Bizan╚Ťul ╚Öi ┬źproblema cuman─â┬╗ ├«n secolele XI XII jpeg

Bizan╚Ťul ╚Öi ┬źproblema cuman─â┬╗ ├«n secolele XI-XII

­čôü Istoria Bizan╚Ťului
Autor: Vasile M─ârcule╚Ť

├Än secolele X-XIII, Europa r─âs─âritean─â, inclusiv spa╚Ťiul carpato-dun─ârean locuit de rom├óni, a avut de suportat ╚Öocul provocat de invaziile ultimului val de migratori turanici: pecenegii, uzii ╚Öi cumanii. Timp de aproape dou─â secole, ├«ntre mijlocul secolului al XI-lea ╚Öi mijlocul secolului al XIII-lea, c├ónd va fi spulberat de marea invazie mongol─â din 1236-1242, imperiul de step─â al cumanilor (Imperiul Kipcakului) va reprezenta factorul incontestabil de putere din zon─â.

├Än toat─â aceast─â perioad─â, problema cuman─â a constituit principala chestiune pus─â spre rezolvare ├«n fa╚Ťa puterilor cre╚Ötine ale regiunii, Marelui Cnezat al Kievului, Regatului Ungariei ╚Öi ├«ndeosebi a Imperiului Bizantin, care s-a confruntat constant cu invazii ale cumanilor. Asupra raporturilor bizantino-cumane ne propunem s─â ne oprim ├«n prezentul studiu.

Apari╚Ťia cumanilor la Dun─ârea de Jos

Cumanii ╚Öi-au f─âcut, se pare, apari╚Ťia la Dun─ârea de Jos prin ultimul sfert al secolului al XI-lea, c├ónd izvoarele bizantine ├«i ├«nregistreaz─â ac╚Ťion├ónd ├«mpotriva Imperiului Bizantin la remorca pecenegilor. Prima ac╚Ťiune de acest tip ├«nregistrat─â de sursele bizantine s-a consumat ├«n anul 1078, ├«n timpul tentativei de uzurpare a protoproedros-ului Nikephoros Basilakes (sau Basilakios), ducele themei Dyrrachion, prilej cu care pecenegii, alia╚Ťi cu cumanii, atac─â st─âp├ónirile bizantine din Thracia amenin╚Ť├ónd ora╚Öul Adrianopol1.

Descoperirea la Nuf─âru a unui sigiliu apar╚Ťin├óndu-i ducelui Nikephoros Basilakes i-a determinat pe unii speciali╚Öti s─â emit─â ipoteza c─â generalul bizantin, r─âzvr─âtit ├«mpotriva puterii centrale, ar fi ├«ncercat s─â ob╚Ťin─â colaborarea pecenegilor stabili╚Ťi ├«n thema Paristrion- Paradunavon. Ipoteza pare cu at├ót mai plauzibil─â cu c├ót unii cronicari bizantini, precum Ioan Zonaras, spre exemplu, ne informeaz─â c─â generalul Basilakes li s-a adresat prin scrisori pecenegilor de la Dun─âre spre a le ob╚Ťine colaborarea2. ├Änsemn─âtatea particip─ârii cumanilor la acest─â invazie este ├«ns─â una secundar─â, c─âci, a╚Öa cum remarca istoricul P. Diaconu, prezen╚Ťa lor la sud de Dun─âre ├«n 1078 ÔÇ×nu a constituit dec├ót un episod f─âr─â repercusiuni asupra situa╚Ťiei politice din Imperiului BizantinÔÇŁ3.


Imperiul Bizantin jpg jpeg

Imperiul Bizantin (a doua jum─âtate a secolului al XII-lea)

├Än perioada de aproape un deceniu ce a urmat episodului din 1078 ╚Öi p├ón─â prin 1086/1087, raporturile Imperiului Bizantin cu cumanii ne sunt pu╚Ťin cunoscute, ele sc─âp├ónd aten╚Ťiei istoriografiei bizantine. Faptul s-a datorat, foarte probabil, at├ót orient─ârii efortului politico-militar al Imperiului Bizantin ├«n Asia Mic─â, unde turcii seldjukizi atinseser─â litoralul Propontidei (Marea Marmara), ╚Öi ├«n vestul Peninsulei Balcanice, unde ofensiva normanzilor din sudul Italiei se ar─âta la fel de periculoas─â, c├ót ╚Öi datorit─â probabil a suspend─ârii temporare a atacurilor ├«mpotriva imperiului de c─âtre turanicii de la Dun─âre.

Unele informa╚Ťii ulterioare ale cronicarilor bizantini ne determin─â s─â credem c─â ├«n toat─â aceast─â perioad─â cumanii ╚Öi-au continuat penetrarea ├«n teritoriile de la Dun─ârea de Jos exercit├ónd o presiune tot mai puternic─â asupra pecenegilor care ├«nc─â mai controlau regiunea. Spre exemplu, ├«ntr-un pasaj al operei sale, Anna Comnena ne informeaz─â c─â ├«n anul 1086, ÔÇ×un trib de sci╚Ťi (pecenegi, n.n.), care erau zilnic ataca╚Ťi de sauroma╚Ťi, ╚Öi-au p─âr─âsit c─âminele ╚Öi au cobor├ót spre Dun─âreÔÇŁ4.

Identificarea sauroma╚Ťilor men╚Ťiona╚Ťi de autorarea bizantin─â cu cumanii a fost acceptat─â de majoritatea speciali╚Ötilor. Perioada de pace dintre imperiu ╚Öi migratorii turanici, instaurat─â dup─â 1078, ├«nceta la mijlocul deceniului 9 al secolului al XI-lea, pe fondul convulsiilor survenite ├«n r├óndul turanicilor nord-dun─âreni, determinate de presiunile cumanilor asupra pecenegilor. ├Än consecin╚Ť─â, invaziile lor ├«n imperiu vor fi reluate cu o violen╚Ť─â similar─â celei din perioada anterioar─â.

├Än acest context, noul ├«mp─ârat Alexios I Comnenos (1081-1118, foto dreapta) se va angaja ├«ntr-un lung r─âzboi (c.1086/1087- 1091) pentru eliminarea pericolului turanic ╚Öi restaurarea puterii bizantine ├«n teritoriile dintre Mun╚Ťii Balcani ╚Öi Dun─ârea inferioar─â.

Alexis Comnenul jpg jpeg

Respingerea invaziei din 1087

├Än prim─âvara anului 1087, Bizan╚Ťul se confrunt─â cu o puternic─â invazie conjugat─â, pecenego-cuman─â, condus─â de c─âpetenia peceneg─â Tzelgu, la care particip─â, de asemenea, ╚Öi importante contingente maghiare (care includeau probabil ╚Öi rom├óni transilv─âneni), comandate de fostul rege al Ungariei, Solomon.

ÔÇ×Odat─â cu sosirea prim─âverii, ÔÇô relateaz─â Anna Comnena ÔÇô Tzelgu (care se afla ├«n fruntea armatei sci╚Ťilor) a trecut valea superioar─â a Dun─ârii ├«n fruntea unei armate puternice, cam de optzeci de mii de oameni, sauroma╚Ťi (cumani, n.n.) ╚Öi sci╚Ťi (pecenegi, n.n.), ╚Öi cu un corp numeros de daci (maghiari sau, probabil maghiari ╚Öi rom├óni transilv─âneni, n.n.), al c─âror conduc─âtor se numea Solomon, ╚Öi a ├«nceput s─â jefuiasc─â cet─â╚Ťile din jurul Chariopolisului (Irembol, ├«n Turcia, n.n.). A ajuns p├ón─â la Chariopolis ╚Öi, dup─â ce ╚Öi-a luat o prad─â bogat─â, s-a a╚Öezat ├«n locul numit SkoteinosÔÇŁ.

├Änfr├ón╚Ťi de for╚Ťele bizantine ale generalului Nikolaos Maurokatakalon, undeva ├«ntre cetatea Kule (├«ntre Aenos ╚Öi Constantinopol) ╚Öi Skoteinos, ciocnire ├«n care ├«╚Öi pierde via╚Ťa ╚Öi c─âpetenia suprem─â, Tzelgu, barbarii au revenit la nord de Balcani5. Succesul militar bizantin din prim─âvara anului 1087, cu toat─â importan╚Ťa sa nu s-a dovedit a fi unul decisiv. Faptul este remarcat de Anna Comnena care relateaz─â c─â ÔÇ×dup─â ce au fost astfel izgoni╚Ťi din ╚Ťinuturile Macedoniei ╚Öi din Philippopolis [sci╚Ťii] s-au retras pe malul Istrului ╚Öi ╚Öi-au a╚Öezat acolo tab─âra, f─âc├ónd pr─âd─âciuni f─âr─â re╚Ťinere ├«n ╚Ťinuturile noastre, ca ╚Öi cum ar fi fost ale lorÔÇŁ6.

Rezolvarea favorabil─â a problemelor din vestul Peninsulei Balcanice, unde pericolul normand fusese anihilat (vara 1085) ╚Öi din Asia Mic─â, unde ├«n 1086 ├«ncheiase pacea cu emirul seldjukid din Syria, Tutush, i-a permis lui Alexios I s─â declan╚Öeze, ├«n august 1087, ac╚Ťiunea politico- militar─â de eliminare a prezen╚Ťei turanice din Paristrion- Paradunavon ╚Öi de restaurare a st─âp├ónirii bizantine depline la Dun─ârea inferioar─â. O puternic─â ofensiv─â combinat─â, pe uscat ╚Öi pe mare, conceput─â de ├«mp─ârat, trebuia s─â duc─â la atingerea acestui obiectiv. Cum s-au derulat evenimentele? Care au fost rezultatele confrunt─ârilor bizantino-pecenege? Cum s-au repercutat ele asupra statutului teritoriilor de la Dun─ârea de Jos? Acestea sunt numai c├óteva din problemele c─ârora le vom c─âuta un r─âspuns ├«n continuare.

O campanie nereușită

Preg─âtind ofensiva, ├«mp─âratul, care a preluat comanda suprem─â a for╚Ťelor ce urmau s─â opereze ├«n Paristrion, ÔÇ×l-a numit comandant (hegemon) pe Georgios Euphorbenos ╚Öi l-a trimis ├«mpotriva Dristrei pe mareÔÇŁ7. Cucerirea Dristrei, principalul obiectiv al campaniei bizantine, nu s-a realizat, cetatea fiind ap─ârat─â cu succes de sus╚Ťin─âtorii fideli ai c─âpeteniei pecenege Tatos, care ├«╚Öi instaurase st─âp├ónirea asupra ei ├«nc─â din anul 1072. Mai mult, for╚Ťele pecenege din regiune au provocat armatei terestre bizantine, comandate de ├«mp─ârat, o grav─â ├«nfr├óngere.

Numai zdrobirea pecenegilor de c─âtre cumanii, veni╚Ťi ├«n ajutorul lui Tatos, la lacul Ozolimne, ca urmare a conflictului izbucnit ├«ntre cele dou─â popula╚Ťii barbare pentru ├«mp─âr╚Ťirea pr─âzii, a salvat armata bizantin─â de la o distrugere complet─â8. Iminentul dezastru militar a determinat diploma╚Ťia bizantin─â s─â se pun─â ├«n mi╚Öcare pentru salvarea situa╚Ťiei. Rivalitatea pecenego-cuman─â, punctul nevralgic al alian╚Ťei antibizantine, va constitui principalul element speculat de diploma╚Ťia imperial─â ├«n demersurile sale.

Pecenegii, amenin╚Ťa╚Ťi de cumani, s-au ar─âtat dispu╚Öi s─â ├«ncheie pace cu Bizan╚Ťul (c. 1088). La r├óndul lor, cumanii au acceptat ╚Öi ei o ├«n╚Ťelegere cu imperiul revenind la nord de Dun─âre (c. 1088)9. Acordurile cu pecenegii ╚Öi cumanii, din 1088, p─âreau a asigura lini╚Ötea Imperiului Bizantin. Dar a╚Öa cum consemneaz─â Anna Comnena (foto dreapta), ÔÇ×pacea cu sci╚Ťii (pecenegii, n.n.) nu a fost de lung─â durat─âÔÇŁ, ├«ntruc├ót v─âz├óndu-se sc─âpa╚Ťi de amenin╚Ťarea cumanilor, ├«n favoarea lor intervenind chiar bizantinii, pecenegii reiau incursiunile ├«n Thracia ╚Öi Macedonia (1089-1090). Chariopolisul este devastat ╚Öi barbarii amenin╚Ť─â Adrianopolul10.

Ana Comnena jpg jpeg

Distrugerea pecenegilor

├Än prim─âvara anului 1091 ├«ntre Imperiul Bizantin ╚Öi pecenegi a avut loc confruntarea decisiv─â, cu implica╚Ťii majore, at├ót pentru statutul teritoriilor dintre Mun╚Ťii Balcani ╚Öi Dun─âre, c├ót ╚Öi pentru geografia politic─â a sud-estului continentului. For╚Ťelor pecenege p─âtrunse ├«n Thracia, Alexios I le-a opus trupele bizantine din partea european─â a imperiului, ├«nt─ârite cu un contingent de 500 de cavaleri trimi╚Öi de contele de Flandra ╚Öi cu o grupare militar─â cuman─â estimat─â de Anna Comnena la circa 40.000 de oameni, sub comanda c─âpeteniilor Togortag ╚Öi Maniak, dar ╚Öi cu ÔÇ×5.000 de munteniÔÇŁ, foarte probabil vlahi din zona Mun╚Ťilor Haemus.

La 29 aprilie 1091, la poalele muntelui (colinei) Lebunion, alia╚Ťii bizantino-cumani provocau pecenegilor o ├«nfr├óngere total─â. ÔÇ×Un neam ├«ntreg, nu foarte numeros, ci de-a dreptul nenum─ârat, cu femei ╚Öi copii, a fost complet nimicit ├«n acea ziÔÇŁ, consemneaz─â Anna Comnena11. Victoria total─â ob╚Ťinut─â de bizantini ╚Öi de alia╚Ťii lor, ce i-a desfiin╚Ťat pe pecenegi ca factor militar de prim-ordin al sud-estului european, i-a permis ├«mp─âratului s─â restaureze autoritatea deplin─â a imperiului la Dun─ârea de Jos. Dup─â circa dou─â decenii, thema Paristrion-Paradunavon, reconstituit─â, foarte probabil ├«n vechile sale hotare, revenea sub st─âp├ónirea deplin─â a imperiului.

├Änl─âturarea pericolului peceneg ├«n 1091 nu a ├«nsemnat ├«ns─â ╚Öi asigurarea lini╚Ötii Imperiului Bizantin la frontiera Dun─ârii inferioare, unde cumanii, principalii beneficiari ai victoriei de la Lebunion, au luat locul pecenegilor ca putere militar─â dominant─â. Substituindu-se pecenegilor, cumanii au preluat ╚Öi politica acestora ├«n raporturile cu Bizan╚Ťul, manifest├ónduse, ├«ncep├ónd de la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XI-lea ╚Öi pe toat─â durata secolului al XII-lea, ca principala amenin╚Ťare la adresa st─âp├ónirilor imperiului de la Dun─ârea de Jos.

Totodat─â, asist─âm acum ╚Öi la o schimbare esen╚Ťial─â a politicii Imperiului Bizantin ├«n raporturile sale cu turanicii stabili╚Ťi la Dun─âre. Consolidat de energicele reforme ale ├«mp─âra╚Ťilor Comneni, exponen╚Ťi ai aristocra╚Ťiei militare, Imperiul Bizantin abandoneaz─â politica sa strict defensiv─â trec├ónd, atunci c├ónd situa╚Ťia a impus-o la ac╚Ťiuni ofensive, unele de amploare, la nord de Dun─âre, ├«mpotriva noilor invadatori turanici; Bizan╚Ťul prelua astfel ini╚Ťiativa militar─â ├«n raporturile cu barbarii.

Rela╚Ťiile bizantino - cumane se stric─â

Confrunt─ârile bizantino- cumane au debutat, a╚Öa cum am ar─âtat mai sus, la sf├ór╚Öitul deceniului 8 al secolului al XI-lea. Pentru ultimul sfert al acestui secol, izvoarele bizantine eviden╚Ťiaz─â existen╚Ťa unor raporturi contradictorii ├«ntre Imperiul Bizantin ╚Öi cumani. A╚Öa cum am putut constata, ace╚Ötia au ac╚Ťionat, fie la remorca pecenegilor (1078 ╚Öi 1087), fie ca alia╚Ťi ai imperiului ├«mpotriva pecenegilor (1088-1091). La scurt timp dup─â Lebunion, asist─âm, de altfel, la deteriorarea raporturilor dintre cumani ╚Öi Imperiul Bizantin.

Amorsarea conflictului bizantino- cuman ╚Öi declan╚Öarea invaziilor cumane ├«n imperiu, ├«n aceast─â epoc─â, a fost, ├«n parte, rezultatul unor probleme politice interne, ap─ârute la Constantinopol. ├Äntre acestea, cea mai grav─â a constituit-o apari╚Ťia unui pretendent la tronul Bizan╚Ťului, care se d─âdea drept porphyrogenetul Leon, fiul fostului ├«mp─ârat Romanos IV Diogenes, despre care se ╚Ötia, ├«ns─â, c─â pierise ucis la Antiochia.

Conform relat─ârii Annei Comnena, Alexios I a dispus ini╚Ťial ca acest Pseudo-Diogenes s─â fie ├«ntemni╚Ťat la Cherson, ├«n Crimeea. Reu╚Öind ├«ns─â s─â evadeze (c.1092), pretendentul s-a refugiat la cumani, care ÔÇ×l-au primit ╚Öi s-au ├«ntors ├«mpreun─â cu el ├«n ╚Ťara lor [ÔÇŽ] ╚Öi au pus la cale s─â invadeze ├«mpreun─â cu toat─â armata lor p─âm├óntul romeilor, chipurile, ca s─â-l a╚Öeze pe acest om pe tronul p─ârintescÔÇŁ12.

Proiectata invazie barbar─â nu l-a surprins ├«ns─â nepreg─âtit pe Alexios I. Se pare c─â, informat din timp cu privire la preg─âtirea acesteia, ├«mp─âratul a dispus luarea unor importante m─âsuri cu caracter defensiv. Con╚Ötient de faptul c─â invazia barbar─â nu va putea fi oprit─â pe linia Dun─ârii, basileul ÔÇ×├«nt─ârise mai ├«nainte trecerile prin mun╚Ťi (Balcani, n.n.), numite ├«n mod obi╚Önuit ┬źclisuri (kleisouras)┬╗ ├«n limba popular─âÔÇŁ13.

Invazia cuman─â ├«n sprijinul pretinsului Leon Diogenes s-a produs ├«n toamna anului 1094. Datarea sa, precum ╚Öi direc╚Ťiile de invazie ale barbarilor ├«n Imperiul Bizantin au constituit subiectul unor serioase controverse ├«n literatura de specialitate. Nu ne oprim acum asupra acestei probleme ├«ntruc├ót ea a fost luat─â ├«n discu╚Ťie, cu deosebit─â competen╚Ť─â, ╚Öi prezentat─â de al╚Ťi speciali╚Öti, ceea ce ne face s─â consider─âm c─â reluarea ea nu ar fi dec├ót un demers lipsit de sens14.

Un ÔÇ×frunta╚Ö al vlahilorÔÇŁ ├«i alerteaz─â pe bizantini

P─âtrunderea cumanilor ├«n Paristrion-Paradunavon l-a determinat pe Alexios I s─â treac─â la contraofensiv─â. ├Ämp─âratul, con╚Ötient de gravitatea situa╚Ťiei ap─ârute, ╚Öi-a stabilit comandamentul la Anchialos, pentru a putea supraveghea ╚Öi coordona eficient opera╚Ťiile militare a c─âror conducere ╚Öi-a asumat-o. O prim─â m─âsur─â luat─â a constituit-o divizarea for╚Ťelor bizantine ├«n mai multe corpuri autonome, puse sub comanda celor mai competen╚Ťi generali din cadrul statului s─âu major, care aveau misiunea de a bloca c─âile de deplasare ale barbarilor ╚Öi de a intercepta diferitele grup─âri cumane aflate ├«n ac╚Ťiune.

├Än acest scop, cezarul Nikephoros Melissenos ╚Öi generalii Georgios Palaiologos ╚Öi Ioan Taronites, nepotul basileului, ÔÇ×au fost trimi╚Öi la Berrhoe, pentru a supraveghea ╚Öi a asigura paza cet─â╚Ťii ╚Öi a ╚Ťinuturilor ├«nvecinateÔÇŁ, iar generalii Dabatenos, Georgios Euphorbenos ╚Öi Constantin Humbertopoulos ÔÇ×au fost trimi╚Öi s─â p─âzeasc─â clisurile din jurul ZygosuluiÔÇŁ15. ├Än timp ce ├«mp─âratul se afla la Anchialos, ÔÇ×├«n timpul nop╚Ťii a venit un anume Pudilos, un frunta╚Ö al vlahilor, care a anun╚Ťat c─â cumanii trecuser─â Dun─âreaÔÇŁ16.

Cine este acest ÔÇ×frunta╚Ö al vlahilorÔÇŁ ╚Öi ce func╚Ťie a ├«ndeplinit el, sunt dou─â probleme la care nu se poate da un r─âspuns cert. Nicolae Iorga, spre exemplu, vedea ├«n el un vlah ÔÇ×de la aceast─â Dun─âre ├«ns─â╚Öi, ╚Öi anume din Scitia Minor─â, c─âci vadul cumanilor era acolo, dac─â nu pe la SilistraÔÇŁ17. ├Än ceea ce ne prive╚Öte, ├«mp─ârt─â╚Öim opinia acelor speciali╚Öti care v─âd ├«n el un vlah de la Dun─ârea de Jos.

Cu titlu de ipotez─â, credem chiar, av├ónd ├«n vedere calitatea sa de ÔÇ×frunta╚Ö al vlahilorÔÇŁ, c─â el ar fi putut fi conduc─âtorul unei forma╚Ťiuni politice, constituite la Dun─ârea de Jos sub protec╚Ťia, cu concursul ╚Öi ca interpus─â a Bizan╚Ťului, dup─â eliminarea pecenegilor din Paristrion-Paradunavon, ├«n 1091. Este, deci, foarte posibil, ca aceasta s─â se fi substituit vreuneia din forma╚Ťiunile politice autohtono- turanice, care s-au confruntat cu imperiul ├«n 1088-1091.

Foarte probabil, rolul acestei forma╚Ťiuni politice, interpus─â a Imperiului Bizantin, a fost precump─ânitor unul militar: acela de a asigura paza unui segment al frontierei dun─ârene. ├Än aceast─â eventualitate, ea poate fi considerat─â, mai degrab─â, o subunitate administrativ- militar─â a themei Pristrion-Paradunavon dec├ót o organizare cu atribu╚Ťii statale stricto sensu.

├Än noile condi╚Ťii, generalii Cantacuzino ╚Öi Tatikios, ├«mpreun─â cu hanul Skaliorios, au fost trimi╚Öi s─â apere regiunea Thermelor (├«ntre Burgas ╚Öi Ajtos, la nord de Anchialos), Katakalon Tarchaniotes ╚Öi Nikephoros Bryennios au fost trimi╚Öi s─â apere Adrianopolul amenin╚Ťat de cumani, iar Euphorbenos Constantin Katakalon, Monastras, ÔÇ×un r─âzboinic mixobarbarÔÇŁ ╚Öi Mihail Anemas au primit ordinul ca atunci ÔÇ×c├ónd vor afla c─â cumanii au trecut clisurile, s─â-i urm─âreasc─â de aproape ╚Öi s─â-i atace pe nea╚ÖteptateÔÇŁ18.

Colaborarea vlaho-cuman─â

├Än timp ce ├«mp─âratul lua aceste m─âsuri, ÔÇ×cumanii aflaser─â de la vlahi care erau trecerile prin clisuri ╚Öi ajunser─â astfel la ZygosÔÇŁ19. Informa╚Ťiile prin╚Ťesei bizantine ne pun ├«n fa╚Ťa altor probleme importante: Cine sunt ace╚Öti vlahi? De unde sunt ei originari? Cum se explic─â colaborarea lor cu cumanii? R─âspunsurile la primele dou─â ├«ntreb─âri se reg─âsesc chiar ├«n informa╚Ťiile Annei Comnena. Acestea conduc, indirect, la dou─â concluzii importante, ╚Öi anume:

a) acești vlahi nu sunt dintre cei originari de la Dunărea de Jos, colaboratori ai imperiului;

b) informa╚Ťiile referitoare la cunoa╚Öterea am─ânun╚Ťit─â de ei a Mun╚Ťilor Balcani ├«i arat─â a fi originari din aceast─â regiune, ei fiind probabil dintre acei ÔÇ×munteniÔÇŁ, care ├«n 1091 luptaser─â ├«mpotriva pecenegilor. ├Än ceea ce prive╚Öte colaborarea lor cu cumanii, credem c─â, mai degrab─â, ea trebuie considerat─â ca fiind una impus─â, nu una benevol─â.

Înfrângerea cumanilor

Ciocniri violente au loc ├«n apropierea cet─â╚Ťii Goloe, care se al─âtur─â cauzei pretendentului, ├«n apropiere de Anchialos ╚Öi, mai ales, ├«n zona ora╚Öului Adrianopolis, unde este ├«nfr├ónt un corp de oaste cuman, condus de c─âpetenia Togortag, fostul aliat al Bizan╚Ťului din 1091, ╚Öi la cetatea Putza (la vest de Rhodosto), unde, printr-o stratagem─â, este capturat Pseudo-Diogenes. Dus la Tzurulos, pretendentul este orbit din ordinul Annei Dalassena, mama ├«mp─âratului, r─âmas─â regent─â la Constantinopol ├«n absen╚Ťa acestuia.

├Än defileul Taurokomos este nimicit un corp cuman de 12.000 de oameni, comandat de c─âpetenia Kitzes, barbarii l─âs├ónd pe c├ómpul de lupt─â circa 7.000 de mor╚Ťi ╚Öi 3.000 de prizonieri. Urm─âri╚Ťi de for╚Ťele bizantine, cumanii sunt ajun╚Öi ├«n apropierea defileului Sidera (Por╚Ťile de Fier) unde armata imperial─â ÔÇ×a omor├ót mul╚Ťi, dar mai mul╚Ťi ├«nc─â au fost lua╚Ťi prizonieriÔÇŁ20. R─âm─â╚Öi╚Ťele decimate ale cumanilor s-au repliat, precipitat, la nord de Dun─âre.

Implica╚Ťiile invaziei cumane

Teritoriile de la Dun─ârea de Jos au fost afectate diferit de invazia cuman─â din 1094. Cele din nordul spa╚Ťiului danubiano-pontic au fost, se pare, ferite de invazie. Descoperirile arheologice realizate la Dinogetia- Garv─ân ╚Öi Noviodunum-Isaccea, arat─â P. Diaconu, ÔÇ×nu prezint─â nici cele mai mici urme de distrugere sau de ├«ntrerupere a locuirii ├«n cursul ultimului deceniu al secolului al XI-leaÔÇŁ, ceea ce l-a determinat pe cercet─âtorul rom├ón s─â formuleze opinia c─â ÔÇ×este exclus ca, cumanii s─â fi trecut Dun─ârea prin vreunul din vadurile din nordul DobrogeiÔÇŁ, constatare ce i-a permis concluzia conform c─âreia trebuie s─â se admit─â c─â ÔÇ×Dun─ârea a fost trecut─â prin vreunul din vadurile din jum─âtatea sudic─â a DobrogeiÔÇŁ, situat undeva ├«n apropiere de Silistra, cel mai probabil pe la Dervent.

În sprijinul concluziei sale, P. Diaconu aduce devastările suferite de așezarea de la Păcuiul lui Soare, situată în apropiere de Dervent, unde cercetările arheologice au relevat un nivel de distrugere și o întrerupere a locuirii în secolul al XII-lea21.

Descoperirea pe teritoriul Dobrogei a unor sigilii apar╚Ťin├ónd ├«mp─âratului Alexios I (la P─âcuiul lui Soare), precum ╚Öi altor ├«nal╚Ťi demnitari ╚Öi comandan╚Ťi bizantini ca Adrian Comnenos, fratele ├«mp─âratului, Gregorios Maurokatakalon ╚Öi Niketas Eugenianos (la Isaccea), sau sebastul Ioan Taronites, nepotul ├«mp─âratului (la Silistra) sunt edificatoare pentru a sublinia interesul ar─âtat de autorit─â╚Ťile bizantine acestor regiuni. Totodat─â, ele pot reprezenta indicii importante pentru identificarea itinerariilor urmate de for╚Ťele militare bizantine aflate ├«n campanie22.

O perioadă liniștită

Timp de circa dou─â decenii, orice informa╚Ťii directe cu privire la raporturile bizantino-cumane lipsesc. Va fi ├«nsemnat acest lucru realizarea unui echilibru de for╚Ťe ├«ntre Imperiul Bizantin ╚Öi cumanii nord-dun─âreni de care ambele p─âr╚Ťi s-au v─âzut nevoite s─â ╚Ťin─â seama? Vor fi suferit cumanii pierderi at├ót de grele ├«n 1094 care s─â le fi afectat poten╚Ťialul militar?

Orice r─âspuns dat acestor ├«ntreb─âri nu poate dep─â╚Öi caracterul de ipotez─â, fiind deci posibil, dar nu cert. Nu este de asemenea exclus ca aceast─â perioad─â de lini╚Öte de la frontiera dun─ârean─â de la sf├ór╚Öitul secolului al XI-lea ╚Öi din primul deceniu ╚Öi jum─âtate a secolului urm─âtor s─â fi fost consecin╚Ťa direct─â a energicelor m─âsuri ├«ntreprinse de Alexios I dup─â 1094 ├«n scopul ap─âr─ârii liniei Dun─ârii. Ne baz─âm aceast─â afirma╚Ťie pe o succint─â informa╚Ťie provenit─â din lucrarea Annei Comnena.

Potrivit principesei bizantine, ├«n momentul p─âtrunderii ├«n imperiu a participan╚Ťilor la Cruciada I, ├«n 1097-1098, ├«ngrijorarea ├«mp─âratului a atins punctul maxim deoarece nu avea la dispozi╚Ťie dec├ót pu╚Ťine trupe spre a rezista unui eventual act de ostilitate al crucia╚Ťilor, ├«ntruc├ót cea mai mare parte a for╚Ťelor bizantine erau dislocate ├«n regiunile cele mai amenin╚Ťate ale imperiului, unele dintre acestea ÔÇ×ap─âr├ónd ╚Ťinuturile de la Dun─âre ├«mpotriva invaziilor cumanilor ╚Öi dacilor (ungurilor, n.n.)ÔÇŁ23.

F─âr─â ├«ndoial─â, aceste m─âsuri militare sporite, destinate ap─âr─ârii frontierei dun─ârene, vor fi fost continuate, cu aceea╚Öi exigen╚Ť─â ╚Öi fermitate, ╚Öi la ├«nceputul secolului al XII-lea. Dup─â p─ârerea noastr─â, nu este ├«ns─â exclus ca evenimentele consumate ├«n spa╚Ťiul rus s─â fi jucat un rol esen╚Ťial ├«n men╚Ťinerea unor rela╚Ťii pa╚Önice de c─âtre cumani cu Constantinopolul. Cunoa╚Ötem din Cronica lui Nestor c─â ├«ntre anii 1003 ╚Öi 1111, marele cneaz de Kiev, Sveatopolk II (1093 -1113) ╚Öi fiul s─âu, Vladimir, viitorul mare cneaz, Vladimir II Monomachos (1113-1125), s-au angajat ├«ntr-o ofensiv─â f─âr─â precedent ├«mpotriva cumanilor (polovcilor), c─ârora le-au aplicat c├óteva lovituri severe ├«n 1103, 1117 ╚Öi 1110 - 111124.

Consider─âm deci, ca foarte probabil─â posibilitatea ca, obliga╚Ťi s─â reziste ofensivei ruse, cumanii s-au v─âzut sili╚Ťi s─â abandoneze politica agresiv─â la adresa Imperiului Bizantin la Dun─ârea de Jos.

Sveatopolk II & Vladimir Monomachos jpg jpeg

Sveatopolk II și Vladimir II Monomachos

Disputele reîncep

├Än secolul al XII-lea, ├«ncep├ónd din a doua decad─â a acestuia, ├«ndeosebi, se produc noi incursiuni ale cumanilor ├«n imperiu, dar acum asist─âm, totodat─â, ╚Öi la trecerea Bizan╚Ťului la o contraofensiv─â de propor╚Ťii. ├Än consecin╚Ť─â, Imperiul r─âspunde atacurilor cumane cu puternice ac╚Ťiuni de represalii, unele chiar ├«n teritoriile st─âp├ónite de ace╚Ötia ├«n nordul Dun─ârii. Dimensiunile pierderilor suferite de barbari se vor resim╚Ťi puternic la nivelul poten╚Ťialului lor militar, ceea ce a determinat, de altfel, dup─â p─ârerea noastr─â, r─ârirea considerabil─â a atacurilor barbare ├«mpotriva Imperiului p├ón─â la sf├ór╚Öitul dinastiei Comnenilor.

Pe de alt─â parte, rezultatul acestei politici a Imperiului Bizantin ├«n raporturile cu cumanii s-a materializat ├«n instaurarea unui control militar al Bizan╚Ťului asupra regiunilor de c├ómpie de pe malul st├óng al Dun─ârii ╚Öi, legat─â de aceasta, ├«n consolidarea raporturilor cu autohtonii latinofoni de la nord de fluviu. La mijlocul secolului al XII-lea, aceste realit─â╚Ťi erau un lucru cert. Ini╚Ťiatorul politicii ofensive a Bizan╚Ťului la Dun─ârea de Jos a fost Alexios I Comnenos, ├«n ultimii ani ai domniei sale.

O prim─â ac╚Ťiune de acest tip, despre care avem informa╚Ťii din sursele vremii, s-a produs ├«n toamna anului 1114, pe fondul unei noi invazii cumane ├«n imperiu. Cetele cumane trec Dun─ârea prin zona Vidinului, probabil pe la Vadul Cumanilor, ╚Öi lovesc p─âr╚Ťile vestice ale themei Paristrion-Paradunavon.

ÔÇ×├Änc─â nu trecuse un an c├ónd ├«mp─âratul, auzind vestea c─â cumanii trecuser─â iar─â╚Öi Istrul, p─âr─âsea Cetatea Cet─â╚Ťilor (Constantinopolul, n.n.) la ├«nceputul celei de-a opta indictiuni, la sf├ór╚Öitul toamnei, ├«n luna noiembrie ╚Öi, adun├óndu- ╚Öi trupele le ├«mp─âr╚Ťea ├«ntre Philippopolis, locul numit Petritzos, Triaditza ╚Öi thema Nisos ╚Öi p├ón─â la Buranitzova (Branicevo, n.n.), ├«n Paristrion, [ÔÇŽ╚Ö, iar el s-a oprit la PhilippopolisÔÇŁ, consemneaz─â Anna Comnena cu privire la debutul invaziei cumane25.

Informa╚Ťiile principesei bizantine sunt deosebit de importante pentru cunoa╚Öterea raporturilor bizantino- cumane ├«n primul deceniu ╚Öi jum─âtate al secolului al XII-lea. Expresia ÔÇ×├«nc─â nu trecuse un an c├ónd ├«mp─âratul, auzind vestea c─â cumanii trecuser─â iar─â╚Öi IstrulÔÇŁ, permite, indirect, concluzia c─â anterior anului 1114 avuseser─â loc ╚Öi alte incursiuni ale barbarilor la sud de fluviu, ultima, se pare, prin 1113. Spre o concluzie identic─â conduce ╚Öi un pasaj dintr-o scrisoare a lui Theophylaktos, arhiepiscop al Ochridei ├«ntre c.1090- 1108, c─âtre episcopul Vidinului, ├«n care, ├«l ├«ntreab─â pe acesta: ÔÇ×Ai parte de cumani care n─âv─âlesc din afar─â?ÔÇŁ26.

Coroborat cu informa╚Ťiile indirecte ale Annei Comnena, pasajul din scrisoarea arhiepiscopului de Ochrida, confirm─â nu numai derularea ╚Öi a altor incursiuni cumane ├«n imperiu, la ├«nceputul secolului al XII-lea, ci ╚Öi faptul c─â acestea au vizat aceea╚Öi zon─â a Vidinului, devenit─â, se pare, predilect─â pentru barbari ├«n aceast─â epoc─â.

Totu╚Öi, av├ónd ├«n vedere faptul c─â istoriografia bizantin─â le acord─â o aten╚Ťie redus─â, sau chiar nici una, consider─âm c─â aceste incursiuni ale cumanilor ├«n imperiu, de la ├«nceputul secolului al XII-lea au fost de mic─â intensitate, reduse ca durat─â ╚Öi au afectat o arie teritorial─â restr├óns─â, av├ónd un impact minor asupra situa╚Ťiei teritoriilor ╚Öi a popula╚Ťiei. Foarte probabil, ele au fost opera unor cete barbare pu╚Ťin numeroase care s-au limitat la a lovi zone restr├ónse, evit├ónd confrunt─ârile militare cu for╚Ťele imperiale, ceea ce le-a imprimat caracterul unor reduse raiduri de prad─â.

Revenind la campania din 1114, afl─âm c─â ├«n fa╚Ťa ripostei for╚Ťelor imperiale, comandate de ├«mp─ârat, barbarii degajeaz─â teritoriile cotropite ╚Öi se retrag precipitat la nord de fluviu, urm─âri╚Ťi de armata bizantin─â:

ÔÇ×├Ämp─âratul ÔÇô scrie Anna Comnena ÔÇô a alergat la Istru cu solda╚Ťii pe care ├«i avea l├óng─â el; a ajuns la Vidin ╚Öi, neg─âsindu-i pe barbari (c─âci ace╚Ötia aflaser─â de apropierea ├«mp─âratului ╚Öi se gr─âbiser─â s─â treac─â de cealalt─â parte), a luat imediat o unitate de solda╚Ťi viteji pe care a trimis-o ├«n urm─ârirea barbarilor. ├Ändat─â solda╚Ťii au traversat Istrul ╚Öi au pornit pe urmele du╚Ömanului. Dup─â un drum de trei zile ╚Öi trei nop╚Ťi, v─âz├ónd c─â cumanii trecuser─â un afluent al fluviului din acel ╚Ťinut cu plutele pe care le aveau cu ei, s-au ├«ntors la ├«mp─ârat, f─âr─â s─â fi f─âcut nimicÔÇŁ27.

Subiect de sagaÔÇŽ islandez─â

Campania de pedepsire, ├«ntreprins─â ├«mpotriva cumanilor de ├«mp─âratul Alexios I ├«n 1114 la nord de Dun─âre, ├«╚Öi g─âse╚Öte o interesant─â prezentare ╚Öi ├«n c├óteva surse scandinave din secolele XII-XIII, din r├óndul c─ârora re╚Ťinem ├ôl├ífs saga ins helga (Saga Sf├óntului Olaf) ╚Öi Heimskringla, atribuite cronicarului islandez Snorri Sturluson. Aceste sagas relateaz─â c─â ├«mp─âratul Alexios I (Kirjalax) a ├«ntreprins o expedi╚Ťie ├«n Bl├Âkumannaland ├«mpotriva unei armate de c─âl─âre╚Ťi p─âg├óni (heidinn) care invadaser─â Grecia (Grikanlandi), pe care, dup─â o prim─â confruntare defavorabil─â o╚Ötilor bizantine i-a atacat ╚Öi ├«nfr├ónt ├«n Pezinav├Âllu (c├ómpiile pecenegilor)28.

Cum se explic─â includerea acestor informa╚Ťii ├«n men╚Ťionatele sagas islandeze? Dup─â p─ârerea noastr─â, p─âtrunderea informa╚Ťiilor referitoare la campania bizantin─â de la nord de Dun─âre din 1114 ├«n respectivele sagas islandeze se datoreaz─â cel mai probabil rolului important jucat de corpul de mercenari varegi ÔÇô garda vareg─â a basileului ÔÇô ├«n aceast─â ac╚Ťiune.

Nu este exclus faptul ca tocmai corpul vareg s─â fi fost cel care s─â fi ├«ntreprins opera╚Ťiunea de urm─ârire a cumanilor, pe care, ulterior, unii dintre solda╚Ťii varegi s─â o fi povestit, cu ├«nfloriturile ╚Öi exager─ârile cunoscute, la revenirea ├«n patrie. Identificarea Bl├Âkumannaland- ului din respectivele sagas islandeze ╚Öi localizarea sa au stat la baza unei serioase controverse ├«n r├óndul speciali╚Ötilor.

Unii au v─âzut ├«n ea ╚Üara vlahilor, al╚Ťii ╚Üara cumanilor, al╚Ťii ╚Üara rom├ónilor-cumanilor sau ╚Üara cumanilor negri, ╚Öi, cu excep╚Ťia lui N. Iorga ╚Öi J. Bromberg, care v─âd ├«n ea o Vlahie balcanic─â, aproape to╚Ťi cercet─âtorii au localizat-o la nord de Dun─âre, fie ├«n vestul Olteniei sau ├«n Muntenia, fie ├«n ╚Ťinutul Vla╚Öca. Exist─â de asemenea ╚Öi unele propuneri de localizare ├«ntre Carpa╚Ťii Orientali ╚Öi Nistru sau ├«ntre Nistru ╚Öi Nipru29.

Controversa continu─â ╚Öi ├«n prezent ├«n literatura de specialitate. De╚Öi f─âr─â un succes extraordinar ├«n acest moment, ├«mp─âratul Alexios I inaugura, totu╚Öi, prin aceast─â ac╚Ťiune militar─â, politica ofensiv─â a Imperiului Bizantin la nord de Dun─âre. Noua politic─â bizantin─â inaugurat─â de Alexios I, ├«n raporturile imperiului cu popula╚Ťiile nord-dun─ârene dominate, de origine turanic─â, va ├«nregistra, dup─â o perioad─â de espectativ─â, punctul culminant la mijlocul secolului al XII-lea, sub nepotul lui Alexios I, ├«mp─âratul Manuel I Comnenos.

Riposta ferm─â a ├«mp─âratului Alexios I a asigurat Imperiului Bizantin c├ó╚Ťiva ani de lini╚Öte la frontiera dun─ârean─â din partea cumanilor. Interven╚Ťia bizantin─â ├«mpotriva cumanilor confirma, odat─â ├«n plus, ÔÇ×rigoarea cu care Bizan╚Ťul supraveghea axul dun─âreanÔÇŁ30. Ca urmare, pentru ultimii ani de domnie a primului ├«mp─ârat din dinastia Comnenos nu avem ╚Ötiri c─â s-ar mai fi produs vreo incursiune cuman─â ├«n imperiu.

Cumanii lovesc din nou

Suspendate ├«n ultimii ani de domnie ai lui Alexios I, atacurile cumane la sud de Dun─âre sunt reluate ├«n primii ani ai domniei lui Ioan II Comnenos (foto dreapta). Chiar dac─â s-au dovedit extrem de violente, acestea au fost ├«ns─â rare, toate fiind anihilate, f─âr─â excep╚Ťie, prin for╚Ť─â de Imperiul Bizantin. ├Än iarna anilor 1122/1223, ├«n condi╚Ťiile angaj─ârii for╚Ťelor bizantine ├«n Asia Mic─â ├«mpotriva seldjukizilor, o puternic─â invazie turanic─â, probabil cumano-peceneg─â, love╚Öte din nou provinciile sud-dun─ârene ale imperiului.

Ioan Comnenul jpg jpeg

O expresie folosit─â de Niketas Choniates, conform c─âruia, dup─â victorie, ├«mp─âratul a instituit o s─ârb─âtoare numit─â ÔÇ×a pecenegilorÔÇŁ31 a condus la o serioas─â controvers─â ├«n r├óndul speciali╚Ötilor cu privire la identificatea grupului etnic al turanicilor care au lovit imperiul. Unii dintre ace╚Ötia i-au considerat pecenegi, al╚Ťii cumani. ├Äntruc├ót discu╚Ťia asupra acestei probleme s-a f─âcut cu deosebit─â competen╚Ť─â ├«n alte lucr─âri, nu consider─âm necesar s─â mai insist─âm asupra ei32.

Subliniem doar faptul c─â identificarea barbarilor ÔÇô pecenegi sau cumani ÔÇô ├«nc─â nu este clarificat─â. Conform principalelor surse bizantine referitoare la aceast─â invazie, respectiv lucr─ârile lui Ioan Kynnamos ╚Öi Niketas Choniates, ÔÇ×sci╚Ťii, trec├ónd cu toat─â oastea Istrul n─âv─âleau ├«n cuprinsul hotarelor romeilorÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×pr─âdau prin p─âr╚Ťile ThracieiÔÇŁ.

Revenit ├«n grab─â ├«n Peninsula Balcanic─â, ├«mp─âratul ╚Öi-a a╚Öezat comandamentul la Berrhoe. Stagnarea opera╚Ťiunilor militare pe timp de iarn─â a fost folosit─â de diploma╚Ťia bizantin─â spre a provoca ruperea unit─â╚Ťii de ac╚Ťiune a barbarilor.

ÔÇ×Fiind ├«ns─â surprins de iarn─â, a iernat acolo, l├óng─â ora╚Öul Berrhoe, preg─âtindu- se pe de de o parte de lupt─â, dar mai ales dorind s─â-╚Öi fac─â alia╚Ťi pe unii dintre conduc─âtorii triburilor scitice, pentru ca astfel s─â-i poat─â ataca pe ceilal╚Ťi separat ╚Öi s─â-i ├«nfr├óng─â f─âr─â osteneal─âÔÇŁ, relateaz─â Kynnamos.

La r├óndul s─âu, Niketas Choniates, referindu-se la acelea╚Öi aspecte, sus╚Ťine c─â ├«mp─âratul a trimis ÔÇ×o solie alc─âtuit─â din oameni de aceea╚Öi limb─â cu ei (cumani, n.n.), s─â vad─â dac─â ar putea cumva ajunge la o ├«n╚Ťelegere, renun╚Ť├ónd la lupt─â, fie to╚Ťi [sci╚Ťii], fie numai unii dintre ei, c─âci erau ├«mp─âr╚Ťi╚Ťi ├«n mai multe triburi ╚Öi ascultau de diferi╚Ťi conduc─âtoriÔÇŁ33.

Conform informa╚Ťiilor transmise de cei doi cronicari, se pare c─â, demersurile diplomatice bizantine pe l├óng─â unii din ╚Öefii triburilor, sus╚Ťinute cu consistente daruri, s-au ├«ncheiat cu deplin succes. Ca urmare, sus╚Ťine Ioan Kynnamos, ├«mp─âratul ÔÇ×i-a convins pe mul╚Ťi, prin solii s─âi, s─â treac─â de partea luiÔÇŁ, informa╚Ťie confirmat─â de Niketas Choniates care afirm─â c─â basileul, ÔÇ×dup─â ce a atras astfel de partea sa pe c├óteva din c─âpeteniile lor, le arat─â toat─â bun─âvoin╚Ťa, nu numai oferindu-le ospe╚Ťe ├«mbel╚Öugate, ci ├«mbiindu-i ╚Öi cu haine de m─âtase ╚Öi ademenindu-i cu pocale ╚Öi vase de argintÔÇŁ34.

├Än prim─âvara anului 1123, ├«mp─âratul a declan╚Öat contraofensiva militar─â ├«mpotriva restului cumanilor ╚Öi/sau pecenegilor care au refuzat ├«n╚Ťelegerea r─âm├ón├óndu-i ostili. Luptele violente, ├«ncheiate ├«n final cu victoria for╚Ťelor bizantine, s-au dat pentru cucerirea taberei, ├«nt─ârite cu care a barbarilor.

ÔÇ×Cad atunci cu miile [nomazii] tr─âitori ├«n c─âru╚Ťe [ÔÇŽ]. Mul╚Ťimea prizonierilor se arat─â a fi nenum─ârat─â, ├«ntocmai cu aceea a fugarilor de acela╚Öi neam veni╚Ťi de dorul lor ├«nc├ót cu unii dintre ei s-au ╚Öi f─âcut coloniz─âri de sate ├«ntr-una din regiunile occidentale ale ├«mp─âr─â╚Ťiei romeilor [ÔÇŽ]. ╚śi nu pu╚Ťini [sci╚Ťi] au fost ├«nrola╚Ťi ├«n unit─â╚Ťi de alia╚Ťi, dar cei mai mul╚Ťi prizonieri f─âcu╚Ťi de armat─â au fost v├óndu╚ŤiÔÇŁ, descrie Niketas Choniates (foto dreapta) zdrobirea invaziei turanice din 1122-112335.

Niketas Choniates jpg jpeg

Se pare c─â invazia cumanopeceneg─â din 1122-1123 a afectat grav teritoriile de la Dun─ârea de Jos. ├Än ac╚Ťiunea lor spre sud, barbarii au distrus un num─âr ├«nsemnat de a╚Öez─âri, ├«ntre care ╚Öi cea de la Dinogetia-Garv─ân. Faptul c─â ÔÇ×nivelul de locuire de suprafa╚Ť─â a acestui sit ╚Öi-a ├«ntrerupt sigur existen╚Ťa ├«n aceast─â epoc─âÔÇŁ, i-a permis istoricului P. Diaconu s─â formuleze concluzia c─â ÔÇ×├«ntre 1122 ╚Öi sf├ór╚Öitul secolului al XII-lea a╚Öezarea de la Dinogetia nu a mai fost locuit─âÔÇŁ36.

Timp de circa dou─â decenii ╚Öi jum─âtate, p├ón─â la mijlocul secolului al XII-lea, sursele vremii p─âstreaz─â o t─âcere aproape total─â asupra raporturilor bizantino-cumane. Aceast─â t─âcere a izvoarelor poate fi explicat─â, fie prin faptul c─â ├«n aceast─â epoc─â nu s-a produs nici o invazie cuman─â, lucru absolut posibil av├ónd ├«n vedere violen╚Ťa cu care primii ├«mp─âra╚Ťi Comneni au reprimat atacurile barbare, fie, fapt similar epocii anterioare, unele incursiuni barbare ├«n imperiu care se vor fi produs vor fi fost de mic─â intensitate ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, lipsite de importan╚Ť─â.

Nu este de asemenea exclus ca prezen╚Ťa repetat─â a for╚Ťelor bizantine ├«n nordul Peninsulei Balcanice ÔÇô ├«n 1128-1129 ├«mpotriva Ungariei, ├«n 1137 interven╚Ťia ├«n marele jupanat al Rasciei ÔÇô va fi impus barbarilor s─â stea lini╚Öti╚Ťi.

Confruntarea din anul 1148

La mijlocul secolului al XII-lea (1148), sursele bizantine ├«nregistreaz─â o nou─â confruntare de amploare ├«ntre Imperiul Bizantin ╚Öi cumani. Desf─â╚Öurarea evenimentelor reprezint─â, totodat─â, o nou─â confirmare a politicii ofensive bizantine la nord de Dun─âre. ├Än anul 1148, relateaz─â cronicarul contemporan Ioan Kynnamos, ÔÇ×├«mp─âratului (Manuel I, n.n.) ├«i ajunge zvonul c─â o╚Öti de sci╚Ťi au trecut Istrul ╚Öi distrug ce ├«nt├ólnesc ├«n cale ╚Öi prad─â totul ╚Öi c─â au cucerit ╚Öi un ora╚Ö ├«nsemnat care se adap─â ╚Öi el din apele IstruluiÔÇŁ.

Ora╚Öul cucerit de cumani este desemnat de cronicarul bizantin cu numele de ÔÇ×DemnitzikosÔÇŁ37. Identificarea ╚Öi localizarea ora╚Öului ÔÇ×DemnitzikosÔÇŁ au constituit o alt─â controvers─â ├«n r├óndul speciali╚Ötilor, una dintre multele generate de informa╚Ťiile cronicarilor bizantini referitoare la evenimentele desf─â╚Öurate ├«n anul 1148 la Dun─ârea inferioar─â. W. Tomaschek, V.G. Vasilijevskij, N. Iorga, N. B─ânescu ╚Öi al╚Ťii au considerat c─â este vorba de Zimnicea; K.I. Grot l-a identificat cu S[v╚Öi╚Ötov, situat ├«n dreptul Zimnicei, pe malul bulgar; V.N. Zlatarski a considerat c─â este Glavinitza din Alexiada, localitate pe care a localizat-o ├«n apropiere de Turtucaia (Tutrakan); A.A. Bol╚Öacov- Ghimpu optez─â pentru Dinogetia, iar P.╚ś. N─âsturel propune identificarea cu Turnu M─âgurele38.

Succesul ini╚Ťial al cumanilor s-a datorat, se pare, neglijen╚Ťei ar─âtate de ├«mp─ârat ap─âr─ârii frontierei dun─ârene. Sl─âbirea amenin╚Ť─ârii barbare o perioad─â at├ót de lung─â de timp dup─â 1122-1123, va fi indus probabil o stare de siguran╚Ť─â materializat─â ├«n reducerea aten╚Ťiei acordate hotarului de la Dun─âre, situa╚Ťie de care cumanii au profitat din plin ├«n anul 1148. Invazia barbar─â a primit ├«ns─â imediat o ripost─â pe m─âsur─â. ├Än fruntea for╚Ťelor terestre ├«mp─âratul ÔÇ×a luat drumul c─âtre Istru, dup─â ce poruncise s─â fie aduse cor─âbii de la Bizan╚Ť c─âtre Istru, pe la AnchialosÔÇŁ39.

Angajarea acestui impresionant num─âr de for╚Ťe ╚Öi conceperea unei campanii combinate de o asemenea amploare ÔÇô pe uscat ╚Öi pe ap─â ÔÇô ├«mpotriva barbarilor eviden╚Ťiaz─â clar inten╚Ťia ├«mp─âratului de a elimina definitiv amenin╚Ťarea acestora. Conform lui Kynnamos, cumanii au evitat o confruntare direct─â cu armata bizantin─â ╚Öi, ├«n timp ce contraofensiva terestr─â a ├«mp─âratului trena datorit─â ├«nt├órzierii flotei ce trebuia s─â opereze pe Dun─âre, ÔÇ×sci╚Ťii care pr─âdaser─â ╚Ťara romeilor, tocmai trecuser─â Istrul ╚Öi a╚Öez├óndu-╚Öi corturile ├«╚Öi f─âcuser─â tab─âra nu departeÔÇŁ, pe malul st├óng.

Spre deosebire de Ioan Kynnamos, Niketas Choniates înregistrează o primă ciocnire bizantino-cumană la sud de Dunăre, abia după consumarea căreia barbarii ar fi degajat teritoriile sud-dunărene ale imperiului revenind la nord de fluviu40. Întârzierea flotei ce trebuia, foarte probabil, să intercepteze rutele de retragere peste Dunăre ale cumanilor a compromis, fără îndoială, obiectivul principal al campaniei: acela de a aplica barbarilor o lovitură decisivă.

Hot─âr├ót ├«ns─â s─â duc─â p├ón─â la cap─ât campania ├«mpotriva cumanilor, f─âr─â a mai a╚Ötepta sosirea flotei, folosind monoxilele locale, ├«mp─âratul ╚Öi-a trecut o parte ├«nsemnat─â a for╚Ťelor pe malul st├óng, urm─ârindu-i pe cumani ├«n propriile teritorii. For╚Ťele militare bizantine, sub comanda sa proprie, sprijinite de contingente barbare, probabil tot turanice, ├«nrolate ├«n armata bizantin─â, trecute la nord de Dun─âre ├«i zdrobesc pe cumani undeva ├«n sudul Munteniei, ├«ntr-o zon─â colinar─â.

ÔÇ×A╚Öadar ÔÇô relateaz─â Kynnamos ÔÇô a l─âsat restul o╚Ötirii t─âb─âr├ót─â pe malurile fluviului iar el [ÔÇŽ], leg├ónd ╚Öi a╚Öez├ónd b─ârcile una de alta, trecu Istrul cu cinci sute din solda╚Ťii s─âi. Trebuind s─â ├«nainteze a dat peste dou─â r├óuri navigabile. Cum nici nu vedea deloc vreo barc─â de care s─â se poat─â folosi pentru trecerea [r├óurilor], a poruncit alor s─âi ca, leg├ónd b─ârcile de pe Istru de cozile cailor, s─â le aduc─â la r├óurile amintite. Ceea ce f─âc├óndu-se au trecut f─âr─â osteneal─â ╚Öi str─âb─ât├ónd apoi un ╚Ťinut ├«ntins ajunser─â p├ón─â la muntele Tenuorman, care ├«nainteaz─â p├ón─â la hotarele Taurosci╚Ťiei (Rusiei haliciene, n.n.). Acolo, g─âsind tab─âra sci╚Ťilor cu totul de╚Öart─â de oameni (plecaser─â cu pu╚Ťin timp mai ├«nainte), ╚Öi-au continuat ├«naintarea [ÔÇŽ]. ╚śi arunc├óndu-se din spate asupra sci╚Ťilor, se ├«ncle╚Öt─â ├«n lupt─â cu ei [ÔÇŽ]. Au c─âzut mul╚Ťi barbari ╚Öi au fost prin╚Öi ca la o sut─â, ├«ntre care era ╚Öi Lazaros (Lazaros), b─ârbat de foarte mare vitejie, cu vaz─â ├«ntre c─âpeteniile lor. Pe ceilal╚Ťi i-au sc─âpat vrednicia cailor ╚Öi desi╚Öurile mun╚Ťilor, foarte numeroase ├«n acest ╚ŤinutÔÇŁ41.

Campania bizantin─â din anul 1148, ├«ndeosebi evenimetele derulate la nord de Dun─âre, au primit interpret─âri diferite din partea speciali╚Ötilor. Spre exemplu, Ioan Feren╚Ť identific─â ├«n relatarea lui Ioan Kynnamos numeroase elemente specifice gestelor eroice, consider├ónd pe bun─â dreptate ca neplauzibil─â informa╚Ťia cronicarului bizantin, c─â ├«mp─âratul s-ar fi hazardat ├«n urm─ârirea cumanilor, ├«n ad├óncimea teritoriului controlat de ace╚Ötia, ├«n fruntea unui deta╚Öament format din numai 500 de solda╚Ťi42.

Tenuormon - Teleorman

Identificarea ╚Öi localizarea muntelui Tenuormon precum ╚Öi a celor dou─â r├óuri navigabile ├«nt├ólnite de bizantini au constituit subiectul altor controverse generate ├«n r├óndul istoricilor ╚Öi ├«n literatura de specialitate de informa╚Ťiile lui Ioan Kynnamos cu privire la conflictul bizantino-cuman din 1148. ├Än ceea ce prive╚Öte muntele Tenuormon, V.G. Vasilijevskij, K.I. Grot, N. Iorga, N. B─ânescu, P. Mutavciev, V.N. Zlatarski ╚Öi al╚Ťii, baz├óndu-se pe apropierea de nume ├«l localizeaz─â ├«n regiunea Teleorman-Ilfov; B.P. Ha╚Ödeu, K.W. Tomaschek, A.A. Bol╚Öacov- Ghimpu au ├«n vedere nordul Dobrogei, nord-estul Munteniei ╚Öi sudul Moldovei; A.D. Xenopol, Gy. Moravcsik, N.S. Derjavin consider─â c─â este vorba de un munte din nordul Moldovei situat la hotarul Gali╚Ťiei43.

Corespunz─âtor localiz─ârilor propuse pentru muntele Tenuorman, ╚Öi cele dou─â r├óuri amintite de Ioan Kynnamos au fost identificate diferit de speciali╚Öti. Spre exemplu, W. Tomaschek a propus Prutul ╚Öi Siretul; V.G. Vasilijevskij a optat pentru Arge╚Ö ╚Öi D├ómbovi╚Ťa; N. B─ânescu consider─â c─â acestea sunt Vedea ╚Öi Teleormanul; K.I. Grot, s-a pronun╚Ťat pentru Arge╚Ö ╚Öi un bra╚Ť lateral al Dun─ârii; A.A. Bol╚Öacov-Ghimpu propune B├órladul ╚Öi Siretul44.

O alt─â informa╚Ťie, la fel de interesant─â, pe care ne-o furnizeaz─â lucrarea lui Ioan Kynnamos, ├«n leg─âtur─â cu acelea╚Öi evenimente de la nord de Dun─âre din 1148, se refer─â la capturarea de c─âtre bizantini a unei c─âpetenii locale, numite Lazaros (Lazaros) sau Laz─âr. Cine a fost acesta? A fost el un autohton de origine rom├ón─â sau o c─âpetenie cuman─â? Un r─âspuns categoric la aceste ├«ntreb─âri nu poate fi dat. Re╚Ťinem ├«ns─â, ca deosebit de interesant─â, opinia exprimat─â de N. Iorga, ├«n general, acceptat─â de majoritatea istoriografiei rom├óne╚Öti care a studiat aceast─â problem─â, c─â ÔÇ×Laz─âr r─âm├óne deci s─â fie un reprezentant al popula╚Ťiei supuse sau un cre╚Ötinat sub influen╚Ťa eiÔÇŁ45.

Cu titlu de ipotez─â afirm─âm c─â, ├«n condi╚Ťiile care acest Lazaros-Laz─âr este un autohton romanic, respectiv un rom├ón, atunci putem afirma c─â ne afl─âm ├«n prezen╚Ťa conduc─âtorului unei forma╚Ťiuni politice locale dependent─â de cumani. Deplasarea efortului militar al Imperiului Bizantin ├«n vestul Peninsulei Balcanice ├«n deceniile 6 ╚Öi 7 ale secolului al XII-lea a sc─âzut oarecum interesul autorit─â╚Ťilor bizantine pentru frontiera Dun─ârii de Jos a c─ârei ap─ârare a fost oarecum neglijat─â. De acest lucru au profitat cumanii pentru a reveni de c├óteva ori ├«n imperiu.

Noi incursiuni cumane la sud de Dun─âre

├Än toamna anului 1150 barbarii trec Dun─ârea ╚Öi atac─â regiunile riverane fluviului, ├«ndeosebi cele din Paraistrion-Paradunavon. Cetele lor, relateaz─â cronicarul Niketas Choniates, care ÔÇ×trecuser─â Istrul ╚Öi pr─âdau cet─â╚Ťuile romeice din preajma acestui fluviuÔÇŁ, au reu╚Öit de asemenea ├«ntr-o prim─â faz─â s─â ├«nfr├óng─â trupele bizantine trimise ├«mpotriva lor sub comanda generalului Kalamanos, care ÔÇ×nu a condus cu pricepere r─âzboiul ├«mpotriva sci╚ŤilorÔÇŁ, astfel c─â ÔÇ×r├óndurile [armatei sale] se rupser─â ╚Öi pierdu b─ârba╚Ťi vitejiÔÇŁ46.

Manuel I (foto dreapta) a reac╚Ťionat prompt. O oaste bizantin─â a fost trimis─â ├«mpotriva barbarilor care au fost sili╚Ťi s─â se retrag─â. Ofensiva ├«mpotriva cumanilor a fost ├«ns─â continuat─â. Prin 1152/1153, o armat─â imperial─â a fost debarcat─â pe ╚Ť─ârmul M─ârii Azov cu misiunea de a lovi principalele s─âla╚Öe ale turanicilor. Rezultatele acestei campanii au r─âmas ├«ns─â necunoscute, ceea ce ne face s─â admitem concluzia altor speciali╚Öti c─â acestea au fost modeste47.

Manuel Comnenul jpg jpeg

├Än anul 1156 sau 1157 s-a produs o nou─â incursiune cuman─â la sud de Dun─âre. ├Ämp─âratul s-a ├«ndreptat rapid ├«mpotriva lor, ÔÇ×dar nici n-a apucat s─â ajung─â la Istru ╚Öi aceia, auzind de ├«naintarea romeilor, ╚Öi-au str├óns repede tab─âra ╚Öi s-au retrasÔÇŁ, relateaz─â cronicarul Ioan Kynnamos48. Informa╚Ťiile cronicarului bizantin ne ├«ndrept─â╚Ťesc s─â admitem c─â num─ârul cumanilor p─âtrun╚Öi ├«n imperiu a fost redus, astfel c─â invazia lor nu poate dep─â╚Öi nivelul unui raid de prad─â executat de c├óteva cete barbare. Poate fi ad─âugat acestor incursiuni, sprijinul militar acordat lui Andronikos Comnenos, ├«n 1166, ├«n tentativa sa de a-l ├«nl─âtura pe Manuel I, tentativ─â ├«ncheiat─â ├«ns─â prin ├«mp─âcarea celor doi49.

Interpret─âri diverse

Atacurile cumanilor ├«n Imperiul Bizantin au primit interpret─âri diferite din partea speciali╚Ötilor. Spre exemplu, V. Spinei consider─â c─â ÔÇ×faptul c─â ├«n decurs de circa un deceniu s-au ├«nregistrat trei incursiuni ├«n Bizan╚Ť probeaz─â ├«nt─ârirea pozi╚Ťiilor cumane de la nordul Dun─âriiÔÇŁ50. ├Än ceea ce ne prive╚Öte, nu ├«mp─ârt─â╚Öim aceast─â concluzie.

F─âr─â a contesta consolidarea pozi╚Ťiilor cumane din nordul Dun─ârii de Jos, consider─âm totu╚Öi c─â incursiunile turanicilor ├«n imperiu dintre 1150 ╚Öi 1156-1157, reduse ca intensitate s-au produs pe fondul angaj─ârii for╚Ťelor militare bizantine ├«n alte regiuni ╚Öi a sl─âbirii, ├«n acest context, a ap─âr─ârii frontierei dun─ârene. De altfel, dup─â aceast─â dat─â p├ón─â dup─â 1185-1186 incursiunile cumane la sud de Dun─âre au ├«ncetat cu totul.

Acest lucru nu s-a datorat exclusiv ÔÇ×reglement─ârii rela╚Ťiilor bizantino- turaniceÔÇŁ, cum sus╚Ťine istoricul V. Spinei51, ci mai ales faptului c─â expedi╚Ťiile ofensive ale ├«mp─âratului Manuel I Comnenos ├«ntreprinse la mijlocul secolului al XII-lea ├«mpotriva cumanilor i-au permis Imperiului Bizantin s─â ├«╚Öi impun─â ╚Öi s─â ├«╚Öi exercite ÔÇ×un control militar strict asupra teritoriilor de c├ómpie din estul Munteniei ╚Öi sudul MoldoveiÔÇŁ52.

De altfel, prezen╚Ťa unor for╚Ťe bizantine la nord de Dun─âre, unde ac╚Ťionau ├«mpreun─â cu vlahii localnici (1164), sau folosirea teritoriilor de r─âs─ârit ale Munteniei ╚Öi cele sud-centrale ale Moldovei actuale ca baze de opera╚Ťii ├«mpotriva Ungariei (1166-1167) sunt, credem noi, suficiente ╚Öi revelatoare ├«n a ne sus╚Ťine ╚Öi confirma opinia. Nu excludem nici existen╚Ťa unor eventuale reglement─âri bizantino-cumane dac─â avem ├«n vedere faptul c─â ├«n campania din 1176 ├«mpotriva sultanului sedjukid de Ikonion (Konya), ├«ncheiat─â cu dezastrul de la Myriokephalon (17 septembrie 1176), ├«n armata bizantin─â este men╚Ťionat─â ╚Öi prezen╚Ťa unor contingente recrutate ÔÇ×dintre sci╚Ťii (cumanii, n.n.) de l├óng─â IstruÔÇŁ53.

Dar r─âm├ónem la opinia c─â aceste reglement─âri nu au fost consecin╚Ťa atacurilor cumane la sud de Dun─âre sau a ├«nt─âririi pozi╚Ťiilor cumane de la nord de fluviu, ci urmarea direct─â ╚Öi nemijlocit─â a prezen╚Ťei militare bizantine pe malul st├óng al Dun─ârii de Jos ├«ncep├ónd cu mijlocul secolului al XII-lea. De altfel, dup─â aceast─â dat─â, prezen╚Ťa militar─â bizantin─â de la nord de Dun─âre a fost din ce ├«n ce mai pu╚Ťin contestat─â p├ón─â la sf├ór╚Öitul domniei ├«mp─âratului Manuel I (1180).

Stau mărturie sigură ale acestei politici și rezultatele sale din a doua jumătate a secolului al XII-lea câteva fragmente din cuvântările mitropolitului Eustathios al Thessalonikului, rostite cu diverse prilejuri. Într-una din acestea, adresată împăratului Manuel I în 1174, Eustathios afirmă:

ÔÇ×Am aflat ╚Öi de [neamul] sci╚Ťilor [ÔÇŽ] ╚Öi ace╚Ötia [sunt] tovar─â╚Öi ├«mbl├ónzi´╗┐╚Ťi de robie, iar nu pu╚Ťini au fost ├«nscri╚Öi ├«n r├óndul slujitorilor no╚Ötri din voin╚Ťa lor, [oameni] pe care tu supun├óndu- i ╚Öi f─âc├óndu-i prizonieri i-ai cinstit apoi cu [rangul] de slujitoriÔÇŁ.

╚śi mai edificatoare din acest punct de vedere sunt dou─â fragmente din cuv├óntarea rostit─â la moartea basileului (1180). ├Än primul dintre cele dou─â fragmente, Eustathios remarc─â faptul c─â ├«mp─âratul ÔÇ×a mutat sub motiv de pedepsire ├«n ╚Ťinuturile romeice ╚Öi pe unii b─ârba╚Ťi dintre ace╚Ötia, care izvodeau rele mai mariÔÇŁ, ├«n r├óndul c─ârora ├«i enumer─â ╚Öi pe ÔÇ×sci╚Ťi (cumani, n.n.)ÔÇŁ, pe ÔÇ×peoni (unguri, n.n.)ÔÇŁ, pe ÔÇ×cei de dincolo de Istru (probabil at├ót autohtoni rom├óni c├ót ╚Öi turanici, n.n.)ÔÇŁ.

├Än sf├ór╚Öit, ├«n cel de-al doilea fragment din elogiul adus ├«mp─âratului defunct, ├«naltul prelat subliniaz─â ├«n termeni metaforici, al c─âror sens este ├«ns─â ├«n afara oric─âror discu╚Ťii: ÔÇ×Iar ╚Ťinuturile de dincolo de Istru le-a lovit cu r─âzboi, de parc─â ar fi fost un v├ón─âtor care merge dup─â fiare ├«ncercuite ╚Öi pe unele le prinde, iar pe altele le ├«nsp─âim├ónt─â. ╚śi asta nu numai o dat─âÔÇŁ54.

├Än acest punct al studiului nostru, subliniem faptul c─â raporturile bizantino-cumane ├«n secolul al XII-lea nu trebuie percepute ca fiind doar conflictuale. Pe parcursul lungilor perioade de pace unele surse contemporane ├«nregistreaz─â, at├ót unele schimburi comerciale ├«ntre imperiu ╚Öi cumani, c├ót ╚Öi unele raporturi de colaborare militar─â bizantino-cuman─â. Spre exemplu, dialogul Timarion, opera unui anonim de la mijlocul secolului al XII-lea, ├«i enumer─â ├«ntre participan╚Ťii la t├órgul de Sf├óntul Dumitru de la Thessalonik ╚Öi pe locuitorii ÔÇ×de la IstruÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×din ScythiaÔÇŁ55.

Criza generalizat─â a Imperiului Bizantin, survenit─â dup─â moartea ├«mp─âratului Manuel I Comnenos (1180), ╚Öi, pe acest fond politic, trecerea imperiului la defensiv─â au permis cumanilor s─â refac─â terenul pierdut ╚Öi s─â-╚Öi rec├ó╚Ötige locul de principal factor militar la Dun─ârea de Jos. Ei vor deveni, de altfel, for╚Ťa militar─â tutelar─â a r─âscoalei antibizantine vlaho-bulgare, c─âreia ├«i va asigura succesul (1185-1187), iar ulterior, sub primii ╚Ťari din dinastia As─âne╚Ötilor ÔÇô Asan (1187/1188-1196), Petru (1196-1197), Ioni╚Ť─â Asan Kaloiannes (1197-1207) ╚Öi Boril (1207-1218) ÔÇô principalii sus╚Ťin─âtori militari ai Imperiului Vlaho-Bulgar ├«n confrunt─ârile sale cu Imperiul Bizantin, p├ón─â ├«n 1204, iar dup─â aceast─â dat─â, cu Imperiul Latin de Constantinopol ╚Öi cu celelalte state cruciate din Balcani.

NOTE

1. Georgius Cedrenus, Ioannis Scylitzae, ope ab Im. Bekkero suppletus et emendatus, tomus II, Bonnae, MDCCCXXXIX, p. 741.
2. Al. Madgearu, ├«n Istorie ╚Öi ideologie, Bucure╚Öti, 2002, p. 40; Ioannis Zonarae, Epitomae historiarum libri XIII-XVIII, edidit Th. B├╝ttner-Wobst, Bonnae, MDCCCXCXVII, p. 723: ÔÇ×C├ónd a aflat c─â Botaneiates a luat domnia, i-a scris ├«n chip slugarnic, pe ascuns ├«ns─â preg─âtea r─âscoala ╚Öi trimitea la pecenegi mesaje pentru alian╚Ť─âÔÇŁ (├«n continuare: Zonarae).
3. P. Diaconu, Les Coumans au Bas-Danube aux XIe et XIIe siecles, București, 1978, p. 35 (în continuare: Les Coumans).
4. Ana Comnena, Alexiada, ed. Maria Marinescu ╚Öi N.╚ś. Tana╚Öoca, Bucure╚Öti, 1977, ed. VI, XIV, 1 (├«n continuare: Comnena).
5. Ibidem, VII, I, 1-2; Cf. P. Diaconu, Les Coumans, p. 35-38, unde sus╚Ťine c─â ÔÇ×putem considera c─â prima incursiune a cumanilor ├«n sudul Dun─ârii a fost cea din 1087ÔÇŁ ╚Öi prezint─â controversa cu privire la campania pecenego-cuman─â din 1087.
6. Ibidem, VII, II, 1.
7. Ibidem.
8. Comnena, VII, II, 2-V, 3.
9. Ibidem, VII, VI, 2-3.
10. Ibidem, VII, VI, 6-VII, 1-3; Cf. Fr. D├Âlger, Regesten der Kaiserukunden des ostr├Âmischen Reiches von 565-1453, teil II: Regesten von 1025-1204, M├╝nchen, 1932, reg. 1144.
11. Comnena, VIII, I, 2-IV, 2, VIII, V, 8. ╚śefii cumani, aminti╚Ťi de Anna Comnena, sunt atesta╚Ťi ╚Öi de letopise╚Ťele ruse╚Öti: Cronica lui Nestor, ├«n G. Popa Lisseanu, Fontes Historiae Daco-Romanorum, vol. VII, 1935, LXXVII, LXXIX (├«n continuare: Nestor); Cf. Gy. Moravcsik, Byzantinoturcica, vol. II, Berlin, 1958, p. 181, 316. Consider─âm c─â ÔÇ×munteniiÔÇŁ men╚Ťiona╚Ťi de Anna Comnena sunt vlahi pe baza unor informa╚Ťii furnizate chiar de prin╚Ťesa bizantin─â care afirm─â c─â ├«n perspectiva confrunt─ârii cu pecenegii ├«mp─âratul Alexios I l-a ├«ns─ârcinat pe cezarul Nikephoros Melissenos ÔÇ×s─â ia un num─âr de recru╚Ťi dintre bulgari ╚Öi dintre aceia care duceau o via╚Ť─â de nomazi (transhumant─â, n.n.), numi╚Ťi de obicei vlahi, ├«n limba curent─âÔÇŁ (VIII, II, 4).
12. Comnena, X, II, 4.
13. Ibidem.
14. Principalele surse pentru cunoa╚Öterea invaziei cumane din 1094 sunt: Comnena, X, II, 2-IV, 11; Zonarae, 744; Nestor, LXXVIII, care o dateaz─â ├«n 1095. Pentru prezentarea ├«ntregii campanii ╚Öi controversa legat─â de datarea ╚Öi direc╚Ťiile de p─âtrundere ale cumanilor ├«n Imperiul Bizantin, vezi: P. Diaconu, Les Coumans, p. 41-58.
15. Comnena, X, II, 6.
16. Ibidem.
17. N. Iorga, Istoria românilor, vol. III: Ctitorii, București, 1993, p. 62 (în continuare: Istoria românilor, III).
18. Comnena, X, II, 6-7.
19. Ibidem, X, III, 1.
20. Ibidem, X, IV, 1-7, 10; Cf. P. Diaconu, Les Coumans, p. 45-47.
21. P. Diaconu, Les Coumans, p. 51-52; Cf. N. Iorga, Istoria românilor, III, p. 62, unde consideră că cumanii au invadat Imperiul Bizantin prin nordul Dobrogei.
22. Idem, în SCN, IV, 1968, p. 249-251; I. Barnea, în SCN, IV, 1968, p. 243-245; Idem, în SCIV, 17, 1966, 2, p. 291.
23. Comnena, XIV, IV, 3.
24. Nestor, LXXXV, LXXXVII, LXXXIX-XC.
25. Comnena, XIV, VIII, 1.
26. Theophylaktos al Ochridei, în FHDR, III, București, 1975, p. 14-15.
27. Comnena, XIV, IX, 1.
28. V. Spinei, I, în SCIV, 24, 1973, 1, p. 64; Idem, II, în SCIV, 24, 1973, 2, p. 267; Cf. P. Diaconu, Les Coumans, p. 72-77, unde contestă faptul că sursele islandeze s-ar referi la campania din anul 1114.
29. V. Bogrea, ├«n AIIN, 1924-1925, 3, p. 526; I. Gherghel, ├«n Arhiva, XXXV, 1928,1, p. 62-64; Idem, ├«n RA, II, 1926, 3, p. 389; Idem, ├«n RA, III, 1927, 4, p. 235- 236; Idem, ├«n Arhiva, XXXVII, 1930, 3-4, p. 256- 258; C. Kog─âlniceanu, ├«n Arhiva, XXXVI, 1929, 3-4, 242-243; A. Decei, ├«n AIIN, 1936-1938, 7, p. 505, n. 1 ╚Öi 563; C. Cihodaru, ├«n SC╚ś.I, XIV, 1963, 2, p. 241; K. Horedt, ├«n Arh. Mold., VI, 1969, p. 179-185; Idem, Contribu╚Ťii la istoria Transilvaniei ├«n secolele IVXIII, Bucure╚Öti, 1958, p. 153. Pentru discu╚Ťiile asupra acestor aspecte, vezi: V. Spinei, I, ├«n SCIV, 24, 1973, 1, p. 70-71, cu ├«ntreaga bibliografie a problemei; Idem, II, ├«n SCIV, 24, 1973, 2, p. 267-269.
30. V. Spinei, Realit─â╚Ťi etnice ╚Öi politice ├«n Moldova Meridional─â ├«n secolele X-XIII. Rom├óni ╚Öi turanici, Ia╚Öi, 1985, p. 75 (├«n continuare: Rom├óni ╚Öi turanici).
31. Nicetae Choniatae, Historia, ex rec. Im. Bekkeri, Bonnae, MDCCCXXXV, p. 22-23 (în continuare: Choniatae); Cf. Eustathios al Thessalonikului, în FHDR, III, București, 1975, p. 182-183.
32. P. Diaconu, Les Coumans, p. 66-71, unde prezintă întreaga controversă.
33. Ioannis Cinnami, Epitome rerum ab Ioanne et Alexio Comnenis gestarum, ad fidem Codicis Vaticani rec. Aug. Meineke, Bonnae, MDCCCXXXVI, p. 7 (în continuare: Cinnamus); Choniatae, p. 19-20.
34. Ibidem; Ibidem, p. 20.
35. Ibidem, p. 22; Cf. P. Diaconu, Les Coumans, p. 72- 77, unde consider─â c─â informa╚Ťiile din sursele islandeze se refer─â la invazia cuman─â din 1122-1123, ╚Öi nu la cea din anul 1094.
36. P. Diaconu, Les Coumans, p. 62-71.
37. Cinnamus, p. 93.
38. N. Iorga, Istoria rom├ónilor, III, p. 46; N. B─ânescu, ├«n ARBSH, XIII, 1927, p. 20-21; I.I. Nistor, ├«n AARMSI, s. III, t. XXV, m. 15, 1943, p. 28; V.N. Zlatarski, Istorija na b─âlgarskata d─ârjava prez srednite vekove, vol. II, Sofia, 1934, p. 384-385; A.A. Bol╚Öacov- Ghimpu, ├«n RESEE, V, 1967, 3-4, p. 545-549; F. Chalandon, Les Comn├Ęnes, II: Jean II Comn├Ęne et Manuel II Comn├Ęne, Paris, 1912, p. 323-325. Pentru ├«ntreaga controvers─â ╚Öi bibliografia acesteia, vezi: P.╚ś. N─âsturel, ├«n Byzantina, I, 1969, p. 170-175; I. Barnea, ├«n I. Barnea, ╚śt. ╚śtef─ânescu, Din istoria Dobrogei, vol. III: Bizantini, rom├óni ╚Öi bulgari la Dun─ârea de Jos, Bucure╚Öti, 1971, p. 158-160; P. Diaconu, Les Coumans, p. 82-86.
39. Cinnamus, p. 93; Cf. Choniatae, p. 103.
40. Ibidem.
41. Ibidem, p. 94-95.
42. I. Feren╚Ť, Cumanii ╚Öi episcopia lor, Blaj, f.a., p. 41-3.
43. N. Iorga, ├«n AARMSI, s. III, t. XXIII, m. 14, 1941, p. 11; N. B─ânescu, ├«n Discursuri AR, p. 280; I.I. Nistor, ├«n AARMSI, s. III, t. XXIV, m. 17, 1942, p. 12; I. Donat, ├«n Ramuri, p. 4; P. Mutafciev, Bulgares et Roumains dans lÔÇÖhistoire des Pays danubiens, Sofia, 1932, p. 308-309; V.N. Zlatarski, op. cit., p. 384-385; B.P. Ha╚Ödeu, Originile Craiovei, Bucure╚Öti, 1878, p. 31; A.D. Xenopol, Istoria rom├ónilor din Dacia Traian─â, vol. I, Bucure╚Öti, 1985, p. 415; A.A. Bol╚Öacov- Ghimpu, ├«n RESEE, V, 1967, 3-4, p. 545-549; N.S. Derjavin, Istorija Bolgar├«i, vol. II, Moscova-Leningrad, 1946, p. 112; Gy. Moravcsik, op. cit., p. 305-306. Pentru ├«ntreaga problem─â, vezi: I. Barnea, ├«n I. Barnea, ╚śt. ╚śtef─ânescu, op. cit., p. 157-160, cu ├«ntreaga bibliografie.
44. Pentru discu╚Ťiile asupra ├«ntregii probleme ╚Öi bibliografia afernt─â, vezi: I. Barnea, ├«n I. Barnea, ╚śt. ╚śtef─ânescu, op. cit., p. 157-160; P. Diaconu, Les Coumans, p. 82-86.
45. N. Iorga, Istoria românilor, III, p. 46.
46. Choniatae, p. 123-124; Cf. Gy. Moravcsik, op. cit., p. 146: îl identifică pe Kalamanos cu Boris, fiul regelui maghiar Koloman.
47. V. Spinei, Rom├óni ╚Öi turanici, p. 77; Idem, Marile migra╚Ťii ├«n estul ╚Öi sud-estul Europei ├«n secolele IX-XIII, Ia╚Öi, 1999, p. 250, cu bibliografia problemei.
48. Cinnamus, p. 201-202. Datarea acestui raid cuman la sud de Dun─âre r─âm├óne o controvers─â ├«n r├óndul speciali╚Ötilor. Pentru acest aspect vezi spre exemplu: I. Feren╚Ť, op. cit., p. 43, propune 1157-1158; P. Diaconu, Les Coumans, p. 90, propune 1159; F. Chalandon, op. cit., p. 474, propune 1161.
49. Choniatae, p. 172-173.
50. V. Spinei, Români și turanici, p. 77.
51. Ibidem.
52. V. M─ârcule╚Ť, ├«n RIM, 2 (60), 2000, p. 46.
53. Choniatae, p. 230.
54. Eustathios al Thessalonikului, în loc. cit., p. 174-175.
55. Timarion, în FHDR, vol. III, București, 1975, p. 184-185.