Alexandru cel Bun, portret realizat de Albin Stănescu (foto: Arhiva personală Dodo Niță)

Alexandru cel Bun – domnitorul Moldovei cu patru soții. Cum a ajuns să se căsătorească cu propria mătușă

La 29 iunie 1400, Moldova intra într-o nouă etapă istorică. Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Mușat, urca pe tron și avea să conducă țara timp de peste trei decenii, până la 1 ianuarie 1432. Într-o epocă a instabilității, domnia sa s-a remarcat prin organizare internă, diplomație abilă și o pace relativă, dar și printr-o viață personală care a stârnit fascinația cronicilor: Alexandru este singurul domnitor român cunoscut cu patru soții oficiale – una dintre ele fiind chiar rudă apropiată, mătușa sa prin alianță.

Un conducător între tradiție și diplomație

Alexandru cel Bun s-a impus ca un lider vizionar, capabil să întărească structurile politice și administrative ale Moldovei. Cronicarul Grigore Ureche consemnează opera sa de organizare, care a cuprins domenii precum comerțul, administrația și biserica. În 1408, domnitorul acorda privilegii comerciale negustorilor polonezi, într-un act în care apare pentru prima dată menționat orașul Iași.

Pe plan spiritual, a obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol și a adus la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou, întărind autoritatea religioasă și prestigiul capitalei.

Politica sa externă a fost una de echilibru între Polonia și Ungaria, alegând să recunoască suzeranitatea regelui Vladislav II Iagello și să participe, de partea polonezilor, la bătăliile de la Grünwald și Marienburg (1410) împotriva Cavalerilor Teutoni. În același timp, a reușit să apere cu succes cetățile Chilia și Cetatea Albă de primele atacuri otomane din 1420.

Patru soții, patru povești

Dacă planul politic al domniei sale este clar și solid documentat, viața personală a lui Alexandru cel Bun oferă o imagine complexă și uneori surprinzătoare:

  • Margareta, prima soție, fiica palatinului Ștefan din Losontz, a fost legătura sa cu lumea nobilimii catolice. Ea a ridicat biserica catolică din Baia și acolo a fost înmormântată.
  • Neacșa (numită și Ana în unele izvoare), a doua soție, a murit la scurt timp după căsătorie, lăsând puține urme în documente.
  • Ringala, poate cea mai controversată alegere matrimonială, era sora marelui duce Vytautas al Lituaniei și cumnata regelui Vladislav II Iagello. Totodată, prin legături de familie, îi devenea lui Alexandru... mătușă prin alianță. După un deceniu de căsnicie, domnitorul a divorțat de ea, invocând presiunile de convertire la catolicism.
  • Marina, ultima soție, provenea dintr-o familie boierească moldovenească și i-a dăruit patru fii. Ea i-a rămas alături până la moarte și i-a continuat linia dinastică.

Moștenirea lui Alexandru cel Bun

La moartea sa, Moldova a intrat într-o epocă tulbure, fiii săi luptându-se pentru tron. Cu toate acestea, Alexandru cel Bun a rămas în istorie drept unul dintre cei mai abili domnitori medievali: un organizator, un diplomat și un protector al credinței.

Totodată, viața sa privată, cu cele patru căsătorii și alianțele dinastice pe care acestea le-au adus, îl transformă într-un personaj aparte în istoria medievală românească. Alexandru cel Bun nu a fost doar un domn al echilibrului politic, ci și unul al paradoxurilor familiale, amintindu-ne că și dincolo de fastul oficial, istoria este plină de povești personale surprinzătoare.