Când a fost construită Sala Dietei de la primul etaj al Castelului Corvinilor?
Aflată la primul etaj al Castelului Corvinilor, deasupra Sălii Cavalerilor, Sala Dietei a fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în vremea Huniazilor.
Meșterii francezi ar fi înălțat aripa de apus, care cuprinde cele două mari săli gotice, cunoscute sub numele de Sala Cavalerilor și Sala Dietei, iar în partea de răsărit, capela castelului. Această ipoteză nu a putut fi confirmată încă prin documente, afirmă istoricul de artă Oliver Velescu.
Sala, spațioasă și înaltă, cu arhitectură gotică și renascentistă, cu bolți cu nervuri ogivale, coloane masive și ferestre înalte, a fost locul unde se țineau întruniri oficiale, recepții și consilii. Denumirea „Sala Dietei” este improprie, arată istoricii, deoarece Dieta Transilvaniei, adunarea nobililor care lua decizii politice și economice, nu s-a întrunit niciodată la Hunedoara.
„Sala Dietei a fost botezată astfel în secolul al XIX-lea de un autor care, plin de fantezie, scria că, în timp ce bărbații dezbăteau problemele de actualitate, jupânițele se retrăgeau în logii, de unde asistau la dezbateri – o imagine inspirată, desigur, din aspectul parlamentelor moderne, dar care nu își are locul aici. În realitate, sala de la etaj era locul de consiliu al seniorului cu vasalii săi, numiți în actele medievale servientes. Vasalii, în schimbul protecției acordate de suzeran, erau datori să-l slujească cu credință, ajutându-l cu sfatul și spada ori de câte ori acesta o cerea”, afirma Oliver Velescu.
Pereții săi au fost decorați cu fresce și medalioane pictate (unele încă vizibile), reprezentând personaje istorice și castele. Pe partea superioară a pereților s-au păstrat urmele arcelor ogivale (arce frânte), care dovedeau că și această sală a avut un aspect gotic, cu bolți pe nervuri de piatră ce se sprijineau pe coloane, la fel ca în Sala Cavalerilor, adăuga istoricul Oliver Velescu.
Gabor Bethlen a transformat-o în dormitor
În secolul al XVII-lea, Sala Dietei a fost distrusă pentru a fi recompartimentată pe două niveluri, fiecare cu câte trei încăperi. La etajul nou format existau camere simple, despre care nu se cunoaște nimic deosebit. În schimb, despre cele de la parter, cărturarii din trecut arătau că aici se aflau, în succesiune, camerele numite „a Doamnei”, „a Domnului” și „sufrageria”.
„Pereții acestor încăperi au fost împodobiți, potrivit gustului epocii, cu elemente de stucatură, din care s-au păstrat pe pereți doar fragmente prea mici pentru a permite o evaluare a valorii lor artistice. Fiind un material foarte puțin rezistent, stucatura s-a deteriorat mai întâi în timpul folosirii necorespunzătoare a castelului în secolul al XVIII-lea, și ulterior, din cauza incendiului și a intemperiilor, în perioada în care castelul a rămas fără acoperiș”, arăta Oliver Velescu.
În sufragerie, pereții au fost împodobiți cu o galerie de portrete ale domnitorilor contemporani cu principele Gabriel Bethlen, însă și aceste medalioane s-au pierdut în timp.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
