23 August 1944, ziua haotică în care soldaţii români au fost singuri pe lume: „Noi cu cine luptăm?“
Ce este 23 August 1944 – aniversare sau comemorare? „Weekend Adevărul“ vă spune cum au văzut cea mai controversată zi din România celui de-Al Doilea Război Mondial principalii actori:soldaţii români.
La 23 august 1944, Octavian Ţebrean avea 22 de ani. Era soldat. Pe front. Pe frontul de Est, care-i fusese casă în ultimele şase luni. Octavian Ţebrean e unul dintre acei oameni pentru care 23 august 1944 n-a fost niciodată prilej de sărbătoare. În ziua aceea, veteranul se afla între nemţi şi ruşi. În spate:cei care-i fuseseră fraţi de arme şi care deveneau, deodată, duşmani. În faţă:cei care-i fuseseră duşmani.
În vara caniculară a lui 1944, omul acesta n-a aflat despre nicio strategie secretă de ieşire a României din război, despre nicio negociere diplomatică, despre nimic. El era bun pentru altceva – era carne de tun, aşa cum au fost alţi zeci de mii de camarazi. Pentru el, exista doar atât:deznădejdea, neputinţa şi nedreptatea. La faţa locului.
Pe 23 august 1944, Octavian Ţebrean şi camarazii săi din Divizia 4 Infanterie au căzut prizonieri la ruşi. „Eram în retragere, bucuroşi că vom ajunge acasă, însă au venit ruşii, ne-au înconjurat şi ne-au dezarmat, iar apoi ne-au băgat în lagărele create în Iaşi, unde am stat până la sfârşitul lui septembrie ’44. Ne-au încărcat în vagoane, ca pe nişte animale, şi ne-au trimis în Siberia, în lagărele siberiene, unde am fost sclavi timp de patru ani“, povesteşte veteranul de 93 de ani.
