Dinastia Shah: cum arăta Iranul înainte de Revoluția Islamică
Revoluția Islamică din 1979 a schimbat „fața” Iranului. Evenimentele care au dus la răsturnarea monarhiei iraniene, detronarea Shahului Mohammad Reza Pahlavi și, totodată, înlocuirea formei de guvernământ cu o republică islamică, au dus la o transformare radicală a societății. Puțini știu cum arăta Iranul înainte și cât de bine semăna Teheran cu... Los Angeles.Cuvintele scriitoarei Marjane Satrapi, autoarea „Persepolis”, descriu cel mai bine „prăpastia”, dar și asemănarea între cele două „civilizații”:„Lumea nu este împărțită între Est și Vest. Tu ești american, eu sunt iraniancă. Nu ne cunoaștem, dar vorbim și ne înțelegem perfect. Diferența dintre tine și guvernul țării tale este mai mare decât diferența dintre mine și tine. Iar diferența dintre mine și guvernul țării mele este mult mai mare decât diferența dintre mine și tine. Guvernele noastre sunt aproape la fel”.
Cu toate acestea, cel puțin la prima vedere, Iranul zilelor noastre este complet diferit de Statele Unite ale Americi. Dar, după cum sugerează imaginile de mai sus, a fost o vreme când străzile din Teheran semănau foarte bine cu cele din Los Angeles, iar liderii iranieni țineau discursuri care nu constau doar într-un oftat sau într-o serie de sancțiuni. De ce s-a schimbat atât de tare Iranul?
Ca să înțelegem de ce lumea arată în acest fel, trebuie să pornim de la Războiul Rece. Cazul Iranului nu face excepție. La începutul secolului XX, iranienii erau conduși de monarhia Shah, care își finanța stilul de viață decadent prin vânzarea de petrol, mai ales către Marea Britanie, care a depins masiv de Iran din acest punct de vedere, în ambele Războaie Mondiale. Cu toate acestea, cele mai multe familii iraniene trăiau în sărăcie. Cu timpul, oamenii s-au săturat să vadă că bogăția le este furată, la propriu, de sub picioare. A urmat ziua când, un bărbat pe nume Mohammad Mossadegh, a ajuns la putere. A fost ales prim-ministru în anul 1951 și, la fel ca mulți alți politicieni din Orientul Mijlociu, Mohammad susținea reformele democratice care îi avantajau pe cei săraci. Printre măsurile vizate era și naționalizarea petrolului iranian.
Marea Britanie, care depindea de acces ieftin și ușor la rezervele de petrol, se temea de ceea ce ar putea face URSS dacă ar pune mâna pe ele, așa că își dorea ca Mossadegh să nu mai fie la putere. Acest lucru nu s-a întâmplat. Într-adevăr, Mossadegh și-a dat demisia, dar a revenit în funcție, după protestele din stradă, care au durat câteva zile bune.
La acea vreme, Statele Unite îl susțineau pe Mossadegh, cel puțin „pe hârtie”, potrvit site-ului all-that-is-interesting.com. Însă, în 1953, CIA a condus o operațiune numită Ajax, pentru a-l da jos pe Mossadegh. Monarhia Shah a revenit la putere, Vestul și-a primit din nou accesul la rezervele de petrol, iar, după cum demonstrează imaginile surprinse la acea vreme, viața părea confortabilă, cel puțin la modul superficial.
Cu toate acestea, ceea ce nu arată aceste imagini este repulsia pe care o aveau iranienii pentru Statele Unite ale Americii. Acest sentiment a crescut și s-a transformat, treptat, într-un fundamentalism, care a culminat în Revoluția iraniană de la 1979.
Un alt Iran este posibil
Ura pe care o avea Ruhollah Mostafavi Moosavi Khomeini pentru Vest avea să-i dicteze toate deciziile politice, chiar dacă îi costa mult pe iranienii de rând. Odată ajuns la putere, Khomeini a eliminat orice influență pe care o avea Vestul în Iran, dovedindu-se a fi un personaj mult mai drastic decât Mossadegh. Toți știau că era mult mai greu de negociat cu el, în orice privință.
În ciuda Marelui Ayatollah, a iluziei de „decizie” politică și a relațiilor încă reci dintre Iran și Vest, aceste imagini demonstrează că un alt Iran este posibil.
