┬źBunavestire┬╗ la Vene╚Ťia  Un tablou de Jacopo Tintoretto jpeg

┬źBunavestire┬╗ la Vene╚Ťia. Un tablou de Jacopo Tintoretto

­čôü Istoria unui tablou
Autor: Cosmin Ungureanu

C─âtre mijlocul secolului al XVI-lea, istoria artei ├«nregistreaz─â o aprig─â disput─â ├«ntre Vene┼úia ┼či Floren┼úa, cu miza de a stabili ├«ns─â╚Öi identitatea picturii. Florentinii, m├óndri de a fi generat o art─â cu valori intelectuale, erau convin┼či c─â temeiul acesteia st─â ├«n desen. ├Än limba italian─â, disegno indic─â mai mult dec├ót simpla opera┼úie grafic─â: se refer─â la concept, idee, imagine. Ofer─â, altfel spus, me┼čte┼čugului artistic demnitatea proprie artelor liberale. For┼úa artistului, argumentau autorii toscani, st─â ├«n m─âsura ├«n care el st─âp├óne┼čte meandrele acestei adev─ârate ┼čtiin┼úe, ce includea perspectiva, anatomia, propor┼úionalitatea iar pentru ei culmea de netrecut o reprezenta Michelangelo Buonarotti. ├Än cealalt─â tab─âr─â, a vene┼úienilor, erau mult pre┼úuite expresivitatea cromatic─â, farmecul misterios al naturii, poezia ei, ┼či nu ┼čtiin┼úa. ├Än ochii oric─ârui vene┼úian, elementul fundamental al picturii era culoarea, ce nu avea nevoie de suportul liniei, al desenului, iar maestrul des─âv├ór┼čit se numea Tiziano Vecellio. Curios este c─â aceast─â ├«nfruntare intercitadin─â trece din planul teoriei ├«n c├ómpul realit─â┼úii: cei doi, Ti┼úian ┼či Michelangelo, se ├«nt├ólnesc la un moment dat la Roma, f─âr─â ca vreunul dintre ei s─â fie convins de iscusin┼úa celuilalt ┼či f─âr─â s─â schimbe prea multe cuvinte de laud─â.

Atunci c├ónd nu erau preocupa┼úi s─â stabileasc─â ierarhii, cei angaja┼úi ├«n aceast─â disput─â treceau la exerci┼úii de imagina┼úie. Iat─â ce scrie artistul ┼či literatul Paolo Pino ├«ntr-o carte publicat─â la Vene┼úia ├«n 1548: ÔÇ×Dac─â Ti┼úian ┼či Michelangelo ar fi contopi┼úi ├«ntr-un singur trup, adic─â dac─â la desenul lui Michelangelo s-ar ad─âuga coloritul lui Ti┼úian, ar putea fi numit zeul picturiiÔÇť . ├Änt├ómplarea face ca jocul imaginativ s─â treac─â ├«n planul realit─â╚Ťii, ├«n chiar acea epoc─â, anume ├«n opera lui Jacopo Robusti, numit Tintoretto (1518-94).

ÔÇ×Capela sixtin─âÔÇŁ a Vene┼úiei.

Fiu al unui modest boiangiu (tintore), Jacopo a trecut meteoric, pre╚Ť de c├óteva zile, ├«n atelierul lui Ti┼úian, de unde se spune c─â invidia maestrului l-ar fi alungat . Chiar dac─â nu avem certitudinea acestui detaliu biografic, fapt este c─â, p├ón─â la sf├ór╚Öitul vie╚Ťii, Ti┼úian nu suporta s─â aud─â elogii la adresa adversarului s─âu. De aici au provenit, de altfel, rezerva, ignorarea ┼či chiar def─âim─ârile celor ce arbitrau gustul artistic la Vene┼úia . F─âr─â s─â fi ajuns vreodat─â la Roma sau Floren╚Ťa, Tintoretto a asimilat ├«ns─â, indirect, ÔÇ×╚ÖcoalaÔÇŁ Judec─â╚Ťii de Apoi pictate de Michelangelo, ├«n anii 1536-42, pe peretele de vest al Capelei Sixtine, ╚Öi ├«ndeosebi for┼úa titanic─â a compozi╚Ťiei, diversitatea debordant─â a anatomiilor, post├╣rilor ╚Öi gesturilor personajelor, dar mai ales linia des─âv├ór╚Öit─â a desenului. 

Deja emergente ├«n tablourile ├«n care era glorificat evanghelistul Marcu, rudimentele preluate din arta lui Michelangelo ajung la o manifestare deplin─â ├«n ciclul de p├ónze gigantice (teleri) pictate de Tintoretto pentru Scuola Grande di San Rocco. Congrega┼úia, ├«nfiin┼úat─â ├«n 1478 sub semnul unui sf├ónt protector ├«mpotriva ciumei, ├«nflore┼čte deplin ├«n a doua jum─âtate a secolului al XVI-lea, ├«n chiar epoca ├«n care lui Jacopo Robusti ├«i este ├«ncredin┼úat─â aceast─â curajoas─â antrepriz─â, pe care o duce singur timp de 23 de ani, refuz├ónd orice asistent. Ea constituie deopotriv─â nucleul operei sale ┼či faima Vene┼úiei, o veritabil─â ÔÇ×capel─â sixtin─âÔÇŁ a ora┼čului lagunar .

Mitul Serenissimei.

Din aceea┼či epoc─â ÔÇô mai precis anii 1560-80 ÔÇô provine ┼či Bunavestire din patrimoniul Muzeului Na┼úional de Art─â al Rom├óniei, c├óndva ├«n colec┼úia lui Constantin Esarcu. F─âr─â a excela prin dimensiuni grandioase sau o scenografie dramatic─â, lipsit de asimetria ├«ndr─âznea┼ú─â din p├ónzele celebre, tabloul de la Bucure╚Öti con╚Ťine ├«ns─â acea mi┼čcare tumultuoas─â proprie lui Tintoretto. Avem iluzia, privindu-l, c─â am asistat la ├«ncremenirea ├«n zbor a ├«ngerului, c─â tocmai ├«n acest moment se deseneaz─â, ├«n gestul ┼či expresia Fecioarei Maria, cople┼čirea. Pozi╚Ťionate la ├«n─âl╚Ťimi diferite, cele dou─â personaje traseaz─â, prin curbura siluetelor, mi┼čcarea neostoit─â a unei elipse; faldurile se ├«nvolbureaz─â, totul indic─â mobilitate, p├ón─â ┼či ad├óncimea static─â, abreviat─â perspectival, a ├«nc─âperii.  

tintoretto jpg jpeg

Paradoxal, f─âr─â a renun╚Ťa la subtilit─â╚Ťile coloritului atmosferic, pictorii vene╚Ťieni din veacul al XVI-lea descoper─â, ├«n ├«ns─â╚Öi tema Buneivestiri, rolul fundamental al perspectivei ÔÇô ╚Ötiin╚Ťa perfec╚Ťionat─â de rivalii toscani ÔÇô prelu├ónd, ├«n datele ei esen╚Ťiale (deschiderea c─âtre o gr─âdin─â, jocul simbolic dintre plin ╚Öi gol, dintre coloan─â, arcad─â ╚Öi perete etc.), ├«ns─â╚Öi spa╚Ťialitatea configurat─â ├«n secolul precedent ├«n operele unor arti╚Öti preponderent toscani, precum Masaccio, Fra Angelico sau Piero della Francesca . Spre deosebire de versiunile toscane, la Vene╚Ťia, Bunavestire este ├«nscenat─â, aproape invariabil, printr-o teatralizare a irumperii supranaturalului ├«n ambian╚Ťa domestic─â .

Imaginea ├«nc─â se aliniaz─â marii tradi┼úii a simbolului: e suficient s─â indic─âm crinul ca aluzie la puritatea Fecioarei, lada de zestre (cassone) ce trimite la metafora marital─â a Chivotului M├óntuirii sau gr─âdina din spatele porticului palladian ca sugestie de ÔÇ×hortus conclususÔÇŁ . ├Än ultim─â instan┼ú─â, imaginea pictat─â de Tintoretto codific─â simbolic mitul Serenissimei, a c─ârei origine legendar─â era fixat─â ├«n anul 421, chiar ├«n ziua Buneivestiri, ┼či care ajunge, ├«n secolul al XVI-lea, la un complicat simbolism reprezenta┼úional ce ├«ncorpora ├«n mare m─âsur─â imaginea Fecioarei, protectoarea Republicii lagunare . ├Äns─â, de┼či tabloul de la Bucure╚Öti este un ÔÇ×teatruÔÇŁ al simbolului, avanscena ├«i este ocupat─â, totu┼či, de alte mijloace picturale: mi┼čcare, retoric─â, spectacol.

┼×i aici, ca ├«n marile sale opere de la Scuola Grande di San Rocco, lumina devine un instrument autonom, ce nu mai intermediaz─â ├«ntre imagine ┼či realitate, prin ac┼úiunea c─âruia aceasta din urm─â apare transfigurat─â. Suntem deja ├«n pragul Barocului, prin faptul c─â o asemenea regie imagistic─â nu se mai adreseaz─â cunosc─âtorului rafinat, amator de simboluri deghizate ┼či de rafinamente coloristice, ci, dimpotriv─â, publicului larg, a c─ârui sensibilitate este mediat─â de Contrareforma religioas─â ┼či de exemplaritatea fiorului mistic.