Ambasadorul Poloniei la București, Maciej Lang, participant la evacuarea din Afganistan: „Am scos oamenii prin canalul de scurgere al orașului”

În mod cu totul surprinzător, Maciej Lang, ambasadorul Poloniei în România a fost unul dintre factorii importanți, pe teren, în operațiunea derulată de țara sa pentru evacuarea cetățenilor polonezi și a colaboratorilor afgani din Kabul. Maciej Lang a lăsat deoparte treburile diplomatice de la București și, timp de zece zile, s-a aflat pe aeroportul din Kabul. De ce a fost nevoie de el la Kabul și ce a însemnat evacuarea din Afganistan, cum au fost cele 10 zile și cum s-a derulat operațiunea în mod concret, aflați de la Ambasadorul Maciej Lang în interviul acordat revistei Historia.  

Ion M. Ioniță: Spuneți-ne, cum a început toată povestea. Fiind ambasador în România, de ce ați fost solicitat de autoritățile poloneze să plecați în Afganistan? 

Maciej Lang: Pot să spun că pentru mine a fost un imperativ. Când am văzut ce se întâmpla la Kabul și, după ce Polonia a hotărât să organizeze operațiunea de evacuare, am simțit un fel de imperativ că trebuie să fiu acolo. Pentru că am experiență, pentru că am petrecut trei ani acolo între 2009 și 2012 în calitate de ambasador al Poloniei la Kabul, pentru că vorbesc limba locală, pentru că cunosc oamenii și cunosc țara. Nu a fost de luat o decizie, a fost un imperativ. Și, în curs de 24 de ore, am ajuns pe Aeroportul din Kabul.

Ați participat în mod direct la operațiunea de evacuare? 

Da. Am avut cetățeni polonezi care s-au aflat acolo și colaboratori afgani, colaboratori ai ambasadei Poloniei, colaboratorii contingentului miliar polonez pe care l-am avut acolo în cursul multor ani. A fost un număr de persoane pe care trebuia să le scoatem.

Când ați ajuns pe aeroportul din Kabul, cum arătau lucrurile?

A fost... În primul rând am ajuns la aeroportul din Kabul noaptea, era întuneric și nu am putut să văd mult. Dar am notat repede că aeroportul era un loc diferit față de cel pe care mi-l aminteam. Erau multe persoane civile locale, afgane, era multă dezordine și un sentiment de sfârșit, că ceva se termină. Presiunea timpului se simțea în aer, cum se spune. Pentru că, imediat ce am sosit, am început să lucrez. Și munca nostră a fost un pic complicată pentru că a trebuit să creăm un pod aerian. Cel mai dificil a fost să extragem persoanele cărora le-am permis accesul la evacuare din mulțimile de oameni care se învârteau în fața aeroportului. 

Erau mulțimi de oameni, în primul rând cetățenii afgani care au vrut să se evacueze. Noi am avut o listă de persoane pe care trebuia să le luăm, dar nu a fost ușor pentru că fiecare persoană trebuia găsită între mii de alte persoane și apoi trebuia verificată identitatea fiecăreia. Persoanele identificate erau duse la îmbarcare în avioanele militare, pentru că am avut avioane militare cu care am transportat persoanele evacuate de la aeroportul din Kabul în Uzbekistan și, după aceea, în Polonia cu avioanele civile ale companiei naționale LOT.

Aeroportul din Kabul în timpul evacuării

Cum găseați persoanele pe care le căutați în dezordinea din Kabul?

Am avut contact cu persoanele care s-au aflat pe listă și aceste persoane au primit mesaj pe WhatsApp. Dar comunicația a fost foarte complicată pentru că internetul a fost extrem de aglomerat și calitatea internetului a fost foarte slabă. Am comunicat pe WhatsApp în primul rând și aceste persoane au primit mesaje când aproximativ și unde trebuiau să se afle. Pentru că existau două locuri de unde puteam să luăm persoane. În fața porții aeroportului și din canalul de scurgere.

Cum din canalul de scurgere?

Este un canal deschis prin care curg apele reziduale din canalizarea orașului. Numai că nu este acoperit. Cred că are o adâncime de 2 metri și este lat de 5 metri. Persoanele cu care am avut contact pe WhatsApp au primit informații, mesaje că trebuie să vină acolo și soldații noștri îi așteptau acolo, pe celălalt mal al canalului.

Dar de ce trebuiau să vină în canalul de scurgere?

Canalul de scurgere era în apropierea aeroportului. Apoi se punea problema extragerii acestor persoane în mod fizic. Afganii veneau dintr-o parte și se grupau pe un mal. Soldații erau pe partea pe partea opusă a canalului. A fost elaborat un sistem de semnalizare și identificare pentru că au fost mulțimi de oameni. 

În canal era apă?

Era până la genunchi. Cei care veneau, intrau în canal și se identificau. După aceea așteptau până în momentul în care soldații noștri puteau să-i extragă.

Foarte greu.

Foarte greu.

De ce trebuiau să treacă prin canal?

Persoanele care au fost în canal, cum am spus, au avut un semn, o foaie de hârtie cu un cuvânt, o parolă, și după ce am notat prezența lor, am verificat dacă erau adevărat persoanele pe care le căutam și în acest caz le puteam scoate. De obicei era vorba de familii. Și trebuia să găsim pe cineva dintr-o anumită familie și după aceea alți membri. După ce-am scos aceste persoane din canal, am verificat identitatea lor încă odată și le-am transferat la o tabără provizorie. Când aveam un grup de 100 de persoane făceam transferul la aeroport, în secțiunea militară, unde așteptau avioanele. 

Câte persoane ați extras?

Am extras peste o mie de persoane.

Afgani și polonezi?

Cetățeni polonezi, majoritatea zdrobitoare afgani. Și am ajutat alți parteneri internaționali și organizații internaționale care au organizat operații de evacuare. 

La canal acolo numai dumneavoastră, polonezii, lucrați sau și alții îi scoteau prin canal?

Mulți au lucrat așa. Acest canal era lung și pe marginea canalului au operat echipe diferite de soldați și civili. 

Erau și copii?

Da, da. 

Dumneavoastră cât ați stat?

Zece zile în total, eu am petrecut acolo opt zile. 

Acolo la canal?

Nu tot timpul. Dar am mers de câteva ori singur acolo. 

Dar orașul cum era? Pentru că talibanii erau în oraș, nu?

Nu am putut să plec de la aeroportul din Kabul. Acolo aveam tabăra. 

Ați stat în zona aeroportului?

Numai acolo. Toată lumea a fost numai în zona aeroportului și perimetrul extern al aeroportului a fost înconjurat de talibani, care au organizat puncte de control în jurul aeroportului. 

A existat o comunicare cu talibani, un canal de comunicare? 

Da, da, a existat. Au fost puncte de control ale talibanilor și puncte de control ale Coaliției. A fost o muncă foarte intensă, am putut să dormim, cred, cel mult patru ore zilnic. A fost un lucru non stop, sub presiunea presiunea timpului, bineînțeles, pentru că timpul nostru a fost limitat. Dar am încercat să scoatem cât mai multe persoane a fost posibil. 

Ați reușit?

În majoritate, da. Nu am extras toate persoanele care au fost pe listă pentru că în mod fizic nu a fost posibil. Am reușit să evacuăm majoritatea.

În toată perioada asta de 10 zile cât ați fost pe aeroport v-ați temut că s-ar putea ca aeroportul să fie atacat?

Amenințarea a fost în aer. Ne temeam de atentate. Eu am plecat de pe aeroport cu o oră înaintea exploziei de la aeroport și la aterizare am aflat ce s-a întâmplat...

Ca specialist, cunoscător al Afganistanului, cum vă explicați prăbușirea statului afgan, a armatei afgane?

Prăbușirea Kabulului, prăbușirea guvernului cred că a fost ceva ce a mirat pe toată lumea. Nu numai pe partenerii internaționali, chiar și pe afgani. Am vorbit cu câteva persoane, pot să spunem relativ bine informate, și ceea ce am auzit a fost că au vândut țara și prăbușirea guvernului a fost rezultatul trădării. Fostul președinte Ashraf Ghani a fugit, a părăsit țara, a părăsit forțele armatei, a părăsit soldații și civilii și am întrebat de ce? Am întrebat, de ce s-a întâmplat așa? De ce forțele armate nu au luptat? Și răspunsul a fost unic: trădarea țării, guvernul a vândut țara. Nimeni nu a putut să analizeze în mod mai profund ce s-a întâmplat. Cred că trebuie să așteptăm studii și analize despre ce s-a întâmplat.

Statul s-a prăbușit în curs de 10 zile, în cursul unei săptămâni și peste tot după același scenariu. Și am vorbit cu foști soldați care mi-au zis că au fost părăsiți de comandanții lor, conducătorii au fugit, au lăsat unitățile și nici un ordin nu a venit de la Kabul. Nimeni nu a știut ce trebuie să facă. Este o situație de, putem spune, dezorganizare, dezintegrare, și de o mare confuzie. Și rezultatul a fost căderea Kabulului în mâinile talibanilor, fără luptă și fuga fostului președinte Ashraf Ghani. Este o mare întrebare, nu numai pentru mine, cred că pentru toată lumea. Ce s-a întâmplat exact că guvernul afgan s-a prăbușit atât de repede și aproape fără luptă.

Dar populația este de partea talibanilor?

Nu. Populația este extrem de obosită de război. După ce am văzut, după ce am vorbit cu oamenii, pentru că nu am vizitat orașul, am lucrat tot timpul la aeroport și de aceea nu pot să spun cu toată siguranța, dar cred că populația a fost obosită și populația a vrut pace. Orice forță care promitea că aduce pacea ar fi fost acceptată.Este senzația mea. Cred că desfășurarea evenimentelor din Afganistan va depinde de modul în care conducătorii noi din Kabul vor gestiona afacerile țării. Dacă iau în considerare că Nordul este diferit de Sud, și că oamenii din Kabul, oamenii din marile orașe au așteptări diferite, cred că există un potențial pentru a stabiliza situația și pentru a crea un guvern care va fi în stare să gestioneze afacerile țării. Dar, în această etapă, este foarte greu să spunem exact, să prevedem cum situația poate să se desfășoare. Este un moment, cred, un moment foarte, foarte important pentru Afganistan, sigur, pentru afgani, pentru populația țării, precum și pentru comunitatea internațională.

Talibani patrulând pe străzile din Kabul într-un Humvee american (august 2021)

Ce vor talibanii? Care e gândirea politică a talibanilor?

Talibanii au spus în mod exact că vor un sistem politic bazat pe legea islamică,sharia, și cred că acesta este punctul cel mai important din agenda politică a talibanilor. Totul depinde cum se definește acest sistem și cum se va implementa acest sistem.

E o diferență față de talibanii din perioada anilor ʼ90, când talibanii au condus Afganistanul? 

Cred că există o diferență, cel puțin putem să spunem modul de a conduce țara s-a schimbat. Acum vedem conducătorii din Kabul foarte activi în media, dau interviuri. Cred că talibanii se luptă pentru recunoaștere de către comunitatea internațională și vor să arate o față diferită. Agenda talibanilor este locală. Este locală și ei nu au ambiția de a-și schimba toată lumea, numai Afganistanul. Cred că declarațiile lor în ceea ce privește lupta cu grupările teroriste cred că această declarații sunt sincere. Talibanii, acum când au venit la putere în Kabul, nu vor face ceva pentru a antagoniza comunitatea internațională și putem să spunem că experiența din ultimele luni arată că talibanii au luptat cu Statul Islamic și cred că vor face același lucru în viitor.

Ce consecințe credeți că are retragerea din Afganistan la nivel global?

O să vedem pentru că depinde dacă talibanii vor fi în stare să gestioneze afacerile țării fără un nou război civil, dacă vor fi în stare să aducă pacea pentru afgani și cred că aceasta este în prima etapă factorul cel mai important pentru că afganii au suferit, afganii au văzut o tragedie care a durat decenii și, cu adevărat, merită pacea. Eu am văzut, am trăit la Kabul, am petrecut trei ani în Afganistan și am văzut cât de ușoară este destabilizarea și cât de greu este un efort pentru a aduce pacea, pentru a stabiliza situația după război. Am văzut acest lucru în Afganistan.

Foto sus: Ambasadorul Maciej Lang pe aeroportul din Kabul