Au fost Neanderthalienii canibali? O nouă perspectivă despre Neanderthalieni

În domeniul paleoantropologiei și arheologiei, natura reală a neanderthalienilor a reprezentat dintotdeauna un subiect de fascinație și dezbatere. Cartea recentă a lui Ludovic Slimak, „Neanderthalianul dezbrăcat” (The Naked Neanderthal), oferă o perspectivă nouă, care contrazice înțelegerile convenționale. Acest articol explorează principalele argumente și idei prezentate în lucrarea lui Slimak, aducând lumină asupra lumii enigmatice a acestor veri străvechi ai oamenilor moderni.

Neanderthalienii: O călătorie în trecut

Cartea lui Ludovic Slimak poartă cititorul într-o călătorie în timp, în perioada în care neanderthalienii populau vestul Eurasiei. Acești hominizi, apăruti în urmă cu aproximativ 400.000–350.000 de ani, au fost deseori descriși ca apropiați din punct de vedere intelectual și creativ de Homo sapiens. Slimak contestă însă această viziune, susținând că neanderthalienii erau mult mai ciudați și mai misterioși decât s-a crezut până acum.

Interglaciarul Eemian: O fază crucială

Un punct central al cărții îl reprezintă interglaciarul Eemian – o perioadă caldă care a durat peste 10.000 de ani și a început acum aproximativ 123.000 de ani. În acest interval, mare parte din teritoriul ocupat de neanderthalieni era acoperit de păduri luxuriante. Slimak pune accent pe importanța acestei perioade pentru înțelegerea culturii și comportamentului neanderthalienilor.

Vânătoare simbolică: descifrarea ritualurilor

Bazându-se pe săpăturile proprii din sudul Franței, în special de la Le Grand Abri aux Puces, Slimak observă dovezi că neanderthalienii ar fi practicat vânătoarea simbolică, vizând în mod deliberat masculii dintr-o specie. Acest comportament ridică întrebări despre posibila existență a unor practici ritualice, contestând percepțiile tradiționale legate de capacitățile lor cognitive.

Canibalismul: o normă socială?

Cartea abordează și controversata temă a canibalismului în rândul neanderthalienilor, pe baza descoperirilor de la Moula Guercy. În loc să interpreteze aceste comportamente ca acte de disperare din timpul perioadei Eemiene, Slimak sugerează că ele făceau parte din interacțiunile sociale normale ale hominizilor, susținând această idee prin paralele din arheologie și primatologie.

Enigma culturii Châtelperroniene

Slimak aprofundează misterul culturii Châtelperroniene, datate între 43.000–39.000 de ani în urmă în Franța și nordul Spaniei. Această cultură este caracterizată de unelte de piatră și obiecte care combină trăsături ale neanderthalienilor cu cele ale oamenilor moderni. Se reia dezbaterea dacă aceste artefacte au fost dezvoltate independent de neanderthalieni sau au fost influențate de Homo sapiens.

Contestarea presupunerilor: nevoia de precauție

Un fir roșu în cartea lui Slimak este nevoia de prudență în interpretarea dovezilor arheologice. El subliniază importanța standardelor riguroase de săpătură și a păstrării integrității straturilor arheologice. Acest apel la rigoare metodologică este un avertisment pentru arheologi de a rămâne vigilenți în căutarea adevărului istoric.

Dezbaterea despre dispariția neanderthalienilor

Slimak atinge și chestiunea delicată a dispariției neanderthalienilor. Deși analizele genetice indică episoade de hibridizare cu Homo sapiens, Slimak aduce în discuție dovezile de la situl Grotte Mandrin din Franța, care sugerează că oamenii moderni i-ar fi înlocuit rapid pe neanderthalieni. El avansează ipoteza că exterminarea – nu asimilarea – a fost cauza probabilă a dispariției lor.

Sensibilitatea artistică: între estetic și utilitar

Autorul analizează critic ideea conform căreia neanderthalienii aveau simț estetic. Contestă reprezentările muzeale care îi înfățișează cu pielea pictată sau purtând coliere din scoici, susținând că aceste obiecte ar fi putut avea un scop practic. Deși recunoaște valoarea estetică a oaselor gravate sau a fosilelor colorate, Slimak rămâne rezervat în privința semnificației lor artistice.

Apel pentru o abordare holistică

Pe parcursul cărții, Slimak pledează pentru o abordare holistică a arheologiei. El insistă pe importanța muncii de teren și a contactului direct cu siturile arheologice, avertizând împotriva concluziilor trase exclusiv din colecțiile muzeale. Deși perspectiva sa poate fi considerată controversată, ea subliniază nevoia de experiență directă în studierea neanderthalienilor.

Concluzie

„Neanderthalianul dezbrăcat” de Ludovic Slimak provoacă percepțiile consacrate asupra neanderthalienilor și culturii lor. Chiar dacă unele dintre ideile sale se îndepărtează de arheologia tradițională, cartea constituie o contribuție provocatoare la dezbaterea în curs. Ea ne reamintește de complexitatea și incertitudinile care încă învăluie lumea acestor enigmatici veri ai omului modern. În căutarea cunoașterii, apelul lui Slimak la rigoare metodologică și deschidere intelectuală ar trebui să fie o busolă pentru toți arheologii.