100 de ani de la prima confruntare fotbalistică dintre Polonia și România
Aproape întreaga lume a așteptat cu nerăbdare Campionatul Mondial de fotbal din Qatar. Polonia este prezentă la acest campionat, dar, din păcate, România nu a reușit să se califice. Cele două echipe nu s-au întâlnit în preliminariile CM 2022. O astfel de confruntare a avut totuși loc înainte de Campionatul Mondial din 2018, din Rusia. Atunci s-a calificat tot Polonia, după ce a câștigat de două ori împotriva României, în preliminarii.
Ultima confruntare dintre cele două echipe a avut loc la București în 11 noiembrie 2016. Meciul s-a terminat cu victoria Poloniei, care a marcat trei goluri (autori au fost Kamil Grosicki, în minutul 11, și de două ori Lewandowski, în minutul 82 și apoi în minutul 90 – dintr-un penalti). Acesta a fost cel mai recent meci, disputat acum șase ani. Dar cele două reprezentative s-au întâlnit pentru prima dată acum o sută de ani, în 3 septembrie 1922.
Meciul din 3 septembrie 1922 dintre România și Polonia s-a jucat la Cernăuți și a fost unul amical. Pentru Polonia era a patra confruntare între națiuni din istoria jocului de fotbal. Trebuie amintit faptul că, timp de 123 de ani, Polonia a fost împărțită și ocupată de trei țări: Rusia, Austria și Germania, iar până în 1918, la obținerea independenței, nu a fost prezentă cu propria reprezentativă la nicio competiție internațională. Meciul de la Cernăuți s-a încheiat la egalitate, 1:1.
Un meci disputat de Polonia cu echipa de rezervă
În presa poloneză s-a scris că întâlnirea a stârnit puțin interes, ceea ce a determinat trimiterea la Cernăuți mai degrabă a rezervelor decât a jucătorilor valoroși. Mult mai serios s-a prezentat partea română, poate și pentru că meciul s-a desfășurat în prezența principelui Carol. În orice caz, jurnaliștii sportivi, în special cei de la popularul săptămânal de atunci „Przegląd Sportowy” [Revista Sportivă], i-au acuzat pe membrii Asociației Poloneze de Fotbal (PZPN) și ai asociațiilor regionale pentru modul în care au tratat acest meci.
„Așadar, dacă Asociația Poloneză de Fotbal nu știa de ce jucători dispune în ziua competiției cu România, nu trebuia să accepte data întâlnirii. Să presupunem însă că din considerente «mai înalte», să zicem sportiv-politice, autoritățile sportive au fost obligate să accepte meciul. În acest caz, ar fi trebuit ca întâlnirile intercluburi programate pentru acea zi să fie suspendate și ca jucătorii să fie selecționați chiar și împotriva intereselor cluburilor și asociațiilor regionale. Ar trebui să se instituie o anumită ordine de desfășurare a evenimentelor – căci competiții între țări mai importante decât aceasta nu există în lumea sportului, cu excepția Olimpiadei”.
S-a întâmplat ca în Polonia la acea dată să fie programate meciuri de ligă și nici Asociația Poloneză de Fotbal, nici asociațiile ori cluburile regionale nu au avut intenția să le suspende pentru a se prezenta cu o primă echipă la meciul cu România. Interesant este că nici România nu a jucat cu prima echipă, au lipsit jucătorii de la Chinezul Timișoara.
Cu două zile înainte de meci, „Przegląd Sportowy” anunța că Asociația Poloneză de Fotbal și-a stabilit formația pentru meciul cu România de la Cernăuți. De asemenea, era menționat faptul că, dacă acești jucători nu puteau pleca în România, nu aveau voie să joace în competiția dintre cluburi din 2 și 3 septembrie. Formația desemnată pentru meci era următoarea: Andrzej Przeworski, Ludwik Gintel, Stanisław Cikowski, Leon Szperling (Sperling) și Stefan Fryc (toți de la Cracovia Kraków). Cel din urmă avea rolul de căpitan. În acel meci, echipa Warta din Poznan avea să fie reprezentată de: Marian Spojda, Zbigniew Niziński, Władysław Prymka, Wawrzyniec Staliński. Echipei i s-au alăturat Zygmunt Krumholz (de la Jutrzenka Kraków), Jerzy Bułanow II (de la Korona Varșovia). Pe banca de rezerve erau: Zygfryd Kosicki (Warta Poznań), Teodor Wieliszek (de la Łódzkie Towarzystwo Sportowo-Gimnastyczne) și Leopold Duźniak (Olsza Kraków).
Meciul a avut loc duminică, 3 septembrie. Începutul acestuia este descris astfel de publicația „Przegląd Sportowy”: „Primii care au intrat pe teren au fost polonezii, întâmpinați cu aplauze furtunoase. Echipa noastră s-a aliniat în fața lojei în care se afla moștenitorul tronului României, i-a adresat trei urale de salut, după care s-a prezentat dr. [Józef] Lustgarten. În clipa următoare a sosit și echipa României, în frunte cu căpitanul, care, după ce l-a salutat pe principe, a ținut un discurs în limba română și le-a înmânat jucătorilor noștri (polonezi, n.r.) un superb fanion. I-a răspuns îndată Dr. Lustgarten, înmânându-i și el un minunat fanion în culorile steagului, în amintirea acestei întâlniri. Au urmat fotografii individuale și de grup, iar după lovitura de onoare dată de principele Carol, a început meciul”.
În cele din urmă, naționala Poloniei a intrat pe teren cu următoarea echipă: Przeworski, Gintel, Fryc, Spojda, Cikowski, Bułanow II, Niziński, Prymka, Staliński, Duźniak și Szperling. În alcătuirea echipei, cea mai mare pondere au avut-o jucătorii de la Cracovia Kraków (5) și Warta Poznań (4). Pe unul dintre site-urile românești dedicate fotbalului, se poate găsi informația că antrenorii naționalei Poloniei erau: Józef Lustgarten, Adam Obrubański, Stanisław Ziemiański.
Naționala României, compusă din etnici maghiari
La rândul său, naționala României a evoluat în următoarea formație: Alexandru Szatmari – portar (Kolozsvári Atlétikai Club Kolosvar – CA Cluj), Iosif Bartha (Törekves Arad, cu toate că unele surse precizează că în acea perioadă juca la Stăruința Oradea), dr. Elemer Hirsch (Kolozsvári Atlétikai Club – CA Cluj), Alexandru Kozovits [Szandor Kozovics] (autorul golului de egalitate pentru România – jucător la CA Timișoara), Nicolae Hönigsberg – în presa poloneză scris Königsberg (CA Oradea), Emil Rigolo Koch (MTK Târgu Mureș), Stanisław Miciński (Polonia Cernăuți), Aurel Guga (Universitatea Cluj) – căpitanul reprezentativei României, Adalbert Strock (Stăruința Oradea), Francisc Ronnay (Ronai) și Zoltan Drescher – amândoi, fotbaliști ai CA Oradea. Antrenorul reprezentativei era Teofil Morariu. Ca o curiozitate, trebuie amintit că dr. Hirsch era de profesie avocat și că, pe lângă fotbal, mai practica și alte sporturi, precum hochei și patinaj artistic.
Având în vedere numele jucătorilor naționalei României, este evident că marea majoritate a acestora erau de fapt cetățeni români de origine maghiară. În întreaga echipă era un singur român și un polonez, Stanisław Miciński, care în acel moment juca la echipa Polonia Cernăuți (ulterior va juca pentru cluburile din Liov). Același lucru l-a observat și un jurnalist al ziarului cernăuțean „Sport-Blatt”. Echipa s-a bazat în general pe jocul construit la mijlocul terenului și în apărare, iar în atac pe Miciński.
Cât despre desfășurarea meciului în sine, corespondentul de presă polonez nota că terenul nu fusese foarte bine pregătit. Era acoperit de un strat gros de praf și ici-colo se vedeau smocuri de iarbă. În primele douăzeci de minute ale meciului, polonezii au avut avantajul, atacând de numeroase ori poarta românilor. Apoi jocul a început să se echilibreze. Ambele goluri marcate în acest meci „pot fi numite întâmplătoare”, cel puțin așa le-a descris reporterul sportiv polonez. Portarul echipei poloneze ar fi putut apăra șutul, „dar a crezut că mingea iese în aut”.
În ceea ce privește naționala României, în opinia reporterului polonez, portarul s-a dovedit a fi cel mai bun jucător și, de facto, prestația sa a făcut ca polonezii să nu reușească să marcheze mai mult de un gol. Cât despre apărarea românilor, o mențiune specială i se cuvinte doctorului Hirsch. Despre ceilalți jucători, presa poloneză nota: „Joc bun la mijlocul terenului, mai ales mijlocașul central; ai noștri (polonezii, n.r.) au fost mai buni în atac, cu jucători bine pregătiți din punct de vedere tehnic, inițiind atât acțiuni solo, cât și de echipă. Ei au luptat cu o voință puternică de a câștiga”.
În prima repriză, românii au luptat împotriva soarelui și a vântului. De la bun început polonezii au jucat ofensiv, ceea ce i-a luat prin surprindere pe români. În primele minute ale meciului, reprezentanții Poloniei au avut un avantaj semnificativ în ceea ce privește posesia mingii. În minutul 13, unul dintre jucătorii români atinge mingea cu mâna în suprafața de pedeapsă, dar arbitrul austriac nu acordă lovitură de pedeapsă. „În minutul 14, Bułanow îi trimite o pasă lui Szperling și acesta lui Duźniak, care șutează. Mingea îl șterge pe fundaș și se înfige în poartă, trecând chiar pe lângă mâna portarului. Acest gol pentru ai noștri (polonezi, n.r.) stârnește doar câteva aplauze”.
Mai mult ca sigur polonezii, care la vremea aceea erau o comunitate destul de mare în Cernăuți și în județele vecine, au fost cei care s-au bucurat. Autorul golului a fost Leopold Duźniak. Interesant este că aceasta a fost prima lui evoluție în naționala Poloniei și, de asemenea, ultima. Niciodată după acest joc nu a mai fost selecționat la națională. Și-a urmat cariera de fotbalist la un singur club, Olsza Kraków, și și-a încheiat-o în 1932. Se știe despre el că după cel de Al Doilea Război Mondial și-a desfășurat activitatea la Szczecin, unde a fost, printre altele, membru al Asociației Regionale de Fotbal (a murit în 1974, la Szczecin). Prin urmare, se poate spune, în spirit de glumă, că a avut o eficiență de 100%. În toate meciurile naționalei în care a apărut a marcat câte un gol.
FOTO: Arhiva autorului
Fragmentul face parte din articolul „Un duel fotbalistic interbelic”, publicat în numărul 250 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 noiembrie - 14 decembrie, și în format digital pe platforma paydemic.
