1923: dispar Imperiul ┼či sultanul, se na┼čte statul turc jpeg

1923: dispar Imperiul ┼či sultanul, se na┼čte statul turc

­čôü Primul R─âzboi Mondial
Autor: Ionu╚Ť Cojocaru

R─âzboaiele continue de la ├«nceputul secolului XX au pecetluit soarta Imperiului Otoman. R─âzboiul italo-turc (1911-1912), r─âzboaiele balcanice (1912-1913), Primul R─âzboi Mondial (1914-1918), luptele pentru rezisten┼ú─â, conflictul armat cu armenii (1915), b─ât─âlia de la ├çanakkale-Gallipoli (1915), r─âzboiul greco-turc (1919-1922), crizele interne, dorin┼úa europenilor de a controla spa┼úiul strategic controlat de c─âtre turci, cu prec─âdere Str├ómtorile ÔÇô toate acestea au dus, ├«n cele din urm─â, la dispari┼úia ÔÇ×omului bolnavÔÇŁ, a┼ča cum fusese catalogat Imperiul Otoman.

Imperiul Otoman a dominat at├ót lumea arab─â, c├ót ┼či spa┼úiul balcanic mai mult de o jum─âtate de mileniu ÔÇô iar lunga perioad─â de domina┼úie poate fi explicat─â prin larga autonomie acordat─â statelor din aria sa de influen┼ú─â. Dup─â unii anali┼čti, dec─âderea Imperiului se poate g─âsi ├«n administrarea defectuoas─â din ultimii ani;oficialit─â┼úile de la Constantinopol nu au c─âutat s─â fac─â fa┼ú─â noilor metode de strategie ┼či tehnic─â militar─â. Mai mult, ├«n loc s─â se axeze pe promovarea unor p├órghii care s─â sporeasc─â nivelul economic al cet─â┼úenilor s─âi, ei c─âutaser─â s─â se extind─â spre Occident. 

Desigur, campaniile sus┼úinute cu eforturi ├«ndelungate, at├ót din punct de vedere economic, c├ót ┼či ca for┼ú─â militar─â, pot ele ├«nsele explica dec─âderea treptat─â a acestui imperiu odat─â tricon┬Čti┬Čnen┬Čtal. Din punct de vedere geostrategic, zona sa de influen┼ú─â interesa totodat─â at├ót Im┬Čpe┬Čriul ┼óarist, c├ót ┼či puterile occidentale ca Marea Britanie ┼či Fran┼úa ÔÇô iar ├«n opinia lui Paul Schmitz-Cairo, pr─âbu┼čirea orientului islamic a ├«nceput ├«n data de 12 noiembrie 1914, la o lun─â dup─â declara┼úia de r─âzboi a Fran┼úei ┼či a Marii Britanii ├«mpotriva otomanilor. De la sf├ór┼čitul cruciadelor p├ón─â la ├«nceputul Primului R─âzboi Mondial lini┼čtea Orientului nu fusese tulburat─â de atacurile Europei ...

Degringolada de la finalul r─âzboiului mondial

Imperiul Otoman a intrat ├«n Primul R─âzboi Mondial mai mult din iner┼úie, f─âr─â un scop clar. ┼×i-a men┼úinut alian┼úa cu Germania al─âturi de care a luptat, nu a fost ├«nfr├ónt, ├«ns─â, cu toate acestea, a fost trecut ├«n categoria statelor care au pierdut conflictul;iar pentru turcul de r├ónd era greu s─â ├«n┼úeleag─â de ce Imperiul a fost pus ├«n categoria statelor ├«nvinse. 

Haosul prin care treceau turcii nu s-a ├«ncheiat ├«ns─â o dat─â cu prima conflagra┼úie mondial─â;ei trebuiau s─â fac─â fa┼ú─â unui nou r─âzboi cu elenii, sus┼úinu┼úi din umbr─â de britanici. Generalul Musfata Kemal a ├«n┼úeles c─â pentru a fi asculta┼úi la tratatele de pace trebuie s─â c├ó┼čtige acest r─âzboi. Turcii se vedeau acum neputincio┼či ├«n fa┼úa celor care ├«i ocupaser─â, cre┼čtinii reu┼čiser─â s─â ajung─â ├«n Constantinopol dup─â aproximativ 500 de ani. La r├óndul lor, grecii credeau c─â Alia┼úii au ocupat capitala imperiului pentru ei, iar Venizelos va conduce Grecia de la Constantinopol. Mai mult, ├«ncuraja┼úi de ideile pre┼čedintelui american W. Wilson, armenii sperau la construirea vechii Armenii, iar curzii aspirau la r├óndul lor la independen┼ú─â. Nu erau acestea ideile exprimate la Tratatele de Pace de la Paris?

├Än aceea┼či perioad─â, lupta dintre grupul str├óns ├«n jurul lui Mustafa Kemal ┼či cel din jurul Sultanului era departe de a contura un c├ó┼čtig─âtor clar. R─âzboiul cu grecii unise cele dou─â tabere, dar ├«n plan intern se d─âdea o teribil─â lupt─â cu trecutul ÔÇô desfiin┼úarea a ceea ce numai formal se mai numea Imperiu era o necesitate care se contura. 

Scoaterea Marilor Puteri de pe teritoriul turc, stabilirea grani┼úelor, renun┼úarea la Capitula┼úii reprezentau doar c├óteva dintre scopurile generalului turc. ├Än opinia lui Mustafa Kemal, trecutul era iremediabil pierdut, iar ag─â┼úarea de aceast─â iluzie era o cale de pieire. Viitorul lider concluziona:ÔÇ×Puterile occidentale pro┬Čcla┬Čma┬Čser─â principiul na┼úionalit─â┼úilor ca dreptul suprem al popoarelor. Prea bine:Turcia turcilor, ca ┼či America americanilor. Trebuie zidit un stat nou pe temelii noi, din popor ┼či pentru popor;┼či ├«n aceast─â Turcie nou─â ce ┼či-o crea na┼úiunea ├«ns─â┼či, trebuia s─â-i revie ei suveranitatea deplin─âÔÇŁ. ├Än aceast─â Turcie Sultanul ┼či Califul nu mai aveau loc.

gettyimages 542415983 jpg jpeg
Sultanul Mehmed VI Vaheddedin primind înalţi demnitari, în 1918

Sultanul Mehmed VI Vaheddedin primind înalţi demnitari, în 1918

Cum s-a desfiinţat Sultanatul

Alia┼úii i-au chemat pe turci la Conferin┼úa ce urma s─â aib─â loc la Lausanne ÔÇô dar i-au invitat at├ót pe reprezentan┼úii Ankarei, ci ┼či pe cei ai guvernului Sultanului . Nu e clar ce a urm─ârit Marea Britanie cu aceasta dubl─â invita┼úie, ├«ns─â Mustafa Kemal a profitat din plin de ocazie. La urma urmei, trebuia clarificat─â situa┼úia raporturilor dintre Ankara ┼či Constantinopol ÔÇô to┼úi reprezentan┼úii Adun─ârii Na┼úionale ┼čtiau asta, ├«ns─â nu vedeau o solu┼úie. A te g├óndi atunci la desfiin┼úarea Sultanatului era ceva cu totul inimaginabil. 

Dup─â modele ┼čtiute, s-a lansat ipoteza de retra┬Čgere a gu┬Čver┬Čnului din Constantinopol ┼či ├«ncorporarea Sultanatului ├«n noua Constitu┼úie sub forma unei monarhii constitu┼úionale;Sultanul, ca element de stabilitate ┼či ┼čef reprezentativ, Mustafa Kemal, ca prim ministru pe via┼ú─â (forma adoptat─â ├«n Italia de Mussolini). ┼×eful statului turc nu era ├«ns─â de acord cu solu┼úia constitu┼úional─â pe motiv c─â ar fi ├«nchis definitiv calea spre Republic─â. Politician abil, ge┬Čne┬Čra┬Člul Kemal a l─âsat deputa┼úii s─â discute ├«ntre ei, s─â se ├«nt─âr├óte contra Sultanului ┼či a mini┼čtrilor lui, cataloga┼úi drept ÔÇ×unelte docile ale str─âinilor ┼či tr─âd─âtori ai poporuluiÔÇŁ, apoi a pus c├ó┼úiva partizani s─â introduc─â o mo┼úiune potrivit c─âreia:ÔÇ×Suveranitatea a trecut de acum ├«n toat─â ├«ntinderea ei asupra Na┼úiunii;├«n consecin┼ú─â, Sultanatul se desfiin┼úeaz─â, ├«ns─â Califatul se men┼úineÔÇŁ . Se urm─ârea prin aceast─â decizie ├«mp─âr┼úirea puterilor care erau doar teoretice. 

Musulmanul de r├ónd nu cuno┼čtea deosebirea dintre ┼×eful spiritual ┼či temporar. Pentru el, Sultanul ┼či Califul erau dou─â forme ale acelea┼či puteri, un fel de dualitate inseparabil─â. Califul nu avea func┼úii religioase, era un domnitor lumesc, ca ┼či Sultanul. Planul lui Mustafa Kemal era de a-i l─âsa casei imperiale a Osmanilor demnitatea Califatului, care crea aparen┼úa unui ┼čef monarhic, dar cu toate posi┬Čbi┬Čli┬Čt─â┬Č┼úile deschise pe viitor. 

Pus─â ├«n fa┼úa propunerii, Adunarea Na┼úional─â nu a ┼čtiut cum s─â procedeze. Dup─â dezbateri aprinse, Mustafa Kemal a luat cuv├óntul:ÔÇ×Su┬Čve┬Čranitatea nu se transmite, ci se cucere┼čte. Mai ├«nainte a cucerit-o Casa Osman;azi a cucerit-o Na┼úiunea. Este vorba numai de a recunoa┼čte un fapt existent. ├Än cazul ├«n care Comisia ┼či Adu┬Čna┬Črea Na┼úional─â l-ar recunoa┼čte, ar face, dup─â p─ârerea mea, un lucru c├ót se poate de oportun. ├Än caz contrar, realitatea tot se va impune ├«n forma dorit─â. Dar atunci se prea poate, domnilor, ca s─â se taie c├óteva capeteÔÇŁ . Limbajul folosit era asem─ân─âtor cu cel al revolu┼úiei franceze. 

vv5047 jpg jpeg
Mehmed VI Vaheddedin, ultimul sultan (1918-1922); va muri în exil, în 1926

Mehmed VI Vaheddedin, ultimul sultan (1918-1922);va muri în exil, în 1926

Proiectul de lege a creat multe nemul┬Č┼úu┬Čmiri, dar a fost rapid introdus pe ordinea de zi. ├Än plin vacarm, c├ónd nimeni nu mai st─âtea ├«n b─ânci ┼či to┼úi protestau ┼či se ar─âtau indigna┼úi, pre┼čedintele a decretat:ÔÇ×Adoptat ├«n una┬Čni┬Čmi┬ČtateÔÇŁ . Dup─â o domnie de 700 de ani, s-a pus cap─ât, prin aceast─â ÔÇ×ceremonieÔÇŁ, dinastiei Osman. ├Än urma acestei decizii, Tevfik Pa┼ča, ultimul mare vi┬Čzir, mare┼čalul Izzet Pa┼ča ┼či ceilal┼úi mini┼čtri s-au retras. Ag─â┼úat de tronul s─âu, Sultanul Vaheddedin nu concepea s─â abdice, a┼ča cum era sf─âtuit, ├«ns─â dup─â decizia Adun─ârii Na┼úionale care hot─âr├óse sa-l trimit─â ├«n fa┼úa unui tribunal cu acuza┼úia de ├«nalt─â tr─âdare a cerut protec┼úie englezilor.

 ├Än diminea┼úa zilei de 17 noiembrie, ultimul Sultan ├«mpreun─â cu fiul s─âu s-au urcat pe vasul britanic ÔÇ×MalayaÔÇŁ ┼či au fugit. Dup─â o scurt─â ┼čedere ├«n Malta ┼či dup─â refuzul regelui Huseyin din Mecca de a-l primi, de-acum fostul Sultan a locuit la San Remo, unde a murit, ├«n vila sa, c├ó┼úiva ani mai t├órziu. Func┼úia de Calif a fost dat─â de c─âtre Adunarea Na┼úional─â v─ârului s─âu, Abdul Medjid. Generalul Mustafa Kemal mai urcase o treapt─â. Urma o alta, la fel de important─â:Lausanne. 

Lausanne, punctul de plecare al statului turc

Pentru turci, fie ei adep┼úii Sultanatului sau ai Republicii, negocierile de la Lausanne reprezentau punctul de plecare al statului ÔÇô iar aceast─â chestiune i-a unit. Reprezentan┼úii Sultanului au mers la negocieri, dar i-au l─âsat pe cei care reprezentau Republica s─â fie singurii negociatori. Astfel, jocul englezilor de a negocia cu dou─â tabere ale aceluia┼či stat a fost evitat.

Din postura de c├ó┼čtig─âtori ai r─âzboiului greco-turc, turcii mergeau ├«n Elve┼úia pentru a se impune ┼či pe teren diplomatic. Momentul Lausanne este detaliat ┼či ├«n memoriile principalului actor al negocierilor, Ismet Pa┼ča, care va fi cunoscut mai t├órziu ca Ismet ─░n├Ân├╝.

Din comisia trimis─â la Lausanne f─âceau parte, astfel, Ismet Pa┼ča, Dr. Riza Nur, ministrul S─â┬Čn─ât─â┼úii, Hasan Saka, fost de ministru de Finan┼úe, 21 de consilieri, 2 ofi┼úeri de pres─â, un secretar general, un traduc─âtor ┼či 8 secretari . 

Viitorul pre┼čedinte Ismet ─░n├Ân├╝ red─â detaliat ├«n memoriile sale, Hat├«ralar (Amintiri), ultima discu┼úie ├«naintea plec─ârii c─âtre Lausanne:├«ntr-o ┼čedin┼ú─â rapid─â, guvernul a stabilit 14 puncte care erau de neatins ├«n cadrul negocierilor: 

1.Frontiera de Est ÔÇô nici vorb─â de patria armenilor;dac─â se aduce vorba se ├«ntrerup discu┼úiile.

2.Grani┼úa cu Irak ÔÇô se vor cere provinciile Suleymanie, Kirkuk ┼či Mosul. ├Än cazul altor situa┼úii se vor cere clarific─âri de la guvern.

3.Grani┼úa cu Siria ÔÇô se va ├«ncerca ├«ndreptarea grani┼úei dup─â urm─âtoarele repere:Re`si Ibnihani, Harim, Muslimie, Meskene, pe linia Eufratului, Derizor, de┼čert ┼či sudul provinciei Mosul.

4.Insulele ÔÇô ├«n func┼úie de situa┼úie, insulele apropiate vor fi cerute;dac─â nu se poate va fi ├«ntrebat─â Ankara.

5.Tracia (zona cu grecii) ÔÇô se va ├«ncerca ob┼úinerea grani┼úei din 1914.

6.Pentru Tracia de vest se va cere plebiscit.

7.Peninsula Galipoli ┼či Str├ómtorile ÔÇô nu vor fi acceptate for┼úe militare str─âine;dac─â din aceast─â cauz─â vor fi ├«ntrerupte discu┼úiile, Ankara va fi informat─â.

8.Capitula┼úiile ÔÇô nu vor fi acceptate;dac─â trebuiesc ├«ntrerupte convorbirile o vom face.

9.Minorit─â┼úile ÔÇô principiul schimbului.

10.Datoriile otomane ÔÇô vor fi ├«mp─âr┼úite ├«ntre ┼ú─ârile din fostul Imperiu. Va fi anulat─â administra┼úia str─âin─â asupra finan┼úelor otomane.

11.Nu se pune problema limit─ârii for┼úelor armate ┼či navale.

12.Instituţiile străine vor respecta legislaţia Turciei.

13.Pentru ţările înfiinţate după destrămarea Imperiului este valabil principiul plebiscitului.

14.Comunitatea musulman─â ┼či drepturile funda┼úiilor pioase ÔÇô vor fi valabile vechile ├«n┼úelegeri .

gettyimages 104411149 jpg jpeg
Parte a delega┼úiei turce┼čti la Lausanne, ├«n 1922; al treilea din st├ónga, ministrul Afacerilor externe, Ismet Pa┼ča, cunoscut mai t├órziu drept Ismet ─░n├Ân├╝

Parte a delega┼úiei turce┼čti la Lausanne, ├«n 1922;al treilea din st├ónga, ministrul Afacerilor externe, Ismet Pa┼ča, cunoscut mai t├órziu drept Ismet ─░n├Ân├╝

ÔÇ×Trebuie s─â pleca┼úi din Istanbul ┼či Str├ómtori, este o problem─â serioas─â pentru noiÔÇŁ

Dintre acestea, la dou─â dintre puncte, problema armean─â ┼či Capitula┼úiile, trimi┼čii turci aveau mandat s─â ├«ntrerup─â discu┼úiile ├«n cazul altor decizii. Pentru turci erau necesare con┬Čvor-birile cu Ankara ┼či pe parcursul negocierilor. Mustafa Kemal Pa┼ča ├«┼či dorea stabilirea unor grani┼úe care puteau fi protejate (ap─ârabile) ├«n caz de atac. Cu toate c─â erau cifrate, englezii recep┼úionau majoritatea informa┼úiilor transmise la Ankara, ├«ns─â din cauza sistemului birocratic londonez informa┼úiile ajungeau t├órziu la lordul Curzon . 

Ministrul turc de Externe a plecat cu trenul la Lausanne. Din Bulgaria a c─âl─âtorit ├«mpreuna cu Stambolinski, despre care m─ârturise┼čte:ÔÇ×am v─âzut un prim ministru ├«nfrico┼čat c├ónd vorbea cu mine, se uita ├«n st├ónga ┼či-n dreapta s─â nu ne vad─â sau s─â ne aud─â cinevaÔÇŁ. Ajuns la Lausanne, ─░n├Ân├╝ ├«i m─ârturisea oficialului bulgar:ÔÇ×toate pro┬Čpa┬Čgan┬Čdele ├«mpotriva Turciei s-au f─âcut din Elve┼úiaÔÇŁ. Iritat de atmosfera nu foarte priete┬Čnoa┬Čs─â, deoarece nu g─âsise pe nimeni acolo, oficialul turc afirma:ÔÇ×┼či-au b─âtut joc de noi pentru c─â ne-au chemat cu o s─âpt─âm├ón─â mai devremeÔÇŁ . 

├Än timpul acesta de o s─âpt─âm├ón─â ÔÇô ministrul de Externe turc detaliaz─â ├«n memoriile sale ÔÇô a acceptat invita┼úia fran┬Čce┬Čzi┬Člor ┼či, ├«mpreun─â cu ambasadorul turc la Paris, s-au deplasat ├«n capitala Fran┼úei, unde s-au ├«nt├ólnit cu primul ministru Raymond Poincar├ę. Din punctul de vedere al lui Ismet ─░n├Ân├╝ nu mai existau divergen┼úe semnificative ├«ntre ei ┼či francezi:ÔÇ×Termina┬Čser─âm r─âzboiul cu francezii, am delimitat frontiera cu Siria ┼či am discutat probleme de comer┼ú, cump─âraser─âm automobile de la ei ├«n timpul r─âzboiului. L-am ├«ntrebat dac─â o s─â fie pace, la care mi-a r─âspuns categoric c─â da. Poincar├ę mi-a r─âspuns:condi┼úiile de pace sunt favorabile, toata lumea dore┼čte ┼či este hot─âr├ót─â s─â fac─â paceÔÇŁ. 

Dorind s─â afle c├ót mai mult din planurile franceze, Ismet ─░n├Ân├╝ a declarat franc:ÔÇ×Trebuie s─â pleca┼úi din Istanbul ┼či Str├ómtori, este o problem─â serioas─â pentru noiÔÇŁ. ├Än fa┼úa acestei cereri, oficialul francez a r─âspuns simplu:da. Neav├ónd ce pierde, turcii au fost hot─âr├ó┼úi s─â r─âm├ón─â categorici ├«n privin┼úa teritoriului lor ┼či s─â nu accepte nicio putere str─âin─â ├«n ┼úar─â:ÔÇ×Dup─â ce se semneaz─â tratatul de pace am convenit ca for┼úele aliate ┼či administra┼úia din Istanbul s─â elibereze ora┼čul. Am explicat ca nu vom accepta pe nimeni, nicio comisie, nicio for┼ú─â ├«n cel mai mic col┼ú al ┼ú─ârii, nu acceptam nicio amenin┼úare militar─âÔÇŁ. Tot din memoriile sale afl─âm c─â Poincar├ę i-a m─ârturisit c─â francezii nu mai au ├«n vedere planuri de ocupa┼úie asupra Turciei .

12 state s-au adunat la Lausanne pentru a discuta despre problemele Orientului . E drept, pe foarte pu┼úini ├«i interesau direct problemele Turciei;primordial era in┬Čteresul particular ├«n ceea ce prive┼čte Str├ómtorile. O parte dintre puteri erau interesate s─â existe o Turcie independent─â deoarece ├«n acest fel sc─âdeau puterile ma┬Čritime ale Marii Britanii. 

Un lucru e cert:la Lausanne, lumea asista la o pace care nu se dicta, ci se negocia.