Lanţul uman care a salvat Ţările Baltice
Pe 23 august 1989, la 50 de ani de la semnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov, aproximativ două milioane de oameni s-au strâns pentru a protesta într-un mod paşnic împotriva ocupaţiei Uniunii Sovietice. Oameni din cele trei Ţări Baltice au format un lanţ uman care s-a întins pe 600 de km, dorind să arate întregii lumi dorinţa de independenţă, dar și solidaritatea care îi unea.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai exact pe 23 august 1939, a fost semnat pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, denumit astfel după miniştrii de externe ai Germaniei şi Rusiei care au semnat documentul, Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop. Prin acest pact, cele două îşi împărţeau Europa de Est, Ţările Baltice intrând sub sfera de influenţă a Uniunii Sovietice.
La sfârşitul anilor’80, efectele pactului încă se mai simţeau. Dominaţia sovietică a continuat, cu toate că Rusia a negat existenţa unui astfel de document. Ba mai mult, afirma cu tărie că cele trei ţări au dorit de bunăvoie să fie membre ale URSS. La 50 de ani de la semnarea pactului, locuitorii celor trei state au cerut să se facă public secretul protocoalelor şi doreau independenţa teritoriului baltic. Tensiunile dintre sovietici şi ţările baltice erau din ce în ce mai pronunţate. Lituanienii au reuşit să strângă peste 2 milioane de semnături prin care doreau retragerea Armatei Roşii. Ruşilor le era teamă de o reacţie violentă din partea protestatarilor, dar liderii României şi Germaniei de Est, Nicolae Ceauşescu şi Erich Honecker le-au promis ajutor armat în caz că vor trebui să înăbuşe revolta.
Ca urmare a implementării politicii de guvernare perestroika, protestele s-au intensificat, atât în URSS, cât şi în afara sa. În 1986 au avut loc proteste în oraşe importante, precum Los Angeles, New York, Londra, Ottawa, Washington, oamenii dorind să tragă un semnal de alarmă în privinţa încălcării drepturilor omului de către sovietici.
În privinţa originii ideii lanţului uman din 23 august 1989, nimeni nu ştie de unde provine. La ora 7 seara, aproximativ 2 milioane de oameni şi-au dat mâna şi au format un lanţ care trecea prin toate cele trei capitale:lanţul începea din Tallinn, trecea prin Riga şi ajungea în Vilnius. Organizatorii evenimentului au desenat o hartă, pentru ca lanţul să fie neîntrerupt. Unele fabrici au dat muncitorilor zi liberă pentru a participa la eveniment, altele le-au finanţat şi transportul. În Estonia s-a dat liber în toată ţara. La radio s-au realizat emisiuni speciale care promovau evenimentul. Activiştii au redactat o petiţie adresată Comunităţii Europene prin care cereau anularea pactului, dat fiind faptul că încălca drepturile omului. La realizarea lanţului uman au participat 700.000 de estonieni, 500.00 de lituanieni şi 1.000.000 de letonieni, conform Reuters. Acţiuni de susţienere a protestatarilor au avut loc în Berlin, Moscova, Leningrad, Toronto, Tbilisi, dar şi în alte părţi ale lumii.
„Lanţul Libertăţii” sau „Lanţul baltic” este cea mai importantă campanie organizată de către Ţările Baltice în vederea ieşirii de sub influenţa sovietică. În urma protestului, Uniunea Sovietică a recunoscut existenţa pactului şi l-a declarat invalid, acesta fiind unul dintre paşii cei mai importanţi realizaţi pentru independenţa statelor baltice. Solidaritatea dintre cele trei state a atras simpatia internaţională şi a reprezentat un impuls pentru realizarea unor noi acţiuni democratice de către alte state, dar şi un imbold dat Germaniei pentru unificare. De asemenea, documentele care atestă Lanţul Libertăţii au fost adăugate în 2009 Registrului Memoriei Mondiale UNESCO.
