Camil Petrescu, artileria și chipul crud al războiului industrial

Anul 1914 a fost unul obișnuit până când un fanatic a tras două gloanțe spre mașina în care se afla arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul coroanei Austro-Ungariei. Loviturile au fost precise și au pierit înaltul demnitar și soția.

Evenimentele au fost accelerate și s-a ajuns la un război european în care erau atrase resursele întregii lumi, puterile implicate folosind tot ceea ce aveau mai bun prin colonii. Chiar dacă s-a sperat că victoria o să fie obținută până la Crăciun, ambele tabere au rezistat și s-a ajuns ca ostilitățile să se desfășoare din plin și în vara anului 1916.

Echilibrul de forțe era evident și era căutat un aliat care să genereze prăbușirea inamicului. România a fost supusă presiunilor diplomatice din ambele părți, dar învingătoare a fost Antanta, Puterile Centrale primind astfel o lovitură de moarte. Diviziile românești au trecut munții și printre militari s-a aflat și Camil Petrescu.

Trupele de acoperire ale Vienei nu făceau față și se retrăgeau cu pierderi grele din fața gloanțelor de origine austriacă. Firmele capitaliste vindeau tehnică militară pentru creșterea nivelului de trai, dar nu bănuiau cei de la la putere că se pot întoarce chiar împotriva producătorilor.

Conducerea de la Berlin a decis că trebuie să se răzbune pe fostul aliat și o întreagă armată a fost deplasată în Transilvania, militarii germani provocând un șoc prin aducerea tunurilor de model nou. Ofițerul Camil Petrescu a supraviețuit confruntărilor, dar a avut auzul grav afectat de exploziile proiectilelor încărcate cu explozibil puternic.

Experiența din linia întâi în cadrul Regimentului 22 infanterie a fost descrisă pe larg în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, o frescă a evenimentelor sângeroase provocate de obsesiile liderilor politici pentru putere cu orice preț. Scriitorul, destul de fragil, a fost neplăcut impresionat de forța proiectilelor inamice și de tactica utilizată de germani, cei ce lansau o combinație între proiectilele fuzante și cele percutante. Explodau întâi cele fuzante, capabile să satureze terenul cu schije și gloanțe, și apoi soseau cele explozive și care aruncau spre cer brazde de pământ și bucăți de oameni.

Tragerile erau sistematice astfel încât să nu scape vreun inamic. Loviturile erau deosebit de precise dacă observatorii aveau poziții dominante sau dacă tragerile erau dirijate din avion. Camil Petrescu a scris că obuzele de 105 mm erau periculoase pentru că masa acestora era de 15,8 kg, suficientă pentru a distruge adăposturile de campanie.

Berlinul chiar era hotărât să se răzbune pe conducătorii României și au fost trimise în acțiune și obuzierele de calibrul 150 mm, cele ce azvârleau împotriva infanteriei obuze de 42 kg. Exploziile au dus și la pierderea auzului și toată viața scriitorul a fost complexat de această infirmitate invizibilă și enervantă.

Mica unitate a ofițerului român a fost bombardată masiv în ziua de 17/30 septembrie 1916 în apropierea satului Săsăuș, comuna Chirpăr din județul Sibiu, și scriitorul de talent a surprins impactul psihologic al exploziilor asupra unei trupe ce nu beneficia de sprijinul propriei artilerii. Germanii au folosit cel puțin două baterii pentru a face un exercițiu de tragere exact ca la manual și astfel infanteria proprie să aibă pierderi cât mai mici.

Tunurile germane au provocat grele pierderi în rândurile militarilor români, dar această deplasare a artileriei undeva în est a dus la înfrângerea și la prăbușirea Reichului în anul 1918.

Partea proastă pentru Berlin a fost că munițiile folosite de către artilerie erau dificil de transportat și ocupau numeroase vagoane tractate de locomotive care consumau combustibil util în alte sectoare sau pe alte fronturi. Au fost deplasate și importante cantități de proiectile toxice, dar acestea n-au fost utilizate după ce testele au demonstrat că în munți otrava este repede risipită de curenții de aer.

Strategia nu admite erori.

_{Foto sus: Carnetul de veteran al lui Camil Petrescu (© Arhiva Muzeului Naţional al Literaturii Române)}