Ateneul și războaiele românilor

Martor tăcut la cele mai importante evenimente istorice ale Statului Român modern, Ateneul Român a înflorit sau a suferit alături de bucureșteni, după cum a vrut istoria. Vă invităm să aflați în cele ce urmează ce i s-a întâmplat Ateneului în timpul luptelor care au avut loc în București pe parcursul câtorva zeci de ani.

Primul război, primele bombe

Chiar în prima noapte de după intrarea României în Primul Război Mondial, adică în noaptea de 28/29 august 1916, zepelinul nr. 101 al escadrilei de luptă nr. 1 a Imperiului German, staționat la Rasgrad, trece Dunărea pe la Ada-Kaleh și se îndreaptă către București. Zepelinul este întâmpinat cu focuri de mitraliere și de tun și nu apucă să bombardeze decât superficial Capitala, dar el nu făcea decât să testeze terenul. Un alt zepelin, mult mai curajos, anume nr. 86, vine în noaptea de 3/4 septembrie și traversează Bucureștiul pe traseul Calea Dorobanților, Ateneu, Palatul Regal, Cișmigiu, cheiul Dâmboviței. Deși lovit de mai multe ori, zepelinul apucă să arunce bombe pe tot acest traseu. Sunt lovite case particulare din jurul Ateneului, dar acesta scapă neatins. 

Bucureștiul este bombardat în continuare noaptea, însă pagubele nu sunt serioase, astfel că germanii schimbă tactica. Vor ataca ziua, și nu cu zepeline, ci cu avioane. Românii nu au aeroplane cu care să riposteze și ziua de 12 (25) septembrie devine astfel una dintre cele mai tragice ale războiului:5 avioane de tip Taube, fiecare purtând câte 6 bombe, sosesc la atac. Nestingherite, frumoasele biplane albe au evoluat o vreme deasupra centrului. Mulțimea curioasă s-a adunat repede să le vadă. Când naivii bucureșteni se strânseseră suficienți, avioanele au lansat bombele. Atacul a durat doar 5 minute și a făcut 485 de morți și 1.000 de răniți. Ateneul a scăpat neatins, dar bulevardele Maria și Elisabeta, strada Covaci și Spitalul Brâncovenesc au fost pline de victime. Spre comparație, merită să subliniem că Londra, în cel mai greu atac din Primul Război Mondial, a suferit numai 70 de pierderi de vieți omenești. 

Bucureștiul cade și, în data de miercuri, 6 decembrie, încep să vină dinspre sud către nord, pe Calea Victoriei, armatele de ocupație:germani, bulgari și turci. Un detașament de cavalerie turcă alege să își construiască un bivuac provizoriu chiar în fața Ateneului. Ocupația va dura exact 707 zile.

Al Doilea Război Mondial

Capitala era prea departe pentru a putea fi atinsă de vreun atac aerian în prima zi a intrării României în război, iar luptele operațiunii „Barbarossa” nu făceau altceva decât să mute linia frontului încă și mai departe. Astfel, bucureștenii nu aveau de ce să se teamă, dar, doi ani și 9 luni mai târziu, mai precis pe data de 4 aprilie 1944, războiul a intrat brusc și dur în viața lor. 

Primul bombardament american avea să fie și cel mai tragic, în el pierind aproape 3.000 de bucureșteni. Ateneul nu a fost lovit direct, dar schije din cele câteva bombe căzute pe Calea Victoriei lângă Athénée Palace l-au atins. Hotelul a încasat o lovitură directă, un incendiu declanșându-se la parter și înnegrind pereții exteriori. Aceste urme au fost vizibile până la sfârșitul războiului. 

Al doilea bombardament asupra Bucureștiului, cel din 15 aprilie 1944, deși a fost ghidat printr-un nou sistem de radar, se dovedește a fi imperfect și cad bombe nu în zona Atelierelor Grivița, ci în mijlocul orașului. Ateneul nu este atins, dar au căzut bombe destul de aproape, anume în zona Universitate, Academiei, Str. Edgar Quinet și Strada Biserica Enei. Cea mai apropiată bombă cade pe stradă, în fața Casei Centrale a Armatei.

Al treilea bombardament asupra Capitalei, cel din 21 aprilie, ratează Gara de Nord, dar nu atinge centrul, ci doar Cartierul Tei. Ateneul scapă din nou. Al patrulea, cel din 24 aprilie, atinge, în sfârșit, obiectivul principal – nodul feroviar din vestul Capitalei – și doar câteva bombe cad mai aproape de centru, în cartierul Domenii.

În luna mai, Bucureștiul este vizitat noaptea de aviația britanică, dar bombardamentele sunt mai degrabă psihologice. Englezii nu aveau capacitatea de a trimite sute de bombardiere, ca americanii, ci doar formațiuni de maxim 50-60 de aparate. În nopțile de 3/4, 6/7 și 7/8 mai 1944, bombardierele engleze au lovit Gara de Nord, cartierul Grivița, Banu Manta, Bulevardul Basarab și Bulevardul Maria. Ateneul scapă iar, cea mai apropiată bombă căzând lângă Palatul Telefoanelor.

Bucureștiul mai este atacat ziua, pe 7 mai, 28 iunie, 3 și 31 iulie, și noaptea, pe 2/3, 23/24, 27/28 iulie și 9/10 august. În toate aceste atacuri, au fost vizate obiective militare din afara orașului, dar câteva bombe ajungeau și în oraș din cauza lipsei de precizie. Ateneul a scăpat de fiecare dată neatins, în jurul său explodând bombe în strada Ion Câmpineanu, lângă Teatrul Național, lângă Palatul Știrbey și în strada Brezoianu. 

A venit ziua de 23 august și românii, entuziaști, au smuls draperiile de camuflaj de la geamuri și au dansat în acea noapte în piața Ateneului în lumina becurilor aprinse, după 3 ani de camuflaj. Ateneul părea că a scăpat intact și din al doilea război al său, dar nemții nu-și spuseseră ultimul cuvânt.

În următoarele două zile, venind de pe aerodromurile din Buzău și Băneasa, cu aparate care puteau să ducă doar câteva bombe, dar acţionând continuu zi și noapte, germanii au atacat o singură țintă:Palatul Regal. În ambiția sa complet ruptă de realitate, generalul-locotenent Gerstenberg, Șeful Misiunii Aeriene Germane din România, credea că dacă îl omoară pe Regele Mihai, „șeful puciștilor”, cum îl denumea, avea să restabilească ordinea și orientarea militară a României. 

La intervale de 10-15-20 minute soseau deasupra țintei câteva aparate Bf 110 sau Stuka, uneori purtând doar o singură bombă de 200 de kilograme. Casa Nouă din spatele Palatului Regal, unde fusese arestat Mareșalul Antonescu, a fost distrusă complet. Palatul Regal a fost grav avariat. Era normal ca și împrejurimile să fie afectate. Astfel, Calea Victoriei a fost distrusă cum nu fusese în 5 luni de bombardamente americane;a fost distrus complet Teatrul Național, iar clădirea Adriatica a fost atât de grav atinsă încât părea că se va prăbuși.

Ateneul a primit o lovitură directă în partea stângă a coloanelor ionice, lovitură care i-a perforat acoperișul, apoi părțile laterale au primit, la rândul lor, mai multe lovituri. Hotelul Athénée Palace a fost puternic lovit și multe bucăți din el au aterizat pe Ateneu. Bombele căzute în piață au distrus grav fațada. Tot norocul Ateneului se dusese, acesta arătând jalnic după numai două zile de bombardament concentrat. 

Totuși, Ateneului i s-a făcut imediat dreptate:după ce pericolul aerian a fost înlăturat, adică după 27 august 1944, au fost aduși prizonieri germani să curețe piața de moloz.

Ultimele gloanțe trase asupra Ateneului

În timpul Revoluției din 1989, când s-au împărțit arme doar cu buletinul, Ateneul a fost din nou în pericol, dar furia mulțimii s-a îndreptat mai degrabă către muzeul din fostul Palat Regal. Câteva zile la rând, au fost împușcate tablourile aflate prea aproape de ferestre. O mașină ARO a fost incendiată în fața Ateneului, dar direct înspre Ateneu nu s-a tras. După Crăciun, Armata a început să strângă armele automate împărțite populației și pericolul gloanțelor trase aiurea a dispărut.

Autorul ține să mulțumească domnului Bogdan Măcrineanu pentru ajutorul arhivistic acordat.