Concediu la 1912 - Băile de mare la Mamaia

Întrucât  vacanţa de vară bate la uşă, iar căldura şi-a intrat în drepturi, gândurile multora se îndreaptă deja către băile de la mare, fie pe meleaguri străine, fie pe cele autohtone. Pentru mulţi, Mamaia este simbolul concediului de vară, prin excelenţă, însă puţini ştiu că vestita staţiune are o istorie de peste 100 de ani.

Povestea începe în primii ani ai secolului XX, în urma extinderii portului Constanţa, când s-a căutat o locaţie nouă pentru ceea ce se numeau în acea epocă „băile de mare”. Întrucât faleza în zona actualelor staţiuni de la sud de portul Constanţa era foarte înaltă, iar plajele foarte mici ca dimensiuni, având un nisip slab calitativ, s-a preferat ca noua staţiune să fie amenajată la 5 kilometri în nordul oraşului, pe limba de pământ ce desparte Marea Neagră de lacul Siutghiol.

Acest petec de pământ este un cartier al Constanţei cu foarte puţini locuitori permanenţi (sub 50), fiind însă suprapopulată pe parcursul verii.

Primele construcţii din noul amplasament s-au ridicat în 1906 şi constau din cabine din lemn, reunite sub două pavilioane, terminate cu câte un foişor şi o punte care înainta în mare.

Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcţiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont. Pentru a înlesni accesul turiştilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanţa şi staţiune se montează o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceste construcţii au reprezentat centrul activităţilor turistice până la dispariţia lor într-un incendiu în 1920.

Extinderea staţiunii

Imediat după încheierea Primului Război Mondial, staţiunea se dezvoltă şi începe amenajarea ei, o dată cu construirea rezidenţei de vară a familiei regale, în actualul Club Castel. În anul 1925 se construieşte Cazinoul, iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă. Primul hotel în adevăratul sens, a fost„Rex” (1936), iar abia în 1957 apare şi „Bucureşti”, care şi astăzi reprezintă un nume între hotelurile din staţiune. În era comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcţii fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportată avalanşa de turişti atraşi de nisipul fin. Dezvoltarea staţiunii s-a produs în două etape:între 1959-1965 în partea sudică, începând cu hotelul „Parc”, iar partea nordică a fost ridicată în timpul lui Ceauşescu, adică între 1982-1985.

Reclama din ziarul „Dimi­neaţa”, din 30 august 1912, promovată de Agenţia de publicitate Carol Shulder &Comp, ne indică o serie de aspecte interesante pentru acel moment. Primul ar fi acela că promovarea unei locaţii turistice nu era făcută prin agenţiile de voiaj cum ne-am fi aşteptat, ci de agenţiile de publicitate.

Al doilea, că sexualitatea era încă de atunci o componentă a marketing-ului – afişul era însoţit de un slogan în partea de jos – „Băi de mare la Mamaia, unde cele două sexe se pot admira reciproc!”.Dincolo de afişul publicitar se mai poate citi şi faptul că nu neapărat staţiunea Mamaia stă în centrul mesajului, ci o formă nouă de a petrece timpul liber pe durata unei vacanţe de vară. În fond, întrucât publicul ziarului „Dimineaţa” este unul deosebit de eclectic, avem de-a face cu o liberalizare şi o încercare de generalizare a concediului la mare.