Calendar 26 noiembrie: 1917 - A fost semnat Armistițiul de la Focşani, dintre România și Puterile Centrale

1504 - A murit regina Isabela a Castiliei și Leonului. Isabela și soțul său, Ferdinand al II-lea de Aragon, au pus bazele unificării Spaniei. În timpul domniei lor a fost finalizată Reconquista, prin cucerirea Granadei. De asemenea, ei au sponsorizat expediția lui Cristofor Columb spre Lumea Nouă (n. 1451).

1832 - La New York, a fost pus în funcțiune primul tramvai din lume.

1909 - La Teatrul Național din București, a avut loc premiera piesei „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

1909 - S-a născut dramaturgul și eseistul Eugen Ionescu (d. 1994).

1917 - A fost semnat Armistițiul de la Focşani, dintre România și Puterile Centrale, ca urmare a condițiilor militare intervenite în urma armistițiului ruso-german de la Brest-Litovsk.

Speranţele românilor şi ale generalului Berthelot de menţinere a statu-quo-ului de pe front pe parcursul iernii 1917-1918 au fost spulberate atunci când puterea a fost preluată, la Petrograd, de către Lenin – şi de ordinul acestuia, din 21 noiembrie, ca armatele ruseşti să încheie armistiţiul. Şcerbacev, având susţinerea miniştrilor Antantei şi a României, a respins ordinul lui Lenin. Intenţia lui era să continue războiul sub autoritatea, extrem de îndoielnică, a fragilei Republici Ucrainene. Dar majoritatea soldaţilor ruşi, aflaţi sub influenţa bolşevică, au urmat instrucţiunile lui Lenin de a crea armistiţii locale ad-hoc.

Moment-cheie: armistiţiul de la Brest-Litovsk 

Cel mai important factor politic şi militar care a silit guvernul român să accepte suspendarea ostilităţilor a fost armistiţiul de la Brest-Litovsk, încheiat în ziua de 22 noiembrie/5 decembrie 1917. Cu doar o zi înainte, la 4 decembrie, pentru a păstra cât de cât controlul, Şcerbacev fusese să solicite lui Mackensen şi arhiducelui Josef o întâlnire la Focşani, pentru a discuta despre un armistiţiu pe frontul românesc. În ziua semnării armistiţiului de la Brest-Litovsk, Dmitri Grigorievici Şcerbacev a comunicat Regelui Ferdinand şi prim-ministrului Ion I.C. Brătianu hotărârea sa. Decizia generalului, luată fără o consultare prealabilă a aliaţilor români, punea armata noastră în faţa unui fapt împlinit de o extremă gravitate.

Decidenţii români se găseau astfel în faţa unei dileme teribile. Continuarea luptei pe cont propriu ducea la dezastru: armata română fie ar fi fost prinsă într-un „triunghi al morţii” în Moldova, fie ar fi fost obligată să se retragă în Rusia devenită regim bolşevic. Pe de altă parte, un armistiţiu ar fi dus inevitabil la o pace separată, iar premierul francez Georges Clemenceau avertizase deja că o astfel de soluţie urma să pună în pericol obiectivele de război ale României; Clemenceau îi mărturisise totuşi reprezentantului român la Paris, Victor Antonescu, că „soarta României îi stoarce lacrimi”, cu toate că nu era un politician care să se înduioşeze prea uşor.

De altfel, într-un amplu memoriu înaintat aliaţilor, Ion I. C. Brătianu analiza cu realism starea de izolare în care se găsea România ca urmare a ieşirii separate din război a Rusiei, nu numai pe plan militar (dezorganizarea frontului, imposibilitatea pentru armata română de a prelua apărarea tuturor sectoarelor), dar şi prin anularea tuturor legăturilor ei cu aliaţii, ce se făceau exclusiv pe teritoriul rus, inclusiv interzicerea posibilităţilor de aprovizionare cu alimente şi muniţii, de folosire a rezervelor aflate în diferite baze de aprovizionare organizate la est de Prut. Prim-ministrul demonstra astfel că România se găsea în faţa pericolului iminent al ocupării ei de Puterile Centrale dacă nu va accepta formula unui armistiţiu. Brătianu adăuga şi că, într-o atare ipoteză, nu va surveni nicio modificare a intenţiilor României şi a raporturilor ei cu aliaţii, aşa cum fuseseră precizate în tratatul şi convenţia din august 1916, rezervându-şi dreptul de a reîncepe lupta armată de îndată ce condiţiile externe i-o vor permite.

În cele din urmă, cabinetul român l-a autorizat pe generalul Prezan să trimită delegaţi la Focşani. Întrunit sub preşedinţia Regelui Ferdinand, Cabinetul de Miniştri a decis în unanimitate că „armistiţiul este impus de un caz de forţă majoră şi că el va avea un caracter pur militar”. Pentru a sublinia natura strict militară a tratativelor şi pentru a nu-l implica pe Rege, comanda supremă a armatei a fost transferată generalului Prezan.

Cum era de aşteptat, Puterile Centrale au răspuns cu nerăbdare cererii de armistiţiu. Forma finală a documentului a fost semnată la 26 noiembrie/9 decembrie 1918.

Efectele armistițiului 

Cum era de aşteptat, armistiţiul a exacerbat dorinţa de pace. Comandamentul român era preocupat de impactul armistiţiului asupra propriilor soldaţi, mai ales că echipele de propagandă ale inamicului fraternizau cu soldaţii care primeau pachete şi manifeste care incitau deseori la dezertare sau revoltă. De aceea s-au creat echipe de contrapropagandă, cu îndemnuri patriotice şi religioase, care încercau să explice trupei semnificaţia încheierii armistiţiului.

Deşi armata română nu a fost cuprinsă de „febra” păcii, pe măsură ce armistiţiul s-a prelungit moralul a avut de suferit. Adunările, chiar şi al unui număr redus de soldaţi, au fost interzise, ca şi „discuţiile despre situaţia în care ne aflăm”, cei prinşi într-o asemenea situaţie fiind pasibili de trimiterea în faţa Curţii Marţiale. Fiecare companie aflată în tranşee avea un ofiţer supraveghetor. Se pare că măsurile adoptate de autorităţile militare române au dat roade, de vreme ce, într-un raport datat 29 decembrie 1917, un ofiţer austriac se plângea că „din cauza aplicării stricte a armistiţiului de la Focşani şi a disciplinei invaribil stricte a trupelor române, propaganda n-a putut realiza nicun progres”. Deşi dezertările erau puţine, fraternizarea trupelor nu a putut fi evitată – istoricul Gheorghe Brătianu descrie astfel vizita pe care a făcut-o alături de un camarad în liniile inamice în apropiere de Cireşoaia, în decembrie 1917.

1922 - Howard Carter și Lord Carnarvon au intrat pentru prima data în mormântul faraonului Tutankhamon.

1939 - S-a născut cântăreața americană Tina Turner.

1940 - Asasinatele de la Jilava: Legionarii au împușcat 64 de foști demnitari ai regimului carlist, precum și ofiţeri de poliţie şi jandarmi, subofiţeri şi funcţionari care luaseră parte la reprimarea Mişcării Legionare. 

1942 - La New York, a avut loc premiera filmului „Casablanca”.

1949 - S-a născut Ivan Patzaichin, multiplu campion olimpic și mondial la caiac-canoe.

2003 - A avut loc ultimul zbor al avionului Concorde.