⬆

Câți bani a adus României comuniste Gerovitalul Anei Aslan

Autor: Redacția

Lillian Gish [actriţă americană, a murit la 99 de ani – n.n.] poate fi un exemplu de longevitate activă. A fost printre puținele actrițe care au reușit, cu succes, să treacă de la filmul mut la cel sonor, să joace în sute de filme și să apară într-un rol destul de dificil la o vârstă aproape nonagenară. Foarte puțină lume cunoaște că aceasta era pacienta nu mai puțin faimoasei doctorițe Aslan. Oare nu au ajutat-o și tratamentele acesteia?

Despre doctorița Aslan s-a scris și s-a vorbit mai mult în străinătate, unde produsele sale și metoda originală de tratament erau foarte apreciate. Trebuie să recunoaștem însă că atât rezultatele deosebite ale muncii sale, cât și efectele tratamentelor cu substanțe eutrofizante au fost cunoscute și au penetrat pe aproape toate continentele, în primul rând datorită talentului său deosebit de a-și promova concepțiile originale asupra procesului de îmbătrânire și a mijloacelor de luptă împotriva acestuia, precum și a sprijinului mass-media din întreaga lume.

În ipoteza că rezultatele scontate nu ar fi fost pozitive, mă întreb dacă sutele de mii de pacienți români și străini ar mai fi urmat acest tratament, iar străinii ar mai fi venit an de an în țara noastră. Personal am cunoscut pacienți din Statele Unite ale Americii, Canada, Norvegia, Italia, Franța etc. care reveneau anual sau o dată la doi-trei ani, fiind la curent cu progresele care se făceau în întreaga lume în domeniul geriatriei.

Lucrând mulți ani în turismul internațional, am citit sute de reclamații privind serviciile (cazare, alimentație, transport etc.) de la noi din țară însă niciodată nu au fost nemulțumiri referitoare la serviciile medicale, precum și a rezultatului tratamentelor Aslan. Sănătatea ESTE prioritară condițiilor de confort! În presa străină cât și în cea din țară, după 1989, s-au spus multe despre personalitățile care «se pare» au urmat tratamentul Aslan.

Ana Aslan (dreapta) împreună cu Lillian Gish, actriță americană (1894-1993), și Andrei Răiescu, directorul Oficiului Național Român al Turismului la New York

Și acest fapt este pe deplin explicabil, deoarece secretul profesional și identitatea pacienților erau păstrate cu strășnicie de echipa Profesoarei. Într-un articol din presa străină se recunoștea faptul că secretul identității pacienților care urmau tratamentul eutrofic în România era păstrat «ca secretul operațiunilor bancare din Elveția»! Nu mi-a mărturisit niciodată că o tratează pe Lillian Gish, dar, când plecam la New York, Profesoara îmi înmâna câte un pachețel cu medicamente și creme speciale pe care i le duceam actriței la domiciliul ei din 57-th street cu 1-st Avenue.

Prin anul 1972 sau 1973, fiind invitat împreună cu Ana Aslan la o cină oferită la un restaurant din New York, la o masă mai îndepărtată se află reputatul artist Salvador Dali alături de câțiva prieteni. La puțin timp după sosire, auzind probabil cine se mai afla în restaurant, Salvador Dali s-a ridicat, a venit la masa noastră, a îmbrățișat-o pe profesoară, au schimbat câteva cuvinte și au stabilit să se întâlnească peste câteva zile la elegantul Hotel «Pierre» unde acesta locuia. [...]

Salvador Dali, se amuza Ana Aslan, se considera pe jumătate român, el fiind spaniol catalan (născut la 11 mai 1904), în localitatea Figueras, lângă Sevilla, ca și Împăratul Traian, născut în Italica, în aceeași provincie. În anul 1972, la solicitarea Oficiului Național de Turism al Spaniei din New York, marele artist a realizat un afiș în care apărea și faimoasa columnă a lui Traian. A trimis Biroului nostru un exemplar al afișului pe care, sub columnă, a scris: «La Columna Trajana Homenaje a Rumania», semnat Dali 1972.

Ana Aslan, pe lângă rolul de ambasador al țării noastre pe toate meridianele lumii, a adus prin tratamente efectuate în România, exportul medicamentelor și al produselor cosmetice, zeci de milioane de dolari, fiind printre produsele de export cele mai rentabile din acea vreme. Cred că cei ce afirmau că: «Voi nu o apreciați la justa ei valoare, această doamnă (Aslan) prețuiește cât greutatea ei în aur» – o apreciau, deoarece, la greutatea sa de vreo 40 kg, comparația era modestă!

Se cunoaște că cercetările privind tratamentul împotriva procesului îmbătrânirii au început în anul 1946, fiind extinse și aprofundate până în 1950, când au fost și comunicate la sesiunea Societății de Endocrinologie și la Academia Română. Cercetările au continuat și după înființarea primului Institut de Gerontologie și Geriatrie din lume, în ianuarie 1952, sub conducerea prof. Dr. Ana Aslan și care, în 1974, avea să devină Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie, de asemenea, primul institut la nivel național din lume.

Rezultatele cercetărilor românești au fost comunicate peste hotare în anul 1956, când s-a considerat că se ajunsese la o suficientă acumulare de experiență în acest domeniu. Într-o primă etapă, Gerovitalul H3 a fost dat în folosință sub formă de injecții și drajeuri. Ulterior a fost comercializat și sub forma produselor cosmetice (loțiune de păr și cremă de față). Aslavitalul a fost descoperit de dr. Ana Aslan în 1960, experimentat în laborator și în clinică o perioadă de aproape 10 ani și omologat în 1970.

S-a scris și s-a vorbit mult despre răspândirea foarte rapidă, mai ales în străinătate, a noii metode de tratament începând cu mijlocul anilor `60. Tot atunci au început să sosească și primii pacienți străini care erau tratați la I.N.G.G. Pe timpul acela s-a vorbit mai puțin – sau aproape deloc – despre cine era în spatele promovării acestei metode pe plan internațional. Încă din anii `60, Oficiul Național de Turism și mai târziu, începând din 1970, Ministerul Turismului a preluat activitatea de promovare a metodelor originale românești de tratament, la început cu Gerovital H3 și Aslavital, și mai apoi Pell Amar-ul, Ulcosilvanilul și Boicilul. La acea vreme, Ministerul Turismului dispunea de un buget de promovare externă de cca. 120 milioane lei anual (vreo 6-7 milioane dolari la valoarea actuală).

Gerovital Anei Aslan aducea României, anual, încasări de cca. 18 milioane dolari

Urmare a campaniei de promovare externă și a tratamentelor cu Gerovital H3 și Aslavital în România, au fost obținute rezultate spectaculoase: de la câteva zeci de pacienți ajungându-se în anii `70 la cca. 10.000-14.000 pacienți străini anual. Ani la rând, numai tratamentele și medicamentele Anei Aslan aduceau României, anual, încasări de cca. 18 milioane dolari SUA , din care cca. 800.000 dolari export de medicamente și produse cosmetice, iar restul, încasări din cazare, masă, analize medicale și tratamente, excursii de agrement, achiziționare de medicamente prin cure ulterioare sau transport aerian extern efectuat și cu avioanele TAROM.

Pablo Neruda: respect, admiraţie pentru Ana Aslan

Trebuie menționată și eficiența acestei activități. La tratamentele cu produsele Anei Aslan dolarul costa (așa-numitul curs de revenire) cca. 12-14 lei, față de cca. 30 de lei/dolarul la diverse acțiuni turistice (vacanțe pe litoral și la munte, circuite în țară etc.), și de până la 100 lei în operațiunile exportului de mărfuri. Profesoara Aslan vorbea puțin sau aproape deloc despre pacienții de vază pe care îi trata; președinți de țări, stele de cinema, oameni de afaceri, scriitori și pictori. Presa vremii din străinătate, cât și cea din România după 1989 menționa că Ana Aslan «i-ar fi tratat» pe Charles de Gaulle, Adenauer, Franco, Leonid Brejnev, John Kennedy, Marlene Dietrich, Kirk Douglas, Sukarno, Dali, Gish, Asturias ș.a.

Nu știu dacă președintele Kennedy a fost sau nu pacientul doctoriței Aslan, însă personal am condus-o la locuința din New York a familiei Onassis, acesta fiind de acum căsătorit cu fosta Primă Doamnă a Statelor Unite, și cred că nu era doar o vizită de curtoazie! Venind odată din Spania, la New York, prin anii `70, după unele ezitări, profesoara mi-a mărturisit în mod «confidențial» că l-a vizitat și consultat pe generalul Franco. Acestea sunt numai câteva exemple care, dacă s-ar corobora cu mărturiile celor care au cunoscut-o pe doctorița Aslan de la institutul de specialitate și care cunosc mult mai multe decât mine, s-ar putea întocmi o listă a personalităților care au beneficiat de tratamentul ei miraculos.

[Extras din Andrei A. Răiescu, „Murind dr. Ana Aslan, pierdem miliarde”, revista „Regăsirea”, martie 2000; Andrei Răiescu a fost, din august 1971, directorul Oficiului Național Român al Turismului la New York]