Topul celor mai importante descoperiri arheologice accidentale

Deși în prezent folosim mijloace moderne, precum radarele doppler sau scanarea laser, se pare că multe dintre cele mai importante descoperiri arheologice realizate de-a lungul timpului, devenite în prezent atracții turistice majore, aufost accidentale.Recent, echipa cotidianului britanic The Telegraph a realizat un top al celor mai mari descoperiri realizate fără intenție, adesea de către  oameni obișnuiți, ce s-au făcut brusc remarcați prin aportul major adus la descifrarea trecutului omenirii.

În urmă cu 75 de ani, la data de 12 septembrie 1940, Marcel Ravidat, un adolescent francez, a descoperit, în timp ce își căuta câinele dispărut, ceea ce cunoaștem în prezent ca Peștera Lascaux. Cavitatea subterană situată în departamentul Dordogne, regiunea Aquitania, adăpostește picturi rupestre datând din Paleolitic, mai precis fiind realizate în urmă cu aproximativ 17300 de ani. Între timp, o a doua peșteră, denumită Lascaux II a fost descoperită la 200 m de cea inițială, iar în anul 1979, situl preistoric a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial Unesco, peșterile devenind rapid o destinație turistică extrem de populară. Începând cu anul 2008, accesul în galerii este restricționat, existând riscul deteriorării picturilor.

Machu Picchu (Peru)

Adus în atenția internațională în anul 1911 de către istoricul american Hiram Bingham, situl incaș datând din secolul al XV-lea, al cărui nume se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, constituie în prezent atracția turistică principală a statului Peru. Declarată sit Unesco în anul 1983, splendida citadelă, situată la o altitudine de aproximativ 2500 m și extinsă pe 32.500 de hectare, cuprinzând peste 170 de locuințe, este și în prezent supusă proceselor de restaurare. Descoperirea „orașului pierdut” al incașilor, în care se crede că locuiau peste 1000 de persoane, s-a datorat întâlnirii lui Bingham cu Melchor Arteaga, un localnic care i-a promis că îl va conduce către un oraș străvechi în schimbul unui sol, echivalentul a 3-4 zile de muncă intensă în zonă. Ajutat de un copil de 11 ani care cunoștea calea către ruine, exploratorul american, profesor al Universității Yale, considerat unul dintre cei care au inspirat crearea personajului de film Indiana Jones, ajunge în ampla zonă terasată, afirmând în autobiografia sa „Columb a fost cel care a făcut continentul american cunoscut lumii civilizate. În același sens, eu am descoperit Machu Picchu.”.

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon în anul 1922 a reprezentat unul dintre cele mai importante evenimente din istoria modernă a Egiptului. Howard Carter, un egiptolog englez ale cărui studii erau sponsorizate de către Lord Carnarvon, împătimit colecționar de antichități egiptene, era aproape de a renunța la visul său de o viață, acela de a găsi mormântul lui Tutankhamon, din Valea Regilor, când muncitorii din echipa sa au descoperit o serie de scări ce duceau către o ușă sigilată purtând însemnele regale. După șapte ani de cercetări eșuate, la data de 26 noiembrie 1922, Carter, însoțit de sponsorul său, desigilează, aducând astfel la lumină mormântul pierdut al faraonului, singurul rămas nejefuit și neprofanat timp de aproximativ 3200 de ani. Masca mortuară a faraonului din dinastia a 18-a, ajuns pe tron la vârsta de 9 ani, este expusă în prezent la Muzeul Cairo, iar mumia sa se află încă într-un mormânt din Valea Regilor, în apropiere de Luxor.

Expusă parțial și în România, Armata de Teracotă, apreciată de specialiști ca fiind o a opta minune a lumii, a fost descoperită în anul 1974, când fermierii din zonă au scos la iveală fragmente de ceramică aparținând imensului mausoleu al primului împărat al dinastiei Qin, cel care a construit și Marele Zid Chinezesc. Situată în vestul Chinei, în provincia Shanxi, Armata de Teracotă include 8000 de soldați, 130 de care, 520 de cai și 150 de cai de cavalerie, toate artefactele fiind construite în mărime naturală, și a fost concepută cu scopul protejării împăratului în viața de apoi. Construcția ansamblului mortuar se pare că a durat mai mult de 40 de ani, fiind implicați peste 700000 de muncitori. În cadrul Mausoleului Qin Shi Huang s-au descoperit până în prezent aproximativ 50000 de relicve istorice de importanță mondială.

Situl arheologic Troia, descoperit în anul 1865, se presupune că a fost locul de desfășurare a Războiului Troian descris de scriitorul grec Homer în epopeile sale. Ruinele situate în partea de nord-vest a Turciei, în Anatolia, în Provincia Çanakkale, au fost aduse în atenția publică în anul 1865, de către arheologul englez Frank Calvert, în urma săpării unor șanțuri pe proprietatea cumpărată recent de la un fermier local din Hisarlik. Excavațiile au dezvăluit o serie de orașe construite în etape succesive, doar unul dintre acestea fiind identificat cu Troia homerică. În anul 1988, situl legendarului oraș a fost adăugat Patrimoniului Mondial Unesco.

Sutton Hoo (Marea Britanie)

Situl funerar anglo-saxon Sutton Hoo a fost descoperit în apropiere de Woodbridge, Suffolk, în partea estică a Angliei, în anul 1939, fiind descris ca având importanță majoră pentru istoria medievală timpurie. Majoritatea artefactelor din cadrul sitului sunt în prezent expuse la British Museum din Londra. În anul 1938, pământurile pe care se află în prezent situl arheologic aparțineau lui Edith May Pretty, aceasta punându-și des întrebări cu privire la originea măgurilor stranii din curtea sa. Într-o noapte, localnica a visat că în grădina casei sale erau îngropate mari tezaure, în jurul cărora se desfășurau o serie de procesiuni funerare. În urma acestui vis, femeia ia legătura cu un arheolog local, Basil Brown, care descoperă abia la un an de la debutul excavațiilor camera funerară, vase din ceramică, arme, monezi de la începutul secolului al VII-lea, alături de resturi umane incinerate. Probabil cel mai celebru artefact este o cască înfățișând un cap de dragon, datând din secolul al VI-lea.

Petra (Iordania)

„Orașul de piatră” descoperit în sud-vestul Iordaniei, de-a lungul văii Arabah, în anul 1812, de către Johann Ludwig Burckhardt, un explorator elvețian care s-a autointitulat mai târziu Sheikh Ibrahim Ibn Abdallah, este renumit pentru arhitectura acestuia, fiind săpat aproape în întregime în rocă și descris ca „un oraș roșiatic-trandafiriu vechi cât de jumătate de vreme”. Petra a reprezentat capitala Regatului Nabateean până în secolul I, fiind totodată un important nod comercial. Descoperitorul său, un bun cunoscător al Coranului și al tradițiilor arabe, ce călătorea singur prin deșerturile din Liban, Iordania sau Siria, aflase de la localnici despre orașul săpat în gresiile de lângă Wadi Musa și i-a convins pe aceștia să îl lase să ajungă la Muntele Haroun, sub pretextul realizării unei jertfe. La ieșirea din canion, Burckhardt a descoperit fortăreața naturală care în scurt timp a captat atenția întregii lumii, fiind considerată una dintre cele mai prețioase moșteniri culturale ale omenirii.

Caracol (Belize)

Ruinele orașului mayaș Caracol din estul statului Belize au fost descoperite în anul 1937 de către Rosa Mai, un tăietor de lemne care exploata mahonul din zonă, fiind în prezent una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale micului stat din America Centrală. Peste 100 de morminte au fost descoperite la Caracol, iar templul central, „Palatul Cerului”, reprezintă cea mai înaltă structură din Belize, cu peste 40 m. În perioada sa de maximă înflorire, se pare că orașul găzduia aproximativ 150000 de locuitori, de 10 ori mai mult decât actuala capitală a statului, Belmopan.

Orașul Pompeii, distrus de către erupția vulcanului Vezuviu din anul 79 d.Hr. și acoperit cu un strat gros de cenușă și piroclastite, a fost redescoperit întâmplător, abia în anul 1748, de către inginerul spaniol Rocque Joaquin de Alcubierre, după ce Herculaneum, o localitate vecină distrusă de aceeași erupție, fusese readusă la suprafață în urmă cu un deceniu, în timpul lucrărilor executate în vederea realizării fundațiilor unor clădiri. Cercetările din Pompeii au produs informații extrem de detaliate privind viața cotidiană în Imperiul Roman, situl fiind adesea considerat „un oraș înghețat în timp”.

Templul Budist Borobudur (Indonezia)

Descoperit în anul 1814, Templul Budist Borobudur este considerat cel mai mare monument istoric din emisfera sudică, extinzându-se pe o imensă suprafață terasată ce include 9 nivele, alături de tuneluri extinse. Construit în mijlocul pădurii tropicale indoneziene, templul datează din secolul al VIII-lea, din timpul dinastiei Sailendra, dar a fost abandonat în secolul al XV-lea, când majoritatea locuitorilor insulei s-au convertit la Islam. Îngropat în cenușă și acoperit cu vegetație luxuriantă, templul, a cărui existență o mai cunoșteau puțini localnici, a fost investigat abia la începutul secolului al XIX-lea, de către conducătorul britanic al insulei Java, Sir Thomas Raffles, înfocat colecționar de antichități, care aflase întâmplător despre existența acestuia, ordonând defrișarea împrejurimilor sitului și executarea de excavații importante. 

Piatra de la Rosetta (Egipt)

Stela egipteană executată din granit în jurul anului 195 î.Hr., în timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, expusă în prezent la British Museum, cuprinde inscripții ale aceluiași text în trei limbi antice diferite, permițând astfel lui Jean-François Champollion descifrarea scrierii hieroglifice. Stela a fost descoperită în anul 1799, de către ofițerul inginer Pierre-François Bouchard, în orașul Rosetta sau Rashid, situat în Delta Nilului, în timpul expediției din Egipt conduse de generalul Napoleon Bonaparte, fiind inițial folosită pe post de material de construcție în cadrul lucrărilor la un fort.

Ötzi (Italia)

Ötzi este numele care se folosește pentru mumia omului zăpezilor (omul ghețarilor) găsit în Alpi în apropierea graniței dintre Austria și Italia în anul 1991, de către un cuplu de turiști germani. Devenit un simbol al Tirolului de Sud, numele său oficial este „Omul din (localitatea) Hauslabjoch”, iar alte denumiri utilizate sunt „Omul din ghețar”, „Mumia din (muntele) Similaun” sau „Bărbatul din Similaun”. Este vorba despre un corp de bărbat mumificat care a trăit la sfârșitul neoliticului, respectiv la la începutul epocii cuprului, acum aproximativ 5300 ani. Corpul, care a fost găsit la 3.210 m altitudine într-un ghețar din Alpii Ötztal, este foarte bine păstrat și este aproape complet, inclusiv îmbrăcămintea, încălțămintea și armele de corp din acea vreme, toate fiind expuse în prezent la Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud din Bolzano, Italia.

„Orașul Pierdut” din Honduras

Rămășițele unui oraș abandonat de către o civilizație pre-columbiană misterioasă, situate în mijlocul junglei din Honduras, au fost descoperite recent, în luna martie a anului 2015, de către o echipă de arheologi americani, alertați de către cei care se ocupă cu exploatările forestiere din zonă. Situl nu a primit încă un nume și este închis publicului, locația fiind ținută secretă, întrucât urmează a se realiza cercetări mai detaliate.

Descoperirea ne demonstrează faptul că și în secolul XXI încă mai rămân neexplorate locuri și dovezi ale trecutului.