Mihail Sebastian: „Mă gândesc mereu la ameninţarea de ieri a lui Hitler. Vrea să ne extermine”

Și Mihail Sebastian urmărește în „Jurnalul” său situația frontului, dar nu are detașarea și relaxarea lui Constantin Argetoianu. Nu mai puțin de 20 de mențiuni ale Stalingradului apar în Jurnal între septembrie 1942 și februarie 1943.

Oare de ce? Sebastian este evreu și știe că oricând situația de pe front poate să fie pentru el o sentință la moarte: „Pentru mine, războiul suspendă totul. Aștept pacea cum aş aștepta un tren. Între timp, mă zbat între toropeală şi exasperare. N-am ştiut niciodată să aștept în liniște. O după-masă de așteptare pe sălile tribunalului - pe vremea când eram avocat - mi se părea atroce. Iar acum toată viaţa mea este o imensă așteptare... atâtea mari speranțe. Mă gândesc mereu la ameninţarea de ieri a lui Hitler. Vrea să ne extermine - şi e poate singurul lucru pe care în mod sigur îl poate face. M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte - o noapte ca asta - am putea fi toți măcelăriți în casele noastre. Şi între timp văzduhul ar vibra de vestea victoriei...”

Acest text este un fragment din dosarul ediției de februarie a revistei Historia, dedicat soldaților români care au luptat la Stalingrad, dar și relației complicate a românilor cu nemții. În acest dosar puteți citi:

• ÎN PREMIERĂ : tabelul cu numele soldaților români care au murit la Cotul Donului și au fost înmormântați în cimitirul din Gromki
• Mărturii inedite ale celor care au supraviețuit celei mai sângeroase bătălii din istorie: „Văd și acum o groapă imensă în care au fost aruncați soldații noștri morți cu sutele”
• Care au fost obiectivele germanilor pentru 1942
• Care au fost responsabilitățile date de nemți Armatei Române
• Divergențele româno-germane. Nemții dau vina pe români pentru pierderea bătăliei
• Schimb de replici între mareșalul Antonescu și comandantul von Manstein: „soldatul român nu poate fi umilit de un străin, cu atât mai puțin de un camarad de arme, chiar când greșește”
• Evoluția relațiilor româno-germane după Stalingrad
• O privire asupra memorialisticii despre Stalingrad: „Armata maghiară și-a pierdut onoarea”, „Nu suntem ciumați, suntem soldați italieni”, „Care a fost scopul superior pentru care mareșalul ne-a sacrificat ca pe niște pioni pe tabla de șah?”