Alvise Cadamosto, marinarul european care a ajuns în Africa de Vest și s-a întâlnit cu un lider african
Alvise Cadamosto/ Alvise da Ca’da Mosto (în lb.portugheză Luis Cadamosto) a fost un nobil și explorator portughez (de origine venețiană) din Perioada Domniei lui Henric Navigatorul (1415-1460), fiind creditat drept cel care a descoperit Insulele Capului Verde în 1455 (deși acest lucru nu este 100% sigur) și a întreprins două călătorii în Africa de Vest (în 1455 și 1456), fiind însoțit în ele de căpitanul genovez Antoniotto Usodimare, fiind primul european care a ajuns în această regiune geografică, precum și primul care a ajuns la gura de vărsare a fluviului Senegambia (Senegal de astăzi). Totodată, tot el este cel care (cu ocazia Primei sale Expediții în Africa de Vest, în 1455) realizează primul contact dintre civilizația europeană și cea africană.
Un portret din secolul al-XIX-lea ce-l înfățișează pe Alvise Cadamosto (Sursa: https://prabook.com/web/alvise.cadamosto/3731911)
I.Copilăria și tinerețea lui Alvise da Cadamosto
Alvise Cadamosto se naște la Ca’da Mosto, un palat situat pe Gran Canale (Canal Grande) din Veneția (loc de la care vine și numele său) în 1432, fiind fiul lui Giovanni Da Mosto, un important funcționar și negustor venețian și al Elisabetei Querini, ce venea dintr-una din familiile patriciene conducătoare din Veneția.[1] De asemenea, Cadamosto nu a fost singur la părinți, el mai având încă doi frați (Pietro și Antonio), el fiind cel mai mare dintre cei trei frați.[2]
Încă de mic copil (de la aproximativ 10-11 ani), acesta este alungat din familie, ajungând să lucreze ca negustor aventurier, navigând alături de galerele venețiene pe Marea Mediterană.[3] Între 1442 și 1448, Alvise întreprinde diverse călătorii pe galerele venețiene pe Coasta Barbariei (a Africii de Nord) și în insula Creta, ca agent comercial al vărului său, Andrea Barbarigo, iar în 1451, este numit în funcția de nobil-ofițer al corpului de arcași maritimi pe o galeră din Alexandria.[4]
În următorul an, el ocupă aceeași funcție pe o galeră venețiană ce se îndrepta spre Flandra. La întoarcerea sa, el își găsește familia în dizgrație (din cauza averii acumulate peste noapte) și deposedată de o mare parte din averea sa, tatăl său, fiind prins într-un scandal de mită, este alungat din Veneția și găsește refugiu în Ducatul Modenei.[5] Având în vedere această situație, rudele din partea mamei sale (din familia Querini) decid să profite de ea și să ia în posesia lor și proprietatea familiei lui (Palatul de pe Canal Grande). Acest eșec îi umbrește perspectivele de viitor ale carierei lui Cadamosto la Veneția și, cel mai probabil, îi încurajează spiritul de aventurier, acesta sperând să restabilească reputația numelui familiei sale, precum și averea acesteia, cu ajutorul propriilor sale calități.
Intrarea în serviciul Prințului Henric Navigatorul și călătoriile în Africa
În august 1454 (la vârsta de 22 de ani), Alvise și fratele său, Antonio se îmbarcă pe o galeră comercială venețiană, condusă de Marco Zen, cu destinația Flandra.[6] În călătoria spre destinație, galera (pe care se afla și acesta) va fi reținută de vremea rea de la Capul Sao Vicente, din vestul Portugaliei. În timp ce acesta aștepta ca vremea să se îmbunătățească, Prințul Henric Navigatorul (ce-și avea reședința la Sagres, în sudul Portugaliei), va trimite o duzină de agenți comerciali, conduși de secretarul său, Antao Goncalves și consulul venețian Patrizio di Conti să se intereseze de negustorii venețieni blocați în deschiderea unor contracte comerciale pentru zahăr și alte bunuri din insula colonizată de prinț, Madeira.[7]Informat de către vizitatorii lui Henric Navigatorul cu privire la descoperirile acestuia din Africa, Cadamosto , , înflăcărat de dorința de a vizita aceste noi descoperite regiuni”, se adresează imediat Prințului Henric Navigatorul, venind la reședința sa de la Raposeira pentru a întreprinde o expediție în numele său, Henric angajându-l pe loc pe acesta.[8]
O ilustrație de epocă ce prezintă scena întâlnirii dintre Alvise Cadamosto și Prințul Henric Navigatorul (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Alvise_Cadamosto)
Prima călătorie în Africa (1455)
Pe 22 martie 1455, Alvise Cadamosto pornește în prima sa călătorie în Africa, la bordul unei caravele de 43 de tone, aprovizionată de Henric Navigatorul, avându-l pe Vicente Dias ca stăpân al navei.[9] Aceasta se îndreaptă spre insulele Porto Santo și Madeira și apoi, își croiește calea prin Insulele Canare (făcând opriri în insulele La Gomera, El Hierro și La Palma) înainte de a atinge coasta Africii în jurul Cape Blanc. Totodată, în această etapă a expediției, el înștiințează lumea despre existența factoriei[10] de la Arguin, dar din ceea ce ne spun cronicile vremii, nu pare să se fi oprit el însuși acolo.[11]
Apoi, Cadamosto navighează în jos, de-a lungul coastei vest-africane, până la gura de vărsare a Fluviului Senegal (pe care el îl denumește Rio Do Senega, prima utilizarea înregistrată a acestui nume). El nu pare să se fi oprit acolo, destinația lui (la care voia să ajungă) fiind mult mai la sud, la un punct de ancorare de-a lungul Grande Cote (Marii Coaste), pe care el îl numea Palma di Budomel (locația fiind nesigură, probabil în jurul orașului Mboro).[12]
Cadamosto notează că acest loc (sau resgate cum îi spuneau portughezii) era deja folosit de negustorii portughezi. El datează începutul relațiilor comerciale dintre aceștia și populația wolof (o populație din Africa de Vest) din regiunea Senegalului ca având loc în jurul anului 1450 (, , cu 5 înainte ca eu să merg în această călătorie”). În timp ce se afla la punctul de ancorare, Cadamosto este surprins să primească vizita conducătorului local însuși, Damelul din Cayor (pe care el îl numește Budomel), acesta fiind însoțit de suita lui.[13]
El îl învită pe Cadamosto pe uscat, în timp ce detaliile acordului comercial care va exista între cei doi e finalizat. Acesta petrece aproape o lună întreagă într-un sat din interiorul regatului său (din Senegal), fiind găzduit de Prințul Bisboror (nepotul lui Budomel), timp în carea acesta își găsește plăcerea în observarea ținuturilor și obiceiurilor locale.
Odată schimburile comerciale din Cayor finalizate, decât să se întoarcă acasă cu încărcătură umană, Cadamosto decide să navigheze în continuare de-a lungul coastei, spre Peninsula Cape Vert (Peninsula Capului Verde), aceasta fiind doar o pură călătorie de explorare, cu scopul de „a descoperi noi țări” mai departe de Cap, mai exact, „misteriosul regat numit Gambra”, unde Prințul Henric auzise (de la sclavii africani capturați mai înainte) că aurul se găsește în abundență acolo. În jurul lui Cape Vert, în iunie 1455, el se întâlnește cu două caravele, una din ele fiind comandată de Antoniotto Usodimare, un căpitan genovez aflat în serviciul Prințului Henric Navigatorul (el fiind cel care-i va deveni din acest moment tovarăș loial de drum și-l va însoți în această primă călătorie, în restul drumului pe care îl mai avea de parcurs, precum și în cea de a doua călătorie, pe care o avea realiza un an mai târziu), iar cealaltă de un scutier nenumit din casa lui Henric.[14] Ei acceptă să-și unească forțele și să meargă mai departe, spre sud, împreună.
După ce ajung în delta regiunii Sine-Saloum și se întâlnesc cu un grup de oameni pe care îi numesc Sereri (populația Serer de astăzi din Senegal), pe care îî caracterizează drept sălbatici idolatri „de o mare cruzime” (cu toate că ar trebui să luăm în seamă că la acest moment informația lui este extrasă de la interpreții wolofi), Cadamosto și Usodimare decid să navigheze tot înainte spre sud, ei descoperind, în cele din urmă, gura Fluviului Gambia undeva pe la sfârșitul lunii iunie-începutul lunii iulie a anului 1455.[15]
Ei se decid să navigheze în amonte, dar avansul lor se înfruntă cu o ostilitate nemaiîntâlnită din partea locuitorilor Mandinka din susul fluviului. Supuși unui intens foc de săgeți, ei de abia reușesc să pareze un atac masiv al canoelor ce căutau să-i atragă într-o capcană și să-i prindă. Potrivit interpreților lui Cadamosto, Mandinka credeau că portughezii sunt canibali și că ei veniseră în regiune ca să cumpere negrii pe care să-i mănânce. [16]
Implorat de echipajele lui înspăimântate (și probabil doritor să-și păstreze încărcătura umană intactă, întrucât el avea o încărcătură de sclavi pe care îi transporta de la Cayor încoace), Cadamosto decide să anuleze aventurarea mai departe și face cale întoarsă pe fluviu. Acesta nu dă detalii suplimentare despre călătoria sa de întoarcere în Portugalia.
La gura de vărsare a Fluviului Gambia, el ia notă de dispariția aproape totală a Stelei Polare și de abia dacă reușește să să schițeze o constelație strălucitoare la sud, aceasta crezându-se a fi prima reprezentare a constelației Crucea Sudului (cu toate că era poziționată greșit și cu prea multe stele- o interpretare mai precisă a acesteia va trebui să aștepte până la astronomul Mestre Joao Faras în 1500).
Flota lui Cadamosto se întoarce la Lisabona până la sfârșitul acelui an, din câte se știe, mărturie pentru acest fapt stând scrisoarea pe care Antonio Usodimare le-o scrie creditorilor săi din Genova la 12 decembrie 1455, în care raportează rezultatele călătoriei lui (chiar dacă cu multe exagerări și fără să menționeze numele lui Cadamosto).[17]
A doua călătorie în Africa (1456)
La un an distanță de la prima călătorie în Africa, în martie 1456, Alvise Cadamosto și Antoniotto Usodimare părăsesc orașul Lagos (oraș din sudul Portugaliei), însoțiți de o a treia, aparținând lui Henric Navigatorul. Celor doi navigatori li se dau ordine explicite de către prinț să se îndrepte direct către gura de vărsare a Fluviului Gambia și să navigheze pe atât de departe în aval pe cât puteau.[18]
În cea de a doua călătorie a acestuia, niciun fel de opriri nu au fost făcute în Insula Madeira sau în Canare. În proximitatea Capului Blanco, o furtună îndepărtează caravelele de coasta africană. Potrivit lui Cadamosto, acest incident a dus la descoperirea a două insule din Arhipelagul Capul Verde, dar această afirmație a fost disputată de către unii istorici.[19] Din moment ce insulele erau nelocuite, s-a decis să nu se mai irosescă niciun moment în plus și să navigheze direct către gura de vărsarea a Fluviului Gambia.
Cele trei bărci intră în estuarul fluviului și înaintează în amonte. De data aceasta, el nu a avut parte de niciun fel de reacții ostile din partea băștinașilor. Cu toate acestea, un marinar pe nume Andrea a murit de febră (cel mai probabil de malarie), el fiind îngropat pe o insuliță de pe fluviu numită „Ilha de Sao Andres” (cunoscută azi drept James Island).[20]
Mai multe morți de această febră urmează în curând. Mulțumită prezenței unui intepret nativ Mandinka, relații pașnice cu localnicii sunt stabilite, care îi informează pe europeni că regele acestui ținut trăia într-un loc la care se putea ajunge doar după o călătorie de 9-10 zile pe uscat.[21] Cadamosto îl numește pe acest conducător Batimansa, , , regele din Bati”.
Batimansa este prietenos cu europenii și le permite acestora să facă negoț cu oamenii săi. Din propria lui mărturie aflăm de la Cadamosto că băștinașii erau fericiți să facă negoț cu bunuri care în Europa erau considerate ieftine pentru sclavi. Totuși, aurul după care se uitau rareori a fost văzut. Șederea în țara lui Batimansa a fost scurtată când câțiva marinari s-au îmbolnăvit de o febră misterioasă, iar Cadamosto le-a ordonat caravelelor să plece. Odată ce au ajuns la marea deschisă, febra marinarilor a dispărut.
Din această cauză, Cadamosto a decis să se exploreze regiunile de la sud de Fluviul Gambia. Două zile mai târziu, caravelele ajung la estuarul Fluviului Casamansa, numit astfel după conducătorul local, mansa.[22]
Alte fluvii au fost descoperite mai departe la sud de acesta, cel mai important dintre acestea având un estuar atât de larg încât a fost numit Rio Grande (, , Marele râu”), fiind cunoscut astăzi drept Geba. În timp ce caravelele erau ancorate pe estuarul fluviului Geba, europenii au fost abordați de nativii din regiune ce călătoreau în canoe. Din moment ce niciunul dintre interpreți nu a înțeles limba acestor oameni, Cadamosto decide că este momentul să se întoarcă în Portugalia. În călătoria de întoarcere, o oprire rapidă este făcută în Insulele Bissago, la gura de vărsare a fluviului Geba.
Sfârșitul vieții și moartea lui Alvise Cadamosto
Se crede că Alvise Cadamosto a mai făcut alte călătorii în Senegambia în următorii ani, dar nicio înregistrare a acestora nu a fost făcută. El a trăit în Portugalia până în 1463, apoi s-a întors la Veneția unde a murit la 16 iulie 1488.
Bibliografie
I.Surse web
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Alvise_Cadamosto
2. https://dexonline.ro/definitie/factorie
https://citizendium.org/wiki/Alvise_Cadamosto
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Alvise_Cadamosto
[2] Ibidem (apud Frederique Verrier, Voyages en Afrique Noire d’Alvise Ca’ Da Mosto, Editions Chandeigne-Unesco Editions, Paris, 1994, p.7)
[3] Ibidem (apud Verrier, p.7)
[4] Ibidem (apud Verrier, p.8)
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] Ibidem (apud Damiao de Gois (1568), Chronica do principe Dom Ioan, 1905 ed., p.20-21)
[9] Ibidem
[10] Factorie-Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu nou descoperit de exploratorii europeni în Africa, Asia și America (https://dexonline.ro/definitie/factorie)
[11] Ibidem
[12] Ibidem
[13] Ibidem
[14] Ibidem
[15] Ibidem
[16] Ibidem
[17] Ibidem
[18] https://citizendium.org/wiki/Alvise_Cadamosto
[19] Ibidem
[20] Ibidem
[21] Ibidem
[22] Ibidem
