Apogeul Bătăliei Atlanticului

Perioada decembrie 1942 - mai 1943 a reprezentat apogeul Bătăliei Atlanticului, considerată ca fiind cea mai lungă confruntare a războiului. Fără câștigarea acestei bătălii, care a durat 2.073 de zile, nu ar fi existat victoriile de la El Alamein sau în Burma și poate nici debarcarea din Normandia nu s-ar fi executat în iunie 1944.

Simplul fapt că această bătălie s-a întins pe o perioadă așa de lungă și a fost o confruntare echilibrată sugerează cu claritate că decriptarea mesajelor Enigma a reprezentat un factor crucial pentru Aliați în victoria finală asupra submarinelor germane.

La începutul anului 1943, britanicii au descoperit că serviciul B-Dienst reușise descifrarea mesajelor marinei comerciale și furniza informații precise submarinelor privind locația și direcția de deplasare a convoaielor. În martie 1943, submarinele germane au scufundat cel mai mare număr de nave comerciale aliate.

La mijlocul lui martie 1943, convoaiele SC 112 și HX 229 au înfruntat trei grupuri de submarine germane totalizând 38-39 de nave. Bătălia pentru protejarea acestor două convoaie a fost cea mai costisitoare din tot războiul. Din cele 90 de nave comerciale și 20 militare au fost pierdute 22, în timp ce germanii au înregistrat pierderea a doar două submarine (după alte surse doar unul – U-384). În iunie 1943, codul naval #3 a fost înlocuit, iar germanii nu l-au putut sparge.

În același timp, aliații au introdus un nou model de radar de cercetare pentru avioanele de patrulare maritimă. Aceste radare au funcționat eficient până la sfârșitul anului 1942, când germanii și-au echipat submarinele cu receptoare pentru detectarea emisiilor acestui radar. Astfel, radarele au devenit depășite, avioanele aliate fiind descoperite înainte ca să descopere submarinele. Noul radar funcționa pe o frecvență pe care submarinele germane nu o puteau detecta.

Forțele navale britanice și americane au colaborat, practic, ca o singură organizație în cadrul unui program antisubmarin integrat începând cu 20 mai 1943, când a fost înființată Flota 10 americană care avea misiunea de coordonare și supervizare a operațiunilor antisubmarin aliate (ASW), inclusiv aspectele legate de ULTRA sau SIGINT (SIGnal INTelligence - n.r.), redirecționarea convoaielor sau eforturile de cercetare-dezvoltare în domeniul criptografic sau al luptei navale.

Înainte de înființarea Flotei 10, aliații scufundau, în medie, patru submarine pe lună. În prima lună de la înființare, Aliații au scufundat 41 de submarine, ajungând ulterior la o medie de 23 de nave. Acest număr depășea producția lunară de submarine estimată pe baza recunoașterilor aeriene.

La sfârșitul lunii mai 1943, submarinele au început să fie retrase din mijlocul Atlanticului, acest lucru fiind confirmat de decriptarea unui mesaj diplomatic japonez în iulie 1943. Speranțele germanilor se puneau în tipuri noi de submarine, echipate cu mijloace de apărare antiaeriană eficiente, torpile acustice sau sisteme radar de descoperire a țintelor aeriene. Atacul unor submarine asupra a două convoaie din 20 septembrie 1943 a reprezentat ultimul succes major în Bătălia Atlanticului.

Operațiunea Mincemeat

Operațiunile și acțiunile de înșelare militară executate de aliați au jucat un rol major în invadarea Siciliei. Mareșalul Wilhelm Keitel, șeful OKW, credea că forțele aliate dispuneau de două ori mai multe divizii față de numărul real, datorită informațiilor false primite prin intermediul agenților dublii.

Pe 30 aprilie 1943, în cadrul Operațiunii Mincemeat (Carne tocată) un submarin britanic (Seraph) a lansat în largul coastelor spaniole cadavrul unui „ofițer” britanic de infanterie marină – William Martin. Cadavrul transporta corespondență personală și documente clasificate care sugerau că țintele aliaților erau Sardinia și Balcanii. Mincemeat alimenta frica și obsesia lui Hitler față de o invazie a Balcanilor. Mesajele ULTRA din 12 mai 1943 arătau că germanii au înghițit momeala cu „undiță cu tot” conform unui mesaj transmis lui Churchill referitor la operațiune.

Membrii echipajului submarinului Seraph care a lansat „momeala” pentru germani

Chiar și după începerea debarcărilor și parașutărilor din Sicilia, și nu în Grecia, germanii nu s-au îndoit de autenticitatea documentelor capturate, dar au concluzionat că „Aliații și-au modificat planurile”.

Totodată, Operațiunea Solo sugera o posibilă invadare a Norvegiei, o altă obsesie a lui Hitler cunoscută datorită ULTRA. În 1943, germanii au ținut 12 divizii în Norvegia, care ar fi putut fi mult mai utile în teatrele de operațiuni din Uniunea Sovietică sau Italia. În momentul executării Operațiunii Husky (Voinicul) pe 9-10 iulie 1943 în Sicilia erau dislocate doar două divizii germane (Divizia Blindată „Hermann Goring” și Divizia 15 Mecanizată) în afara forțelor italiene. SIGINT și recunoașterile aeriene au jucat un rol important în atacurile aeriene asupra bazelor Luftwaffe înaintea debarcărilor.

SIGINT și fotorecunoașterile aeriene au furnizat informații importante despre defensiva și dislocarea trupelor germane înainte de debarcarea americană din 9 septembrie 1943 de la Salerno, o săptămână după ce britanicii au debarcat, fără opoziție, în sudul Italiei, în Calabria. Confruntați cu o rezistență puternică din partea trupelor germane care le-au stopat înaintarea, Aliații au învăluit apărarea adversă prin debarcările de la Anzio, la sud de Roma, pe 22 ianuarie 1944. Cercetarea tactică și o interceptare ULTRA au dezvăluit planul mareșalului Albert Kesselring de respingere a forțelor americane care încercau extinderea capului de pod realizat.

Contraatacul Aliaților din 19 februarie 1944 a surprins forțele germane, iar 4 iunie 1944, Roma a fost eliberată. ULTRA a dezvăluit ezitările lui Hitler de a abandona regiuni italiene, în ciuda recomandărilor generalilor germani.

Un aspect mai puțin cunoscut a fost prezentat de documente ULTRA declasificate de NSA în anii trecuți. Unul dintre acestea, datat spre sfârșitul primăverii 1944, raporta pericolul reprezentat de câinii de luptă ai forțelor aliate care hărțuiau soldații germani care luptau pe frontul italian. Raportul german descifrat a fost inclus în sinteza ULTRA destinată generalului George Marshall, care a dispus expedierea unei scrisori de mulțumire Corpului câinilor de luptă (K9 Corps), evident fără a-i dezvălui motivul acestui demers.

Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.