Bizarul cult erotic unde se fabricau…tacâmuri

Sex, dragoste, comuniune, libertinaj şi nu, nu e Woodstock. Sunt ingredientele unei comunităţi religioase fondate în 1860 de către un personaj bizar cu vederi utopice, pe nume Humphrey Noyes. Comunitatea Oneida din New York a fost conceput ca un loc în care credincioşii să se spele de păcate şi să atingă perfecţiunea. Şi modalitatea de a obţine asta se rezuma la…mult sex.

Noyes a studiat religia la Seminarul teologic Andover, transferându-se apoi la Yale. În timpul studenţiei şi-a elaborat o viziune proprie despre perfecţionism, credinta că o persoană se poate elibera de păcat printr-o combinaţie de supunere religioasă şi ambiţie personală. Partea cu sexul a fost introdusă mai târziu. Noyes era convins în fanatismul lui că atinsese deja perfecţiunea relaţiei sale cu divinitatea, dar şi că sfârşitul lumii, conform “calculelor” proprii, avusese loc demult şi că oamenii trăiau acum în noua eră. Lesne de înţeles că universitatea i-a transmis să îşi facă bagajele.

Numai că Noyes a rămas şi şi-a petrecut o bună bucată de vreme în New York, unde a urmărit şi observat pe furiş diverse manifestări ale iubirii fizice şi romantice. Şi-a adaptat pe parcurs observaţiile viziunii sale religioase şi a decis să fondeze o comunitate ideală, unde oamenii să îşi exprime liber erotismul şi prin acesta să aducă paradisul pe pământ. Noyes, dezamăgit de mariajul său şi de căsătorie în general, era convins că trebuie să existe o modalitate mai bună de practicare a sexului şi de a-l folosi în vederea apropierii de divinitate.

Ciudăţeniile sale i-au atras şi pe alţii în joc, care au dorit, de asemenea, înfiinţarea unei comunităţi exclusiviste. Când numărul adepţilor a ajuns la 90, Noyes a decis că era momentul să trăiască împreună cu toţii, pentru totdeauna. În 1848 s-au mutat în Oneida, ca sa-şi pună în practică utopia despre viaţa veşnică. Aşadar, într-o vilă imensă din centrul New York-ului, toţi şi-au pus la comun proprietăţile, într-o versiune originală de comunism. La început, membrii comunităţii lucrau pământul ca să supravieţuiască, dar pe măsură ce comunitatea s-a dezvoltat, au inceput să se ocupe şi de manufactură. În anii ’50-’60 a devenit cunoscută datorită capcanelor pentru animale, iar apoi datorită arginăriei de înaltă calitate, care încă se mai produce şi azi.

Elementul şocant din povestea lor, mai ales pentru acele vremuri, nu erau însă tacâmurile, ci practicile sexuale. Noyes vorbea de “free love” cu mult înainte de hipioţi, iar în complexul său rezidenţial şi bărbaţii şi femeile au acceptat sistemul căsătoriei complexe.

Ce însemna asta? Păi este destul de simplu:toţi membrii comunităţii erau încurajaţi să întreţină relaţii sexuale cu cine şi oricând doreau. Potrivit lui Noyes, frecvenţa actului sexual era calea către perfecţiune. Autoproclamându-se expert pe acest subiect, el mai adăuga că energia comuniunii, rezultată în urma activităţii sexuale bogate, garanta viaţa veşnică, iar practicile reprezentau o expresie a voinţei lui Dumnezeu.

Aranjamentele însă nu implicau chiar o libertate absolută, existând totuşi câteva reguli, stabilite de nimeni altul decât Noyes. Bărbaţilor li se cerea continenţă sexuală, crezându-se că ejacularea îi secătuia de forţe şi le provoca chiar boli. Desigur, li se cerea asta şi pentru a preveni sarcinile dar şi pentru a amplifica plăcerea partenerelor. Ceea ce era de fapt o gândire foarte progresistă pentru mijlocul secolului al XIX-lea. Dar deşi Noyes susţinea drepturile sexuale ale femeilor şi nu numai (le încuraja să îşi asume roluri de conducere), avea idei ciudate legate de familiarizarea tinerilor cu viaţa sexuală. Mai exact, tinerilor le erau rezervaţi parteneri mai în vârstă, de 50-60 de ani, care să îi iniţieze în tainele amorului. Noyes însuşi se ocupa mai întotdeauna de iniţierea fetelor de 12-13 ani.

Planul lui însă a întâmpinat în câţiva ani probleme. Deşi toată lumea se deda erotismului fără bariere, nu prea se evitau decesele. Conexiunea dintre “free love” şi viaţa veşnică se pare că nu a fost chiar cum şi-a imaginat el. Mai avea o cale de încercat:eugenia. Prin inginerie biologică s-ar fi putut obţine persoanele perfecte, asa că Noyes a încercat stabilirea cu atenţie a partenerilor, pentru a crea fiinţele ideale care să depăşească condiţia de muritori. Din cei 58 de copii procreaţi în 1870 ca experimente de reproducere selectivă, 9 erau ai lui Noyes.

Comunitatea a început în curând să se dezmembreze, atât în urma criticilor externe cât şi a refuzului noilor generaţii de a se conforma regulilor bizare. Argintăria pe de altă parte devenise o afacere de succes în ciuda dezintegrării comunităţii. Noyes probabil că privea cu suspiciune imperfecţiunea sufletelor celor care îl părăseau. În 1879, din pricina presiunii externe şi condamnării practicilor imorale, a aflat că avea să fie acuzat de viol statutar şi a fugit de tot din State. Grupul s-a dezintegrat complet, dar mulţi membri au continuat să colaboreze în afacerea argintăriei, punând bazele unei societăţi pe acţiuni.

Oneida Community Limited, compania rezultată în urma viziunii deviante a unui fanatic, este acum una din cele mai mari producătoare de tacâmuri din lume. Un cult erotic ne-a lăsat drept moştenire…furculiţe.

Surse:wikipedia, allday.com, britannica