă un patrimoniu arheologic deosebit de interesant și variat, dar și extrem de important pentru istoria națională a României. Amplasarea însăși a localității pe malul drept al Mureșului, la confluența acestuia cu alte două importante râuri (Ampoiul și Sebeșul), a oferit condițiile optime unei dezvoltări deosebite a locuirii umane încă din perioada epocii pietrei, cu debutul vieții urbane imediat după cucerirea Daciei și transformarea în provincie romană (mijlocul sec.II d.Chr.).

Datorită poziției ce asigura un control al circulației pe Valea Mureșului (anticul Maris), precum și al zonei aurifere a Munților Apuseni, după cel de-al doilea război cu dacii conduși de regele Decebal, împăratul roman Traian, decide stabilirea la Apulum (numele latin al localității Alba Iulia, provenit din numele dacic al așezării Apoulon), a unei legiuni romane, pentru care, bineînțeles, trebuia ridicat un castru de legiune.

Dislocată de la Vindobona (Viena), Legiunea a XIII-a Gemina, care a participat la ambele războaie daco-romane, începe să ridice castrul de la Apulum, locul de fundare fiind  plasat pe un platou ușor înclinat de la vest spre est, parte a celei de a treia terase naturale a Mureșului. O primă etapă a castrului este faza de lemn, ce cuprindea fortificarea cu  val de pământ, palisadă și turnuri de lemn, acesta fiind construit la Apulum, pe la anul 107 d.Chr. (sub Traian), dar nu se cunosc detalii tehnice despre această fază.

Castrul cu zid de piatră, a fost construit cel mai probabil sub împăratul Hadrian, până în jurul anului 125 d.Chr., elemente importante ale acestuia fiind cercetate în mai multe puncte între anii 1982-1998 (porta principalis dextra), respectiv 2011-2012 (via principalis si clădirea comandamentului – principia castrului). Dimensiunile castrului sunt de cca. 480 x 432 metri (de unde rezultă o suprafață de aproape 21 hectare), laturile lungi fiind cele de nord, respectiv sud.

Un castru roman tipic

Cu bune analogii în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, castrul de la Apulum respectă cu strictețe planimetria consacrată și organizarea internă a castrelor legionare romane. Astfel, și în cazul castrului de la Apulum, fortificația cuprindea cele patru porți de acces: pe latura de est porta praetoria, pe latura de sud porta principalis dextra, pe latura de nord – porta principalis sinistra, respectiv pe latura de vest porta decumana. În centrul castrului se înălța clădirea comandamentului legiunii - principia. În interiorul zidurilor se construia un val de pământ - agger, lipit de zid, iar În afara zidurilor, după o suprafață dreaptă, berma, era săpat un șanț adânc, fossa.

În castru fusese stabilită o reţea de drumuri, chiar din momentul trasării sale pe teren, Via Principalis şi Via Praetoria, dispuse perpendicular („în cruce”), între principalele porţi, având un rol deosebit în organizarea spaţiului întregului castru. Via Principalis, unea porţile de pe laturile de nord şi sud ale castrului (Porta principales), străbătând fortificaţia de-a latul şi împărţind castrul în două părţi de dimensiuni inegale: spre est Praetentura (unde se aflau clădirile edificiilor publice – clădirile tribunilor, spitalul, băile sau depozite de cereale, dar și barăci ale trupei), iar spre vest, după amplasamentul clădirii comandamentului se află Retentura, unde erau amplasate, de regulă, barăcile legionarilor. Via Praetoria conducea de la Porta Praetoria de pe latura estică, spre edificiul comandamentului, situat la intersecția cu Via Principalis. Din spatele clădirii comandamentului legătura cu Porta decumana era asigurată prin Via decumana.

Via Saggularis era drumul circumcastral, care înconjoară castrul la baza agger-ului, în interior, având practic rolul unui drum de rond (de gardă) ce asigura legătura cea mai scurtă (şi rapidă) între porţile principale şi turnurile de colţ sau de curtină.

Dificultatea obținerii unor secvențe arheologice semnificative din trecutul roman al acestei fortificații este accentuată de suprapunerea peste castrul roman a celorlalte două fortificații: cetatea medievală Alba Iulia (ce preia exact conturul zidurilor fostului castru roman, la care adaugă două bastioane pe colțurile de sud), respectiv fortificația bastionară Alba Carolina (aceasta include cetatea medievală existentă la  începutul secolului XVIII, în fortul principal cu șapte bastioane). De asemenea, succesiunea ridicării unor ansambluri de clădiri ecleziastice, militare sau laice, în interiorul fortificațiilor, a condus la modificarea completă a spațiului interior al fostului castru roman, pentru dezvelirea căruia doar foarte puține sectoare mai pot fi luate în discuție. 

Ceea ce s-a putut cerceta arheologic și pune în valoare, pentru castrul Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, constituie la acest moment un traseu turistic-cultural roman, format din poarta de sud a castrului (porta principalis dextra), drumul roman Via principalis, respectiv o parte din clădirea comandamentului castrului  - principia.

Piatra pentru castru, adusă de la 10 kilometri

Din observațiile și cercetările arheologice realizate de-a lungul timpului, se poate spune că piatra cu care s-au ridicat zidurile castrului de la Apulum, a fost tăiată în blocuri mari paralelipipedice ce cântăresc peste 300 kg, în cariera de calcar aflată la peste 10 kilometri la nordul anticului Apulum, fiind adusă aici cu carele și zidită de soldații legiunii, buni cunoscători ai tehnicilor de construcție.

Tehnica realizării zidurilor de incintă și a turnurilor de supraveghere este cunoscută sub numele latin de opus quadratum, în care zidul este format din două paramente de  blocuri paralelipipedice dispuse paralel, mai groase la bază, cu spațiul dintre ele umplut cu bolovani. Pe de altă parte, construcțiile interioare ale clădirilor militare erau ridicate în tehnica opus incertum care semnifică un zid ridicat din piatră spartă neregulată, legată cu mortar. Cărămida romană apare în situația realizării elementelor de pavaje interioare sau exterioare, a instalațiilor de încălzire (Hypocaustum), precum și la diferitele elemente construite pentru transportul, colectarea sau evacuarea apei (sistemele de canalizare, conductele de apă, băile publice ale soldaților, etc).

De asemenea, alte materiale descoperite destul de frecvent în cercetările arheologice din castru sunt țiglele romane (tegulae), folosite la sistemele de acoperire ale clădirilor, dar și la porticus-urile create pentru amenajarea unor clădiri cu curți interioare sau pentru delimitarea clădirilor la stradă. Din păcate, lemnul care a fost utilizat cu siguranță la toate clădirile din interiorul castrului, dar și la sistemul de fortificare, nu s-a păstrat datorită perisabilității sale în cursul celor aproape două milenii de la ridicarea castrului, astfel că el poate fi recunoscut doar că a fost utilizat în sistemele constructive ale castrului de la Apulum.

Vom parcurge succint în cele ce urmează, câteva detalii legate de vestigiile arheologice romane ale anticului Apulum, care au fost cercetate și puse în circuitul turistic în ultimii ani la  Alba Iulia. Poarta de sud a castrului avea două turnuri masive ridicate pe trei nivele fiind acoperite cu țigle. Un masiv pinten median din piatră despărțea cele două intrări carosabile în castru, pentru închidere fiind plasate două porți grele din stejar, una fiind folosită pentru intrarea în castru, cealaltă pentru ieșirea carelor și soldaților.

Prin porta principalis dextra  intrau sau plecau în misiune în fiecare zi soldații Legiunii a XIII-a Gemina, unitate care a asigurat organizarea și coordonarea sistemului de apărare a Daciei, până pe la anul 168 d.Chr., când a fost adusă în Dacia și Legiunea a V-a Macedonica și stabilită la Potaissa (Turda).

Via principalis din castrul roman Apulum

Drumul numit via principalis, făcea legătura între porțile principale plasate pe laturile de sud și nord ale castrului de la Apulum și trecea prin fața principiei, loc unde se intersecta cu via praetoria – drumul ce venea de la porta praetoria, aflată la est. Pentru a se asigura drenajul drumului, soldații au construit un canal de cărămidă, chiar în axul longitudinal al acestuia, iar pentru apele pluviale au fost realizate și cele două rigole laterale de pe ambele părți/laturi ale drumului via principalis.

Drumul era străjuit de un porticus, ale cărui coloane se racordau prin acoperiș, la clădirile militare plasate de o parte și de alta a drumului. Pe drumul ce era pavat cu lespezi mari de piatră treceau carele cu alimente, ulei, vin și sare, precum și cu echipamente și materiale necesare taberei militare.

Curierii militari sau soldații aflați în misiune traversau în grabă jumătatea de sud a castrului, de la poarta principalis dextra, până la intrarea în comandamentul legiunii, unde trebuia să aducă toate informațiile și mesajele ce țineau de misiunea lor.

Principia castrului Apulum

Datorită evoluției urbanistice a zonei unde este amplasată principia,  în perioada 2011-2012, a fost cercetată numai partea de sud a clădirii comandamentului; cealaltă jumătate se află sub strada N. Iorga şi parţial sub clădirea Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Pe baza jumătăţii cercetate s-a propus întregirea grafică pentru planul construcţiei. Astfel, se poate deduce prin măsurători că Principia se afla în poziţie centrală faţă de laturile de sud şi nord ale castrului, la cca.170 m de acestea; latura din spate se află la cca. 245 m faţă de zidul de vest.

Principia, reconstituire digitală

Dimensiunile planului întregit grafic ale Principiei sunt de aproximativ 85 metri  lungime şi 65 metri lăţime; partea din faţă a construcţiei (estică) se află sub strada Al. Sterca Suluţiu şi parţial sub cazarma pontonierilor,  iar jumătatea de nord a principiei este acum sub str. N. Iorga şi clădirea Universităţii.

Clădirea comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina este un ansamblu construit care are toate cele patru părţi componente ale unei clădiri de comandament de tip Forum:

Oecus – reprezintă principala parte a clădirii, amplasată pe latura din spate și cuprinde un număr de 7 încăperi, care au următoarea destinație: în poziția centrală este Aedes Principiorum (camera sacră ce conține și stindardele legiunii și statuile împăraților romani); la subsolul aedes-ului, avem Aerarium (camera/nișa subterană plasată la subsolul Aedes-ului, în care se păstra tezaurul legiunii și celelalte fonduri gestionate pentru activitățile legiunii în provincia Dacia); de o parte și de alta a aedes-ului sunt încăperi/birouri încălzite cu instalații complexe de hypocaustum;, în aceste birouri se derulează activitățile administrative ale legiunii: Tabularium (camerele ce conțin arhiva de stat gestionată de comandanții legiunii),  Officium (birouri militare în care lucrau liberții sau sclavii).

Basilica, curtea interioară acoperită, care se prezintă ca o sală mare plasată transversal, în fața oecus-ului, interiorul basilicii fiind prevăzut cu coloane ce susțineau acoperișul. Sala avea dimensiuni identificate de cca.15 x 65m, conţinea două şiruri de postamente pe lungime, o încăpere pe latura de sud, respectiv una echivalentă pe latura de nord (acestea fiind tribunalele unde se citeau în fiecare dimineață ordinele de serviciu pentru subunități, dar și sancțiunile pentru soldații indisciplinați). Între curtea acoperită/basilica şi curtea mare (atrium) se afla un porticus şi probabil trepte. În zona centrală a basilicii au fost găsite mai multe  fragmente de inscripţii cu liste de soldaţi, precum și o piesă deosebită dar fragmentară: acvila sculptată în marmură în tehnica altoreliefului; ea reprezintă un vultur cu aripile deschise. 

Atrium - curtea interioară descoperită, flancată pe laturile de sud și nord de armamentarium – care, tehnic, este termenul pentru depozitul de arme – arsenal, dar practic cuprinde sălile în care se instruiau ofițerii și soldații; de asemenea sunt atestate prin inscripții și schola sau collegium – sedii ale diverselor asociații/cluburi de ofițeri și subofițeri din cohortele legiunii. Este de presupus să existe un porticus susținut de coloane de jur-împrejurul curții interioare. Curtea interioară era pavată cu lespezi de piatră, iar descoperirile arheologice atestă și amenajarea în câteva puncte a unor postamente pentru inscripții votive și, probabil, statui. Astfel, au fost descoperite mai multe inscripții dedicate familiei imperiale ale lui Septimius Severus, care atestă cel mai probabil vizita imperială a fiului acestuia, împăratul Caracalla, alături de mama sa, împărăteasa Iulia Domna, și în acest castru de legiune, în jurul anului 212 d.Chr. 

Intrarea principală în principia, reconstituire digitală

Intrarea în principia, al cărei portal era amplasat pe latura de est, la intersecția celor două drumuri: via praetoria cu via principalis. Din păcate, intrarea în comandamentul roman nu poate fi cercetată, deoarece peste amplasamentul ei s-a ridicat una din cazărmile militare austriece, realizate în a doua jumătate a secolului XIX.

La Alba Iulia, istoria prinde viață

Pe lângă materialul epigrafic foarte important, descoperit recent prin cercetările arheologice din castrul roman de la Apulum, vechile colecții ale Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia dețin o impresionantă zestre de monumente arhitecturale (coloane, baze, capiteluri), inscripții votive dedicate de către ofițeri sau soldați ai legiunii, sau statui de ofițeri, iar la restaurarea și punerea în circuitul turistic a unei părți din situl arheologic Principia castrului Apulum, a fost realizat și un mic lapidarium în aer liber, care prezintă în mod  interactiv importanța acestui castru pentru istoria militară a Daciei romane.

La Alba Iulia istoria prinde viață, datorită trupelor Legiunea a XIII-a Gemina, Lupii de fier ai  Apoulonului, sau Garda cetății Alba Carolina ce asigură constant spectacole de reenactement istoric, reconstituind secvențe originale din trecutul fabulos al acestor locuri.

Principia  - ansamblul protejat al clădirii comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum turiștii vor afla povestea castrului roman și se vor putea transpune pentru câteva clipe în viața militară a soldatului roman, purtând echipamentul complex ce a fost reconstituit aici. Colecția deosebit de bogată de arheologie clasică  daco-romană, poate fi vizitată la Muzeul Național al Unirii, alături de celelalte secvențe de istorie națională ale fostei capitale a Transilvaniei medievale, respectiv de Sala Unirii – templul României Mari.