Golda Meir, „doamna de fier” a Israelului
Şi Israelul a avut o „doamnă de fier”, iar numele ei a fost Golda Meir, care a devenit premier pe 17 martie 1969. Prima femeie care a deţinut funcţia de prim-ministru în Israel a declarat că „Nu este ca şi cum a existat un popor palestinian care chiar s-a considerat palestinian şi am venit noi şi i-am dat afară şi le-am luat ţara. Ei nu au existat.” Întrebată când consideră că se va rezolva problema arabă, a răspuns:„Când arabii îşi vor iubi copiii mai mult decât ne urăsc pe noi.” David Ben-Gurion o numea cel mai bun bărbat din guvernul său.
Cea de-a treia femeie prim-ministru din lume s-a născut Goldie Mabovitch, într-o familie de evrei din Kiev, în 1898. Copilăria aici nu i-a lăsat „nicio amintire veselă sau plăcută”, a declarat ea, dar familia sa a emigrat în Statele Unite şi din 1906 a trăit în Milwaukee, Wisconsin, unde tatăl său lucra ca dulgher, iar mama era administratora unui aprozar. Încă de tânără, Golda era o sionistă convinsă. S-a căsătorit cu pictorul Morris Myerson, iar în 1921 au plecat împreună în Palestina, unde au trăit într-un kibbutz. Soţului nu i-a plăcut acest trai, aşa că cei doi au divorţat, după ce au avut doi copii. Myerson a murit în 1951.
Dar Golda a reuşit să devină una dintre cele mai respectate personalităţi politice din Israel. Din 1946, a devenit şeful departamentului politic al Agenţiei Evreieşti, care îi reprezenta pe evrei în Marea Britanie, a lucrat pentru numeroşi refugiaţi evrei care fugiseră din Europa în Palestina, încălcând normele de imigraţie britanice. De asemenea, eforturile sale s-au îndreptat şi spre eliberarea liderilor sionişti care fuseseră arestaţi.
Avea 50 de ani atunci când a devenit unul dintre semnatarii Proclamaţiei de Independenţă a Israelului, în Muzeul de Artă din Tel Aviv, în 1948. A fost apoi aleasă în Knesset, parlamentul israelian, iar în 1949 a fost numită primul ambasador al Israelului la Moscova, aflându-se în posesia primului paşaport israelian emis vreodată. A fost şi ministru al muncii, din 1949 până în 1956, şi ministru de externe, din 1956 până în 1966. În acest timp, şi-a ebraizat numele de căsătorie, a devenit Golda Meir.
A fost o susţinătoare a premierului Levi Eshkol în conflictele politice, iar când acesta a murit, în 1969, partidul şi-a dorit ca ea să îi succeadă, temporar, deşi ajunsese la venerabila vârstă de 70 de ani şi ieşise oficial din politică. A acceptat, totuşi, s-a mutat în reşedinţa primului ministru din Ierusalim şi a început să se adapteze noii vieţi, să se obişnuiască cu „prezenţa permanentă a poliţiei şi a gărzilor de corp, cu zilele de lucru de cel puţin 16 ore şi cu o viaţă privată redusă la minimum”. A menţinut această funcţie până în 1974, când şi-a depus demisia, după ce a fost puternic criticată în urma războiului de Iom Kipur. A murit la Ierusalim, în 1978, la vârsta de 80 de ani. S-a descoperit că în ultimii 12 ani de viaţă suferise de leucemie.
