Calendar 24 martie: 1999 - NATO a început bombardarea Iugoslaviei, fără acordul consiliului ONU

809 - A murit califul Harun al-Rashid, cel important reprezentant al dinastiei Abbasizilor (n. 763).

1562 - Diaconul Coresi a început, la Braşov, tipărirea unui Tetraevanghel slavon. Lucrarea făcea parte dintr-o serie mai amplă, de peste 15 volume.

1603 - Iacob al VI-lea al Scoţiei a devenit regele Iacob I al Angliei, după moartea reginei Elisabeta I (n. 1533)

1714 - Domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost mazilit, în urma conflictului cu boierii Cantacuzini. Fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, Ştefan, a căpătat domnia Țării Românești.

1818 - Gheorghe Lazăr a fost numit „dascăl" de aritmetică, geometrie şi geografie la Şcoala de la „Sfântul Sava", unde a inaugurat cursurile în limba română.

1874 - S-a născut faimosul iluzionist american Harry Houdini (Erich Weiss pe numele real), celebru în pentru abilitatea cu care reuşea să evadeze din spaţii închise (d. 1926).

1882 - Medicul şi microbiologul german Robert Koch a anunţat descoperirea bacteriei responsabile pentru tuberculoză (mycobacterium tuberculosis).

1905 - A murit scriitorul francez Jules Verne, părintele romanului SF (n. 1828).

1965 - Chivu Stoica a devenit preşedinte al Consiliului de Stat al României, în urma decesului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

1973 - Trupa rock Pink Floyd a lansat albumul „Dark Side of the Moon”.

1976 - A murit feldmareşalul britanic Bernard Law Montgomery, unul dintre principalii comandanţi militari britanici din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

1999 - Operaţiunea Forţele Aliate: NATO a început bombardarea Iugoslaviei, fără acordul consiliului ONU.

La 24 martie 1999, după escaladarea conflictelor etnice în provincia Kosovo, NATO a declanşat atacuri aeriene asupra Iugoslaviei, vizând poziţiile militare sârbe din provincie. Aflată în inima regatului Serbiei în evul mediu, provincia a fost cucerită de turcii otomani în 1389, după înfrângerea Serbiei în bătălia de pe Câmpia Mierlei (Kosovo Polje). În 1913, când Kosovo a revenit Serbiei, etnicii albanezi deveniseră majoritari, iar sub conducerea lui Tito, începând cu anul 1974 regiunea a beneficiat de o autonomie extinsă.

Politica de limitare a autonomiei, dusă de Slobodan Milosevici, a dus la escaladarea conflictelor interetnice, îndeosebi între Armata de Eliberare din Kosovo şi poliţia sârbă, care s-a transformat în 1999 într-un conflict deschis. La 18 martie 1999, negocierile de pace de la Paris au eşuat, după ce delegaţia sârbă a refuzat să semneze un acord prin care să recunoască autonomia regiunii Kosovo şi trimiterea de trupe NATO pentru menţinerea acordului. Două zile mai târziu armata sârbă declanşa o ofensivă pe scară largă în regiune, iar la 24 martie NATO începea bombardamentele aeriene.

În afara poziţiilor militare ale armatei sârbe, campania aeriană a vizat clădiri guvernamentale şi infrastructura pentru a destabiliza regimul Milosevici. Operaţiunile aeriene au fost suspendate la 11 iunie 1999, când Serbia a acceptat un acord de pace care prevedea retragerea forţelor sârbe din provincie şi înlocuirea lor cu trupe NATO de menţinere a păcii. Cu excepţia a doi piloţi americani decedaţi în timpul unei misiuni de antrenament în Albania, nu au existat alte pierderi de vieţi omeneşti în timpul celor 78 de zile ale operaţiunii. Au existat şi incidente nefericite care au dus la moartea unor refugiaţi albanezi, membri ai Armatei de Eliberare din Kosovo şi civili albanezi.

Cel mai controversat incident a fost bombardarea ambasadei Chinei din Belgrad, la 7 mai 1999, care a dus la moartea a trei jurnalişti chinezi şi a declanşat o criză în relaţiile bilaterale chinezo-americane.
La 12 iunie, forţele NATO au pătruns în Kosovo din Macedonia;în aceeaşi zi, trupe ruse au debarcat în Pristina, capitala regiunii Kosovo, forţând Alianţa Nord-Atlantică să accepte o ocupare comună a provinciei. Milosevici a fost răsturnat de la putere în octombrie 2000 şi a decedat la 11 martie 2006, într-o închisoare olandeză, cu puţin înainte ca procesul în care era acuzat de crime împotriva umanităţii să se încheie.

Relaţia dintre România şi Alianţa Nord-Atlantică se găsea în acel moment în plină evoluţie. La summit-ul NATO de la Madrid din iulie 1997, în cadrul căruia Republica Cehă, Ungaria şi Polonia au primit invitaţia de a se alătura Alianţei, comunicatul final confirma continuarea procesului de lărgire, textul nominalizând România printre statele candidate. După ce în octombrie 1998, Parlamentul a aprobat cererea NATO ca avioanele Alianţei să poată utiliza spaţiul aerian al ţării noastre pentru posibile operaţiuni militare împotriva Iugoslaviei, numai în situaţii excepţionale şi de urgenţă, la 18 aprilie 1999 NATO solicita deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele sale. La 20 aprilie, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Guvernul României au dat curs acestei solicitări, iar la 22 aprilie Parlamentul acorda, la rândul său, autorizaţia de folosire a spaţiului aerian.

Sprijinul acordat Alianţei a reprezentat un moment important în evoluţia relaţiilor NATO-România;între 23-25 aprilie 1999 s-a desfăşurat summit-ul NATO de la Washington, în cadrul căruia a fost prezentat Membership Action Plan, care a pus bazele unui mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate, unul dintre paşii importanţi ai României pe drumul spre integrarea în Alianţă.

2013 - A murit aviatoarea Mariana Drăgescu, membră a Escadrilei Albe (n. 1912)