Armata Roșie și crudul Front de Est

A fost în toată perioada postbelică un adevărat cult pentru armata ridicată de Iosif Stalin pentru apărarea lagărului socialist și ofițeri ai au primit munți de medalii pentru decorarea uniformelor. Monumente impresionante au fost ridicate în orașele zis eliberate. Tancurile și tunurile de asalt dominau prin țevile amenințătoare așezările liniștite. Istoricii au fost puși să muncească precum sclavii pentru descoperirea de fapte de eroism în paralel cu sublinierea cruzimii forțelor naziste. Aparatul de propagandă a funcționat pe aceleași principii și după 1989. Oare nu cumva această repetiție începe să dea de gândit?

Hans Roth a fost un militar din prima linie a Diviziei 299 infanterie germană și care a apucat să noteze câte ceva după ce se încheia o luptă și aceste impresii au fost păstrate de familie. Soldatul a pierit undeva pe câmpurile vaste ale Uniunii Sovietice. Chiar dacă a văzut multe în armată, a fost șocat de stilul în care luptau oamenii lui Stalin. Cruzimea era cuvânt de ordine și nu exista noțiunea de milă sau de respectare a legilor războiului.

Poveștile despre atrocitățile sovietice sunt multe, dar să amintim acum numai două din timpul luptelor pentru Kiev din vara și toamna anului 1941. Au fost lupte crâncene în luna august și germanii au fost obligați să se retragă. Conform obiceiului timpului, au fost plantate mine pentru a întârzia ofensiva inamicului, dar comandantul sovietic din sector n-a vrut să piardă timp prețios. A dat ordin să fie luat materialul uman dintr-un spital de psihiatrie și oamenii bolnavi, fără valoare militară în mod normal, au fost trimiși în barierele formate din dispozitive explozive. Luptătorii germani au rămas uimiți de spectacolul trupurilor goale ce zburau prin aer și noi și noi nevinovați erau trimiși să fie sfârtecați. A fost ceva diabolic.

Ziua de 23 august 1941 poate a trecut uitată în raport cu celebra 23 august 1939, dar situația era cumplită în preajma Kievului. Unitatea lui Hans Roth era în apropierea unui pod într-o poziție defensivă perfectă. Trupele sovietice au atacat frontal și valurile de asalt au fost pur și simplu secerate de către germani mai ușor ca-n poligon. Era imposibil de trecut prin ploaia de gloanțe a mitralierelor și prin obuzele lansate de tunurile antiaeriene cu tir rapid. Doi soldați au reușit cumva să scape și au plecat spre propriile linii. Șocul germanilor a fost mare când mitralierele sovietice au tras până i-au sfârtecat pe cei doi ziși trădători. Povestea s-a repetat de mai multe ori. Aceasta a fost pe scurt lupta de la Pocitovaia, cea care lipsește din cărțile de istorie presupus pline de fapte glorioase. Oare câți din cei care au stat în spatele mitralierelor Maxim 1910 în detașamentul de baraj au ajuns să fie decorați și avansați? Oare câți au spus că sunt oameni cinstiți și iubitori de sovietici? Poate mai trăiesc pentru a se lăuda cu vitejia de lângă un pod presupus de importanță tactică și strategică.

Stilul nou de luptă al sovieticilor a fost descoperit de germani încă din primele ore ale războiului și a fost o permanentă sporire a brutalității de ambele părți, dar forțele staliniste au fost cele care au impus o cursă accelerată a bestialității. Hans Roth a forțat Bugul și în localitatea Molnikov a fost descoperit trupul mutilat al unei tinere femei. Nici cei doi copii ai victimei n-au avut o soartă mai bună. Asasinii în uniforme și cu steluțe roșii au măcelărit populația nevinovată din localitatea de frontieră din primele ore ale conflictului. N-a fost un caz izolat.

Batalioanele germane au reușit să încercuiască orașul Dubno și apărătorii au fost forțați să se retragă. Au avut o grijă deosebită să măcelărească deținuții din închisoarea localității și agenții N.K.V.D-ului au avut timp să desfigureze cadavrele celor ce nici măcar nu erau judecați. Autoritățile comuniste se apucaseră să facă un genocid după criterii staliniste și au ucis în masă. Au fost crime de război cum încă nu apucaseră să facă naziștii și aceste crime au generat un val de ură cumplită a localnicilor din teritoriile ocupate împotriva a tot ceea ce însemna rus, comunist și evreu. Nu se mai făcea vreo deosebire și se știe că mulțimile sunt iraționale și dominate de ură.

_{Foto sus: Soldați germani capturați de Armata Roșie în apropierea satului Vitovka din sudul Ucrainei, în 1941 (© Anatoliy Garanin / RIA Novosti / Wikimedia Commons)}