Mic dejun copios în Familia Regală: ouă, friptură, cozonac
Încă de când era principe, Ferdinand a adoptat un program zilnic riguros şi sobru: se trezea la ora 7:30, urma baia zilnică, micul dejun, prezentarea copiilor pentru sărutul mâinii, după care, la ora 10:00, intendentul prezenta „meniul şi programul de lucru“ (Eugen Wolbe). Urmau audienţele la Palatul Regal din Calea Victoriei, după care dejunul, la ora 13:00. După amiază, Ferdinand se ocupa de documentele oficiale şi de citirea presei româneşti şi străine. Nu participa la ceaiul de la ora 5 (five o’clock tea) oferit de Maria, în schimb, îşi continua programul cu primiri la Palatul Regal din Calea Victoriei sau la Palatul Cotroceni.
Din memoriile lui Eugen Buchman aflăm şi cum se desfăşura o zi la Palatul Cotroceni în jurul anului 1898, obiceiuri care s-au păstrat în mare parte şi după ce Ferdinand şi Maria au devenit Regele şi Regina României: „Activitatea unei zile normale începea la Cotroceni abia după micul dejun de la ora 9:00 dimineaţa, ce se servea în holul etajului al doilea pentru amândoi principii, după obiceiul din străinătate: cafea cu lapte sau ceai, pâine prăjită sau franzeluţe, unt, miere sau marmeladă, fructe. Principelui Ferdinand i se serveau pe lângă astea şi ouă, friptură la grătar sau şniţel cu cartofi. Micii principi erau serviţi în camera copiilor. În dimineţile frumoase ale primăverii se lua adesea micul dejun afară, pe terasa înflorită din faţa palatului, ce avea privirea asupra întregului parc înverzit“.
Tot legat de micul dejun foarte bogat de la Cotroceni, Buchman nota, la 16 aprilie 1913, cu prilejul vizitei principelui Wilhelm de Hohenzollern, fratele mai mare al principelui Ferdinand: „M-am mirat întotdeauna cum poate dovedi cineva, la orele 9:00 dimineaţa, atâtea feluri de bucate. Şi copiii princiari moşteniseră acest obicei. Aşa de pildă, prinţul Nicolae lua dimineaţa, pe lângă cafea sau ceai, pâine cu unt, marmeladă, cozonac şi o friptură, de preferinţă şniţel, sau un pui, iar prinţesa Elisabeta lua, după pui, o ceaşcă cu ciocolată şi apoi, mai reuşea să mănânce şi la dejun câteva feluri de bucate. Prinţesa Maria era mult mai sobră. Vreme îndelungată a păstrat obiceiul de a posti complect o zi pe săptămână, mi se pare sâmbăta, în care nu gusta decât câteva mere“.
Regina Maria: „Nu pot niciodată să determin pe vreun membru al familiei mele să vină punctual la micul dejun“
În memoriile Reginei Maria apar şi însemnări referitoare la modul cum luau masa membrii familiei regale – aflăm astfel că, spre deosebire de vremea când era principe, Regele Ferdinand venea întotdeauna târziu la micul dejun, principesa Elisabeta nu venea niciodată, în timp ce Regina lua rareori masa de seară împreună cu soţul şi copiii săi, preferând să rămână în camera ei, cu o carte, în timp ce cina i se servea pe o tavă.
Principesa Maria şi fiica sa, Elisabeta, la picnic în munţii Bucegi, cca 1900
Iată ce scria Regina Maria la 10 februarie 1920: „Nando vine întotdeauna foarte târziu la micul dejun, aşa că dimineţile mele încep târziu întrucât îl aştept, fiind timpul când îi place să discute despre grijile sau planurile şi speranţele lui, la fel şi cu o jumătate de oră înainte de cină. După cină stă întotdeauna în camera lui şi lucrează (obicei continuat din perioada când era principe). În casa noastră a existat întotdeauna obiceiul să nu petrecem serile împreună, cu excepţia cazului în care avem oaspeţi. Nu-mi pot da seama dacă este un obicei bun sau prost, înclin să cred că, una peste alta, este unul mai degrabă prost, fiind prea puţin sociabil. Vieţile noastre sunt însă atât de pline de activitate, încât avem cu adevărat nevoie de orele de seară pentru noi înşine“.
Continuând pe această temă, la 14 februarie 1921 Regina Maria nota: „În ciuda tuturor eforturilor mele, nu pot niciodată să determin pe vreun membru al familiei mele să vină punctual la micul dejun, ci vin din ce în ce mai târziu, stricându-mi complet dimineaţa. Desigur, ar fi mai simplu să renunţ cu totul şi să-i las pe toţi să-şi ia micul dejun în camerele lor, dar ar fi un sfârşit al reuniunilor de familie de care mă agăţ, deoarece oricum într-o viaţă atât de ocupată, te vezi prea puţin unul cu altul. La Lisabeta a trebuit să renunţ demult“.
Referitor la modul cum se desfăşura masa, principesa Ileana îşi amintea că la Pelişor „ne începeam dimineţile cu micul dejun pe care îl luam în sufrageria cea lungă. Urmând obiceiul românesc, mama stătea în capul mesei, avându-l în dreapta ei pe tata; apoi pe rând urmau toţi membrii Curţii care veniseră cu noi, oaspeţii care se găseau atunci la castel şi noi copiii. Toate mesele cu excepţia celei de seară erau servite împreună cu restul Curţii chiar şi cu ofiţerul de gardă. Toţi erau incluşi «în familie», iar conversaţia şi glumele făceau vesele înconjurul mesei“.
În grupajul gastronomic dedicat meselor în Familia Regală mai puteți citi și despre:
• Mese şi meniuri regale. Eleganţă, fast şi bun-gust. Baluri, dineuri, vizite oficiale
• Mese ceremoniale: Serbările Încoronării de la Alba Iulia, 10 Mai, nunta Elisabetei sau logodna Mărioarei
• Oprire (culinară) în Delta Dunării alături de Regele Ferdinand
• Exigențele culinare ale Reginei Maria
• Ce puneau pe masă într-o zi obișnuită capetele încoronate ale României
Acest text este un fragment din articolul „Călătorie aromată în bucătăria regală. La masă cu Ferdinand și Maria” apărut în numărul 220 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com
Cumpără Acum
