Asistența medicală în sălile de spectacol. Inițiativele Societății de Salvare din București
Preocuparea pentru acordarea rapidă a primului ajutor în spațiile publice reprezenta, în perioada ante și interbelică, una dintre direcțiile importante ale activității Societății de Salvare din București.
Dezvoltarea orașului, creșterea numărului de spații destinate spectacolelor și apariția cinematografelor de mari dimensiuni au impus identificarea unor soluții pentru intervenția medicală în cazul unor accidente sau al unor incidente medicale survenite în timpul reprezentațiilor, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.
În acest context, Societatea de Salvare a inițiat organizarea unor mici posturi de prim ajutor în sălile de spectacol, fiecare dintre acestea urmând să fie dotat cu o trusă medicală și să beneficieze, în anumite intervale, de prezența unui medic de serviciu. Inițiativa urmărea să asigure intervenția imediată până la acordarea unei îngrijiri medicale complete sau, după caz, până la transportarea persoanei afectate către o unitate sanitară.
Un element important al acestui sistem îl constituia trusa de prim ajutor, amplasată într-un loc accesibil și vizibil publicului. Societatea atrăgea atenția că, în situația în care medicul de serviciu nu se afla în acel moment în sală, trusa putea fi utilizată pentru acordarea primelor îngrijiri. Situația era explicată prin particularitățile programului cinematografelor, ale căror spectacole se puteau desfășura pe durata mai multor ore și pentru care nu era posibilă asigurarea permanentă a prezenței unui medic. În cazul teatrelor, situația era diferită, medicul fiind prezent pe întreaga durată a reprezentației.
Chiar și în cazul cinematografelor, Societatea de Salvare urmărea să asigure prezența zilnică a unui medic pentru un interval de aproximativ două ore, considerând că această măsură reprezenta un minim necesar pentru protejarea spectatorilor. Dincolo de problema personalului medical, însă, o dificultate majoră era reprezentată de lipsa unor spații special destinate acordării asistenței medicale.
În epocă, nu toate sălile de spectacol dispuneau de o cameră care să poată fi utilizată drept cabinet medical. Din perspectiva Societății de Salvare, această lipsă nu reprezenta doar o deficiență administrativă, ci putea avea consecințe directe asupra modului în care era gestionată o urgență.
Problema era amplificată de reacția publicului. Curiozitatea spectatorilor putea transforma un incident medical într-o situație dificil de gestionat, iar aglomerația din jurul persoanei afectate împiedica intervenția medicului.
În acest sens, Societatea de Salvare nu se limita la formularea unor recomandări, ci își manifesta disponibilitatea de a sprijini organizarea efectivă a acestor cabinete, punând la dispoziție cunoștințele și experiența necesare pentru dotarea lor. Demersul trebuie privit în contextul preocupării mai largi a Societății pentru extinderea primului ajutor și pentru transformarea intervenției medicale de urgență într-o practică organizată, accesibilă în spațiile publice.
La începutul anului 1932, numai câteva importante instituții de spectacol dispuneau de asemenea cabinete medicale. Sursele vremii menționau: Teatrul Național, Opera Română, Teatrul Ventura, Teatrul Regina Maria și Cinema Forum, prezentându-le drept exemple pentru celelalte săli de spectacol.
Dacă, la începuturile sale, Societatea fusese preocupată în primul rând de intervenția rapidă și transportul persoanelor accidentate, în deceniile următoare activitatea sa se extindea către prevenție, educație sanitară și organizarea unor puncte de asistență în locurile cu mare afluență de public. Sălile de teatru și cinematografele constituiau, din acest punct de vedere, spații deosebit de importante. Ele concentrau zilnic sute sau chiar mii de persoane și deveneau astfel locuri în care un incident medical putea necesita o intervenție rapidă.
Din punct de vedere istoric, articolele din presa vremii ne oferă o imagine semnificativă asupra preocupărilor Societății de Salvare într-o perioadă în care Bucureștiul își consolida caracterul de metropolă modernă. Dincolo de caracterul practic al recomandărilor, întâlnim o schimbare de mentalitate: siguranța spectatorului începea să fie privită ca o responsabilitate comună a instituției de spectacol, a personalului medical și a publicului.
Foto sus: Prima ambulanță cu cai din București, în 1906, alături de medic, vizitiu și sergentul de oraș (© Muzeul Nicolae Minovici)
Sursă:
Cuvântul, ianuarie 1932.
Mai multe pentru tine...
