Arta anatomiei jpeg

Arta anatomiei

­čôü Istoria unui tablou
Autor: Cosmin Ungureanu

├Än 1628, la v├órsta de 35 de ani, Nicol├Žs Tulp era ales decan (Pr├Žlector Anatomi├Ž) al ghildei chirurgilor din Amsterdam. Devenise magistrat al ora╚Öului ├«n urm─â cu ╚Öase ani, avea reputa╚Ťia unui solid caracter moral ╚Öi ├«╚Öi construia o carier─â prestigioas─â, ├«ncununat─â, ├«ncep├ónd din 1654, de oficiul de primar, exercitat vreme de patru mandate.

Mai t├órziu, t├ón─ârul anatomist avea s─â-╚Öi aminteasc─â anul 1628 nu doar ca pe o born─â a confirm─ârii profesionale, ci ╚Öi pentru pierderea so╚Ťiei sale, Aagfe van der Voegh, pe care ╚Ötiin╚Ťa lui medical─â nu o putuse salva. Prin natura angajamentului s─âu profesional, Nicol├Žs Tulp urma s─â traverseze aceast─â tragedie personal─â ├«nfrunt├ónd misterul teribil al mor╚Ťii prin anatomizarea lui. 

├Än afar─â de formarea studen╚Ťilor, ├«n sarcina unui Pr├Žlector Anatomi├Ž intra ╚Öi prezentarea disec╚Ťiilor publice. Limitate la o singur─â demonstra╚Ťie pe an, ele erau strict reglementate de autorit─â╚Ťile statale ╚Öi ecleziastice: cadavrul, exclusiv masculin, trebuia s─â rezulte din condamnarea la moarte a unui infractor excomunicat sau necre╚Ötin. Din ra╚Ťiuni de conservare, disec╚Ťia anual─â era programat─â iarna ╚Öi se desf─â╚Öura la sediul ghildei chirurgilor, ├«n cl─âdirea Oficiului de c├ónt─ârit (de Waag), unde, de altfel, era instalat─â ╚Öi ghilda pictorilor. 

├Än 1628, ├«n spa╚Ťiul destinat chirurgilor tronau nu mai pu╚Ťin de trei tablouri relativ mari, reprezent├ónd portrete colective de breasl─â grupate ├«n jurul predecesorilor lui Tulp, Sebasti├Žn Egbertsz. de Vrij ╚Öi Johan Fontyn. Cel dint├ói, ├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd 29 de figuri statuar-inexpresive, juxtapuse pe trei r├ónduri, fusese pictat de Aert Pietersz. ├«n 1603. ├Än cel de-al doilea, atribuit lui Thomas Keyser ╚Öi datat 1619, ╚Öase personaje ÔÇô ├«ntre care ╚Öi decanul Sebasti├Žn Egbertsz. de Vrij ÔÇô erau grupate simetric ├«n jurul unui schelet, ├«ntr-o poz─â emfatic─â. ├Än sf├ór╚Öit, ├«n cel de-al treilea, pictat de Nicola├Žs Eliasz. Pickenoy ├«n 1626, doctorul Johan Fonteyn indica, hamletian, un craniu, ├«n compania a ╚Öase colegi. 

Subtil─â ╚Öi profund─â medita╚Ťie pictural─â

G├óndul de a-╚Öi comanda propriul portret profesional, surprins ├«n actul unei prelegeri anatomice, i-a venit probabil c─âtre sf├ór╚Öitul anului 1631. ├Än mod surprinz─âtor, nu a apelat ├«ns─â la unul dintre pictorii deja exersa╚Ťi ├«n aceast─â tematic─â, precum Keyser sau Pickenoy. Dimpotriv─â, a optat pentru un artist t├ón─âr, pu╚Ťin cunoscut, instalat la Amsterdam abia de c├óteva luni, ╚Öi care ├«╚Öi semna lucr─ârile cu monograma RHL.

├Än mod evident, Rembrandt Harmensz. din Leiden a fost o alegere mai mult dec├ót inspirat─â, iar tabloul pictat de el ├«n cursul anului 1632, intitulat ulterior Lec╚Ťia de anatomie a doctorului Nicol├Žs Tulp (foto sus), avea s─â-╚Öi consacre autorul ╚Öi, ├«n acela╚Öi timp, s─â-l eternizeze pe anatomistul comanditar ├«ntr-o subtil─â ╚Öi profund─â medita╚Ťie pictural─â. Departe de a se limita la conven╚Ťiile portretului colectiv, fatalmente static, Rembrandt a creat fic╚Ťiunea unei demonstra╚Ťii anatomice ├«n act, contraf─âcut─â ├«ns─â cu bun─â ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi abilitate. 

La prima vedere, tabloul ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â o prelegere de anatomie sus╚Ťinut─â pe un cadavru ├«n curs de disec╚Ťie. Doctorul Nicol├Žs Tulp, ├«n partea dreapt─â, expune alc─âtuirea ╚Öi mecanica m├óinii, insist├ónd asupra mu╚Öchilor ╚Öi tendoanelor. ├Än preajma lui, compun├ónd o piramid─â vivant─â, se agit─â ╚Öapte colegi de breasl─â, ale c─âror nume erau, p├ón─â nu demult, trecute (apocrif) pe fila ╚Ťinut─â de unul dintre ei, ├«ntors c─âtre spectator ╚Öi amplasat ├«n imediata vecin─âtate a profesorului.

Identit─â╚Ťile lor sunt prin urmare cunoscute: Jacob de Witt ╚Öi Mathijs Kalkoen sunt cei doi chirurgi apleca╚Ťi asupra cadavrului, deasupra lor fiind figura╚Ťi Jacob Block ╚Öi Harman Harmansz., acesta din urm─â ╚Ťin├ónd foaia nominal─â. ├Än extremitatea st├óng─â, ├«n prim-plan, au fost identifica╚Ťi Jacob Koolvelt ╚Öi Adriaan Slabr├Žn, iar deasupra tuturor, privind direct c─âtre spectator ╚Öi indic├ónd cadavrul, se afl─â Frans van Loenen1.  

Nimeni, ├«naintea lui Rembrandt, nu acordase at├óta aten╚Ťie cadavrului anatomizat, expus integral, u╚Öor oblic. Chipul s─âu umbrit ar putea fi o subtil─â aluzie la moarte, ├«n vreme ce lumina intens─â, radiant─â, este interpretabil─â fie ├«n cheia unei metafore ╚Ötiin╚Ťifice (elucidarea, ÔÇ×iluminareaÔÇŁ prin observa╚Ťie), fie ca un ÔÇ×ve╚Öm├óntÔÇŁ protector, cu plauzibile implica╚Ťii religioase ╚Öi poate chiar personale. 

ÔÇ×(Re)├«nt├ólnireaÔÇŁ

├Änt├ómplarea face ca identitatea cadavrului s─â fie de asemenea cunoscut─â. Este vorba de Adri├Žn Adri├Žnsz., cunoscut ca Aris Kindt, condamnat pentru furt ├«n recidiv─â ╚Öi agresiune, ╚Öi executat ├«n ziua de 31 ianuarie 16322. Infrac╚Ťiunea fatal─â fusese tentativa de a smulge haina cuiva, poate mai cur├ónd constr├óns de frigul p─âtrunz─âtor dec├ót ├«ndemnat de firea sa delincvent─â. Se mai ╚Ötie, de asemenea, c─â avea 28 de ani ╚Öi c─â era originar din Leiden, de unde fusese gonit din pricina faptelor sale.

Este foarte posibil, prin urmare, ca Rembrandt, cu doi ani mai t├ón─âr, s─â-l fi cunoscut, direct sau indirect, ├«n cele dou─â decenii petrecute ├«n acela╚Öi ora╚Ö. Nu este exclus, de asemenea, s─â fi asistat la sp├ónzurarea lui ╚Öi, aproape sigur, s-a aflat ├«n sal─â ├«n momentul disec╚Ťiei publice, probabil f─âc├ónd schi╚Ťe preg─âtitoare. 

├Än mod cert, ÔÇ×(re)├«nt├ólnireaÔÇŁ lui pare s─â-l fi tulburat, determin├óndu-l s─â-l ÔÇ×protejezeÔÇŁ prin intermediul artei sale. Astfel, cu bun─â ╚Ötiin╚Ť─â, ╚Öi mai ales cu ├«ng─âduin╚Ťa chirurgilor, Rembrandt inverseaz─â cursul firesc al disec╚Ťiei (mai ├«nt├ói cavitatea abdominal─â, apoi cea toracic─â, urmat─â de cutia cranian─â ╚Öi, ├«n sf├ór╚Öit, de mu╚Öchii membrelor), restr├óng├ónd-o la ecor╚Öeul unui antebra╚Ť. O atare licen╚Ť─â, surprinz─âtoare pentru oricine familiarizat cu demonstra╚Ťiile de anatomie publice, s-ar fi putut justifica printr-o reticen╚Ť─â de ordin escatologic, care echivala disec╚Ťia cu profanarea, periclit├ónd implicit m├óntuirea. 

S- a observat, ├«ntre altele, contrastul ├«ntre vulnerabilitatea aparent─â a cadavrului ÔÇô despuiat de haine ╚Öi de propriul corp, pus de c─âtre autorit─â╚Ťi la dispozi╚Ťia lui Tulp ÔÇô ╚Öi ponderea autoritar─â a celor opt chirurgi, ├«mbr─âca╚Ťi aproape excesiv, o rela╚Ťie de putere ce aproape confer─â medicilor aspectul unor judec─âtori. De asemenea, grupul celor vii ÔÇô compact, aglutinat, animat ÔÇô contrasteaz─â frapant cu trupul lipsit de via╚Ť─â, stingher, rigid, disecat. Confruntarea cu acest corp inert ÔÇô ╚Öi implicit cu misterul mor╚Ťii ÔÇô este, de altfel, una dintre principalele problematiz─âri ale acestui tablou. ├Än mod curios, el este evitat: privirile celor opt medici au trasee divergente, lunec├ónd pe deasupra cadavrului pe care ar fi trebuit s─â-l cerceteze, ├«n vreme ce atingerea se limiteaz─â strict la forcepsul manevrat de doctorul Tulp. 

Mâna, în triplă ipostază

Reprezentarea precar─â a m├óinilor (├«n r├óndul asisten╚Ťei) este compensat─â de accentuarea lor ├«n centrul vizual al imaginii, unde Rembrandt insereaz─â o tripl─â ipostaziere a manualit─â╚Ťii: ÔÇ×m├óna performativ─âÔÇŁ (╚Öi, ├«ntr-un anumit sens, creatoare), ÔÇ×m├óna elocvent─âÔÇŁ (ilustr├ónd demonstra╚Ťia anatomic─â) ╚Öi ÔÇ×m├óna-exponatÔÇŁ (obiectul de studiu propriu-zis).

Op╚Ťiunea lui Rembrandt de a focaliza antebra╚Ťul ecor╚Öat, foarte posibil la solicitarea comanditarului, a fost interpretat─â ├«n cheia asocierii acestuia cu faimosul medic Andreas Vesalius, autorul primului manual modern de anatomie, publicat ├«n 1543 cu titlul De humani corporis fabrica libri decem. Noutatea acestui tratat, care a marcat desprinderea de tradi╚Ťia instituit─â de Hippocrate ╚Öi consolidat─â de Galenus, consta ├«n ilustra╚Ťia abundent─â ╚Öi detaliat─â, transpus─â direct dup─â observarea cadavrului disecat. ├Äns─â╚Öi practica disec╚Ťiei este modernizat─â de Andrea Vesalius, care renun╚Ť─â la indicarea catedratic─â a organismului manipulat de un asistent, implic├óndu-se personal.

Urm├ónd exemplul ilustrului s─âu predecesor, Nicol├Žs Tulp ÔÇô un Vesalius redivivus ÔÇô ├«╚Öi disec─â singur cadavrul, poz├ónd, asemenea lui, ├«n proximitatea unui bra╚Ť ecor╚Öat (foto dreapta). Gestul lui Tulp, ilustr├ónd mi╚Öcarea imprimat─â de mu╚Öchii flexori, echivaleaz─â ├«ns─â cu un gest ritualic, de convertire a ÔÇ×r─âului socialÔÇŁ (infrac╚Ťionalitatea din care a rezultat cadavrul) ├«ntr-o utilitate public─â (cunoa╚Öterea corpului omenesc)3.

Johan Stefan van Kalkar Portretul lui Andreas van Wesel jpg jpeg

Anatomia, cale de cunoa┼čtere a lui Dumnezeu

Exegeza acestei opere de art─â a eviden╚Ťiat ├«n repetate r├ónduri un anumit subton religios. Accentuarea f─âr─â precedent a cadavrului, ├«ntr-un tablou la limita dintre portret colectiv ╚Öi scen─â de ac╚Ťiune, nu se putea sustrage unei constela╚Ťii de analogii cu subiecte precum ÔÇ×pl├óngerea lui HristosÔÇŁ, ÔÇ×punerea ├«n morm├óntÔÇŁ sau ÔÇ×├«nvierea lui Laz─ârÔÇŁ.

Schema compozi╚Ťional─â este, se pare, derivat─â dintr-un tablou de Peter Paul Rubens, intitulat Plata tributului (foto jos), ├«n care agita╚Ťia din jum─âtatea st├óng─â a tabloului ÔÇô inclusiv postura aplecat─â a unui personaj, aproape identic reluat─â de Rembrandt ÔÇô este contrabalansat─â de neclintirea ╚Öi de postura ritualic─â a lui Hristos, similar─â celei ├«n care este surprins doctorul Tulp. 

Nu este exclus ca subtonul religios s─â fi fost propus chiar de c─âtre comanditar. ├Än anii studen╚Ťiei sale la Universitatea din Leiden, Nicol├Žs Tulp dob├óndise convingerea c─â anatomia este o cale de cunoa╚Ötere a lui Dumnezeu, prin decorticarea supremei Lui crea╚Ťii ÔÇô organismul uman. Al─âturi de intelect, considera el, m├óna (creatoare) este instrumentul admirabil ce deosebe╚Öte omul de animal4. Iar m├óna ╚Öi intelectul ÔÇô deopotriv─â ale doctorului Tulp ╚Öi ale t├ón─ârului Rembrandt ÔÇô se afl─â ├«n miezul acestui tablou. 


Peter Paul Rubens Plata tributului jpg jpeg

Acest articol a fost publicat ├«n num─ârul 236 al revistei Historia, disponibil  ├«n format digital pe paydemic.com.


coperta H 236 jpg jpeg

Note: 

1. Joshua Bruyn et alii (eds.), A Corpus of Rembrandt Paintings, vol. II, Dordrecht., 1986, p. 172. 
2. Claus Volkenandt, Rembrandt. Anatomie eines Bildes, M├╝nchen, 2004, pp. 112-113.
3. Dolores Mitchell, ÔÇ×RembrandtÔÇÖs ┬źThe Anatomy Lesson of Dr. Tulp┬╗: A Sinner among the RighteousÔÇŁ, in Artibus et Historiae, Vol. 15, No. 30, 1994, p. 145.
4. William Schupbach, The Paradox of RembrandtÔÇÖs ┬źAnatomy of Dr. Tulp┬╗, Londra, 1982, pp. 8-23.