44 de ani de la Masacrul de la My Lai

Unul dintre cele mai controversate episoade ale Războiului din Vietnam este masacrul de la My Lai. Acesta a avut loc acum 44 de ani, pe 16 martie 1968, când soldații americani au ucis, fără niciun motiv, câteva sute de civili sud-vietnamezi neînarmați, inclusiv femei, copii și oameni bătrâni.

Masacrul de la My Lai reprezintă un punct de cotitură în istoria războiului american modern și, de asemenea, în percepția publică asupra războiului din Vietnam. În cursul a trei ore, soldații americani au ucis câteva sute de civili vietnamezi fără motiv, din moment ce nici măcar un foc de armă nu fusese tras în direcția unității americane, iar batalionul Viet Cong vizat nu se afla la momentul respectiv în sat.

Satul My Lai se află în districtul sud-vietnamez Son My, o zonă în care, în timpul războiului, Viet Cong-ul era foarte activ. În săptămânile dinaintea lui 16 martie 1968, mai mulți soldați din Compania Charlie, cea implicată în masacru, fuseseră grav răniți sau uciși în această zonă. De aceea, se poate spune că exista în sânul companiei o dorință de confruntare directă și de răzbunare față de inamicul din zonă care le pricinuise atâtea pierderi.

16 martie 1968

Respectivii soldați au fost trimiși în My Lai într-o misiune ce avea ca scop descoperirea și distrugerea celulelor Viet Cong. Însă această misiune a degenerat în uciderea a sute de civili, inclusiv femei, copii și bătrâni. Soldații americani nu au găsit în sat nicio urmă de arme sau luptători Viet Cong. Cu toate acestea, plutonul condus de lt. William Calley a început să tragă în ceea ce pretindeau a fi poziții inamice. În curând, soldații din întreaga Companie împușcau, fără nicio discrimare, pe oricine.

Locotenentul Calley le-a ordonat oamenilor săi să intre în localitate trăgând cu arma în săteni, deși nu fusese raportată nicio agresiune inamică. Conform martorilor oculari, mai mulți bătrâni au fost uciși cu baioneta, femeile și copii erau împușcați în cap și cel puțin o fată a fost violată și ucisă.

Atrocitățile de la My Lai au ajuns în fața publicului american abia în noiembrie 1969, când un jurnalist a publicat un articol bazat pe conversațiile sale cu un veteran al războiului din Vietnam. Acesta, Rob Ridenhour, aflase de evenimentele de la My Lai de la soldați din Compania Charlie care fuseseră la locul faptei. Înainte de a vorbi cu jurnalistul, Ridenhour apelase deja la Casa Albă, Congres și la Pentagon pentru investigarea celor întâmplate pe 16 martie.

Odată ce detaliile privind cele întâmplate în Vietnam au ajuns în atenția publicului american, au apărut dezbateri cu privire la comportamentul soldaților americani în Vietnam. O comisie militară însărcinată cu investigarea masacrului a găsit dovezi privind deficite ale disciplinei și moralei în unitățile combatante. Pe parcursul războiului, mulți soldați de carieră fuseseră uciși sau se retrăseseră din armată, iar locul lor a fost luat de oameni ale căror abilități de conducere erau cel puțin discutabile. S-a argumentat la momentul respectiv că dacă oamenii educați din clasa mijlocie – așa-zișii „harvards” – ar fi intrat în armată, un om de tipul locotenentului William Calley – din punct de vedere al staturii emoționale și intelectuale – nu ar fi ajuns niciodată în poziții de conducere.

Când povestea masacrului a ieșit la iveală, a adus o pată fără precedent pe numele armatei americane, iar majoritatea cetățenilor nici nu puteau să creadă că soldații lor s-au transformat în criminali. My Lai era genul de incident pe care patrioții americani l-ar fi asociat soldaților naziști, nu propriilor ostați.

Compania respectivă – pe numele ei Charlie­ – fusese staționată în Vietnam cu trei luni înaintea lui martie 1968, într-un moment în care luptele împotriva forțelor comuniste costau Statele Unite circa 2 miliarde de dolari în fiecare lună. În ianuarie 1968, gherilele Viet Cong și armata nord-vietnameză au lansat un atac comun – cunoscut ca ofensiva Tet – împotriva amricanilor. În timp ce guvernul de la Washington susținea că SUA pot câștiga războiul, pe frontul din Asia moralul trupelor era la pământ. Până la începutul lunii martie, în Compania Charlie cinci oameni fuseseră uciși și alți 23 răniți. De aceea, unii dintre soldați începuseră deja să treacă la tactici mai brutale pentru care nu erau pedepsiți.

Crimele de la My Lai

În dimineața aceea de 16 martie, soldații au pornit în misiunea ce viza descoperirea și anihilarea grupului Viet Cong despre care se credea că se ascunde în My Lai. Din momentul în care a fost tras primul foc, a urmat o reacție în lanț ce a dus la un dezastru. Soldații parcă înnebuniseră, împușcând oameni neînarmați, femei, copii și chiar sugari. Familii întregi care se ascunseseră împreună în colibe sau buncăre au fost ucise, iar soldații i-au împușcat chiar și pe cei care se arătau în fața lor cu mâinile sus, gata să se predea.

Aproximativ 120 de soldați nu au participat la împușcarea sătenilor, dar comandantul William Calley nu s-a numărat printre ei. Conform relatărilor ulterioare, acestea le-a ordonat unor soldați să tragă asupra unui grup de 60 de civili pe care-i adunaseră într-un singur loc. Când unul dintre acești soldați a refuzat să îndeplinească ordinul, Calley a tras cu propria-i armă.

În alte părți ale satului, femeile erau violate, iar bărbații erau bătuți și torturați sau înjunghiați cu baionetele. Unele dintre victime au fost mutilate, soldații scriind pe pieptul lor cu cuțitul semnătura unității:„C Company”.

Sergenul Michael Bernhardt, prezent în acea zi la My Lai, a povestit în 1973 că nu a văzut în sat niciun băiat care să poată fi considerat apt pentru armată. De asemenea, a spus că soldații americani nu au întâlnit la My Lai nicio rezistență din partea sătenilor. Fotograful companiei, Ronald Haeberie, a mărturisit că a văzut cum un soldat a împușcat doi băieți care nu aveau mai mult de cinci ani. Mărturia acestuia e susținută de fotografii făcute la locul faptei în care apar cadavrele unor copii mici.

Spre sfârșitul dimineții, s-au răspândit veștile cu privire la masacrul din sat, iar superiorii au dat un ordin de încetare a focului. Conform cifrelor neoficiale, 504 de vietnamezi au fost uciși, în timp ce un singur soldat american a fost rănit, însă nu de săteni – el se împușcase singur în picior din greșeală.

Abia după un an de zile, șocanta poveste a masacrului a ajuns în presă. Acest interval se explică prin faptul că armata americană a făcut încă din prima zi eforturi pentru a ascunde atrocitățile comise de propriii săi soldați. Căpitanul companiei, Ernest Medina, care fusese la My Lai, și-a dat seama că răspândirea veștii cu privire la cele întâmplate le-ar putea aduce foarte mari probleme. În ciuda faptului că văzuse în sat cel puțin 100 de cadavre, atunci când a fost interogat de un superior, el a susținut că doar 20-28 de civili au fost uciși. Conform unui raport întocmit o lună mai târziu de către comandantul Brigăzii de infanterie nr. 11, colonelul Oran K Henderson, 20 de civili au fost uciși din greșeală.

Însă zvonurile care s-au răspândit încă din primele zile după masacrul de la My Lai spuneau o poveste cu totul diferită. Doar acestea și conștiința unui soldat care avea ambiții de a deveni jurnalist au făcut ca povestea să ajungă până la Washington. Ronald Ridenhour, un soldat din Brigada 11 care fusese staționat în provincia Quang Ngai, a ieșit a la o bere cu câțiva din membrii Companiei Charlie, iar unul dintre aceștia a început să se laude cu faptele lor de la My Lai. Ridenhour a fost revoltat de ce a aflat și a hotărât să facă tot posibilul pentru a scoate la iveală toată povestea. Întors în America, a scris un articol pe care l-a trimis către 30 de persoane cu funcții importante de la Washington. Între aceștia se afla și generalul William Westmoreland, comandantul general al operațiunilor din Vietnam;acesta nu a crezut că oamenii săi ar fi putut fi implicați într-o crimă în masă și a ordonat deschiderea unei investigații.

Anchete și un simulacru de proces

În urma dovezilor descoperite, investigația s-a transformat într-o adevărată anchetă penală. Locotenentul Calley, comandantul Primului Pluton la My Lai, a fost chemat înapoi în țară ca potențial suspect. În septembrie 1969, a fost acuzat pentru 109 crime. Însă ascunderea adevărului abia începuse.

Sper sfârșitul anului, detaliile celor întâmplate în Vietnam au fost făcute publice în urma unui raport al jurnalistului Seymour Hersh. Aproximativ în aceeași perioadă, armata a lansat o anchetă – cunoscută ca ancheta Peers– privind modul în care a fost tăinuită toată povestea. Au fost interogați peste 400 de martori, iar până la sfârșitul cercetărilor au fost adunate peste 20.000 de pagini cu mărturii. Între timp, a mai fost organizată o anchetă privind crimee comise la My Lai.

Numărul exact al victimelor nu a fost stabilit niciodată. Pe monumentul memorial de la My Lai se află o listă cu numele a 504 victime (cu vârste cuprinse în un an și 84 de ani), în timp ce în raportul oficial al armatei americane sunt înregistrați doar 347 de morți.

Raportul Peers a scos la iveală cele întâmplate pe 16 martie 1968:crimele, individuale sau în masă, violurile, tortura, mutilarea și vătămarea civililor. Concluzia raportului a fost că atât Colonelul Henderson, comandantul brigăzii, cât și Lt.Col. Frank Barker, comandantul misiunii, erau la curent cu crimele de război, dar nu au luat nicio măsură. De asemenea, raportul venea cu recomandarea ca 28 de ofițeri să fie puși sub acuzare pentru cele întâmplate, și alți 2 ofițeri pentru tentativa de ascundere a masacrului. 

Însă în ciuda raportului, avocații armatei au decis ca doar 14 ofițeri să fie puși sub acuzare. Dintre aceștia, doar unul a ajuns la proces și a fost achitat. La fel s-au desfășurat lucrurile în procesul soldaților care comiseseră crimele de la My Lai. Raportul anchetei privind masacrul arăta că există dovezi pentru a acuza 30 de soldați. 17 dintre aceștia părăsiseră între timp armata și s-a renunțat, în liniște, la acuzațiile împotriva lor. În celelate cazuri, respectivii soldați au fost considerați nevinovați. În cele din urmă, doar lt. Calley a fost condamnat – primind o pedeapsă de închisoare pe viață. Trei zile mai târziu, el ieșea deja din închisoare în urma ordinului dat personal de Nixon. Următorii trei ani i-a petrecut în arest la domiciliu. Eliberat pe cauțiune în 1974, pedeapsa lui a fost redusă la 10 ani.

Cum s-a ajuns la acest masacru?

Crimele comise la My Lai nu se pot justifica în niciun fel. Oamenii au încercat însă să înțeleagă de ce s-a ajuns la așa ceva, de ce soldații au început să omoare civili fără niciun motiv.

După trei ani petrecuți în Vietnami, soldații americani știau că oricine poate fi luptător al Frontului de Eliberare Națională – Viet Cong – sau cel puțin simpatizant al acestuia, indiferent de vârstă sau sex. Și cum toți sătenii din Vietnamul de Sud purtau același gen de haine, nimeni nu putea să-și dea seama exact cine e inamic și cine nu. Soldații trimiși să patruleze în teritoriu știau că orice misiune se poate dovedi a fi ultima din cauza numeroaselor mine și capcane letale montate de Viet Cong peste tot în teritoriu. Astfel, chiar dacă soldații nu erau implicați în lupte deschise cu inamicul, stresul la care erau supuși era foarte mare. Cei din Compania Charlie au avut, asemenea tuturor soldaților americani din Vietnam, probleme în a se obișnui cu viața în acel mediu ostil și, în plus, au pierdut cinci oameni în capcanele Viet Cong, fapt ce i-a afectat foarte mult.

Philip Caputo, un alt soldat acuzat de uciderea unor civili vietnamezi nevinovați, mărturisea după război că însăși natura războiului din Vietnam era de vină pentru moartea atâtor civili:„într-un război de gherilă, linia dintre crime legitime și crime ilegitime se estompează. Politica zonelor de foc liber, în care soldatului poate împușca orice țintă umană, înarmată sau neînarmată, face ca simțurile morale ale soldatului să fie și mai confuze”.

Varnado Simpson, unul dintre soldații de la My Lai, a declarat în decembrie 1969 că „toți cei care au intrat în acel sat aveau în minte să ucidă. Pierdusem mulți tovarăși, iar satul era un bastion Viet Cong. Noi conisderam că toți sunt fie membri Viet Cong, fie complici.” Sergentul Isaiah Cowen spunea că tuturor celor care ajungeau în Son My li se spunea că toată lumea din acea zonă face parte din Viet Cong.

Surse:

http://asianhistory.about.com/od/asianhistoryfaqs/f/mylaifaq.htm

http://www.pbs.org/wgbh/amex/vietnam/trenches/my_lai.html

http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/64344.stm

http://www.historylearningsite.co.uk/my_lai_massacre.htm