Incendierea Reichstagului, pretext pentru suspendarea drepturilor constituţionale

Noaptea de 27 februarie 1933 nu prevestea nimic. Era 9 seara, şi se spune că un student, trecând prin faţa Reichstagului, a zărit un om cu o torţă la etajul unu al clădirii. Zece minute mai târziu, nori negri de fum cuprinseseră centrul Berlinului:parlamentul era în flăcări. Reichstagul, inima politicii germane, a ars din temelii, şi urmărind firul istoriei, avem să realizăm că acest eveniment reprezintă un adevărat simbol pentru Germania, dar şi pentru întreaga lume.

Nu a trecut mult de la prima alarmă primită de către staţia de pompieri a Berlinului, că au şi sosit la faţa locului cancelarul Adolf Hitler şi ministrul Goring, înconjuraţi de un val de reporteri şi fotografi. Primele declaraţii:comuniştii au incendiat Reichstagul. Cu puţin înainte de venirea lor, în faţa clădirii se afla cetăţeanul olandez Marinus van der Lubbe, pe jumătate dezbrăcat şi destul de confuz. Poliţia l-a arestat pe loc. Evident, acesta a fost considerat vinovat pentru incediu, şi mai târziu avea să fie judecat şi executat. Revenind la declaraţiile în privinţa comuniştilor:în ziua următoare, peste 4000 de comunişti şi intelectuali care erau împotriva ideologiei naziste au fost arestaţi.

Naziştii au gândit repede. Hindenburg, cel de-al doilea preşedinte al republicii de la Weimar, în vârstă de 86 de ani, a fost convins repede că poporul se află în pragul unei revoluţii comuniste. Astfel, Hitler l-a convins să semneze un decret prin care drepturile elementare ale cetăţenilor erau suspendate în timpul acestei situaţii de urgenţă. Presa era cenzurată, iar poliţia era autorizată să interzică şi să pedepsească orice tip de întâlnire cu caracter politic, marşuri. Libertăţile garantate de Constituţie rămâseseră în trecut.

Incendierea Reichstagului a fost un prim pretext pentru nazişti pentru a crea panică în rândul populaţiei şi a părea că au salvat situaţia de la pericolul bolşevic, fapt care a condus la câştigarea alegerilor din 5 martie 1933 a partidului nazist. Vinovaţii nu au fost găsiţi, dar bineînţeles că întreaga lume speculează faptul că focul a fost pus de către nazişti, ei având un plan bine stabilit, care până la un punct a dat roade.

Evenimentul din 27 februarie 1933 demonstrează cât de repede poate fi transformată o republică modernă într-un regim autoritar. Astăzi, când întreaga lume este controlată de ideea terorismului, se aşteaptă oare un alt „Reichstag”?