Cartierul Cotroceni, de la codrul tâlharilor şi al fugarilor, la Palatul Prezidenţial
Una dintre cele mai selecte zone ale Capitalei, Cartierul Cotroceni este totodată şi una dintre cele mai vechi aşezări ale urbei noastre. Primele atestări ale satului Cotroceni datează de pe timpul domniei lui Mihai Viteazul, scrie Vlad Ignat pentru Adevărul.
Acum 400 de ani, Bucureştiul se întindea de-a lungul malului estic al Dâmboviţei, iar pe partea de vest a râului se găseau mahalalele. În acele vremuri, domnitorul acestori pământuri era Logofătul Şerban Cantacuzino, care în anul 1671, intră în posesia mai multor terenuri, inclusiv satul şi pădurea Cotrocenilor, de la vest de Dâmboviţa. Această expanisune i-a adus, se pare, antipatia mai multor oameni influenţi ai vremii şi în scurt timp, Cantacuzino a fost acuzat că unelteşte împotriva domnitorului Gheorghe Duca şi că încearcă să preia întreaga putere.
Pădurea celor care fugeau de lege
Pentru a-şi salva viaţa, Şerban Cantacuzino fuge din Bucureşti la 7 octombrie 1678 dorind să ajungă în Turcia, unde beneficia de sprijinul paşei. Fiind urmărit de oamenii lui Duca, se adăposteşte timp de trei zile în Pădurea Cotrocenilor, aflată dincolo de satul cu acelaşi nume. În acele vremuri, pădurea deasă a Cotrocenilor era un loc de refugiu pentru cei care doreau să-şi piardă urma, a tâlharilor şi a nelegiuitorilor. În limbajul acelor vremuri, expresia “ a te cotroci” însemna a te ascunde, a-ţi perde urma. De aici şi numele pădurii.
CLICK AICI sau pe fotografii pentru a accesa fotogaleria
După ce mânia lui Ghoerghe Ducase domoleşte, Şerban cantacuzino se întoarce în oraş şi drept recunoştiinţă pentru localnici şi loc, logofătul ridică aici o mănăstire între anii 1680 şi 1682. faptul că pădurea i-a salvat viaţa este consemnat chiar de către Şerban Cantacuzino, în hrisovul din 1681, dat pentru mănăstire:“chiar din acest loc am fost mântuiţi din mâinile sângeroşilor vrăşmaşi”.
Ivoarele istorice vorbesc despre o biserică veche de 500 de ani
La Arhivele Statului din Bucureşti se păstrează Condica Mănăstirii Cotroceni, redactată de cronicarul Dionisie Eclesiarhul (1759 – 1820), în care au fost consemnate toate daniile şi privilegiile cu care fusese înzestrată mănăstirea de către Şerban Cantacuzino şi de domnitorii care l-au urmat.
Acest document arată că pe acest loc a existat un lăcaş de cult mai vechi, probabil din lemn, pe care domnitorul l-a înlocuit cu o frumoasă biserică de zid. tot aici se notează că mănăstirea a fost construită în mijilocul unei poieni din Codrii Cotrocenilor. Toto aici, logofătul Cantacuzino a construit şi case domneşti, folosite drept reşedinţă domnească (din vechiul palat se mai păstrează şi astăzi cuhniile, locul unde era pregătită mâncarea).
Cuza, Carol I şi pionierii lui Ceauşescu, locuitorii palatului
După 1850, palatal devine reşedinţă de vară a domnitorilor pământeni, iar apoi este folosit de Alexandru Ioan Cuza precum şi de Carol I. În 1883, vechia reşedinţă domnească a fost dărâmată şi în locul ei a fost construit actualul palat după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. În anii regimului communist, clădirea scomptuoasă din zona care devenise deja ultra-selectă funcţionează ca Palatul Pionierilor.
După cutremurul devastator din 1977, ansamblul de la cotroceni a fosr consolidate şi renovat. În 1984, la ordinal lui Ceauşescu au fost demolate mănăstirea şi biserica lui Şerban Cantacuzino, care ajunseseră să fie considerate simboluri ale vremurilor vechi ale Bucureştiului.
Palat Prezidenţial, după 1990
După 1990, într-o aripă a palatului este înfiinţat Muzeul Naţional Cotroceni, iar în cealaltă parte a ansamblului se instalează preşedenţia României. În 2004, Biserica Mănăstirii Cotroceni a fost parţial refăcută, fiind folosite şi unele dintre decoraţiunile originale din piatră, care au mai putut fi salvate din tăvălugul demolării.
De asemenea, între 1860 şi 1866, pe terenurile Mănăstirii Cotroceni a fost amenajată prima Grădină Botanică din Bucureşti. Mutată în 1878 în central oraşului, peste drum de Universitate, aceasta revine şapte ani mai târziu, în 1885, în zona Cotroceni, fiind amplasată pe cealaltă parte a drumului, unde se găseşte şi acum.
Sursa:www.adevarul.ro
