Calendar 12 februarie: 1554 - Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile, a fost decapitată pentru trădare

1554 - Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile (10 - 19 iulie 1553), a fost decapitată pentru trădare (n. 1537).

Lady Jane Gray a fost aşezată pe tronul Angliei de intrigantul său socru, deposedată de verişoara sa, însetată de putere, şi condamnată la moarte de trădarea propriului său tată. În dimineaţa zilei de 12 februarie 1554, Jane a fost adusă în locul special amenajat într-una dintre camerele Turnului Londrei. Cu puţin timp înainte a privit cum a fost adus înapoi, într-o căruţă, corpul neînsufleţit al soţului ei, care fusese executat pe un deal din apropiere. Netulburată de spectacolul înfiorător, a înfruntat moartea cu curaj. A ţinut un mic discurs, stăruind la cei prezenţi să se roage pentru ea şi pentru că au fost orbiţi şi a îngenuncheat pe paiele aşternute special în acest scop si a rostit ultima rugăciune. Fiind legată la ochi, pentru un moment calmul a părăsit-o observând că butucul nu era aproape. „Ce trebuie să fac ? Unde este?” a întrebat panicată. Şi-a recăpătat însă starea în timp ce mâinile i-au fost ghidate către acesta. Câteva momente mai târziu toporul căzu retezându-i capul dint-o singură lovitură timp în care cu hotărâre şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tânăra Jane Gray şi-a trăit moartea ca pe ultima sa datorie fata de această lume vitregă aşa cum a acceptat fără crâcnire, dar cu reţinere numirea pe tronul Angliei , fără să îşi fi dorit sau să fi cerut aceasta, fapt care a aşezat-o în ingrata postură de trădătoare în faţa poporului pe care se angaja chiar în acel moment să îl slujească.

A fost odată...

În 15 noiembrie 1553, tânara Jane Grey de doar 17 ani , devine cea mai tânără regină condamnată pentru trădare în istoria Marii Britanii. Procesul său a avut loc în Guildhall în inima Londrei, fiind foarte umilitor , în faţa reprezentanţilor mulţimii. Pentru Jane consecinţa a fost catastrofală.

Cum s-a ajuns aici? Cu numai patru luni mai devreme, câţiva dintre cei mai puternici oameni din Londra au adus-o pe Jane , stră-strănepoata lui Henry al VIII–lea, în Turnul Londrei, unde au proclamat-o regină. Dar acum iat-o faţă în faţă cu acuzatorii ei, cele câteva zile de domnie fiindu-i încheiate definitiv, supravieţuirea ei atârnă de mila verişoarei sale Mary I , ca de un singur fir de păr.

Seminţele spectaculoasei căderi în dizgraţie a tinerei regine au fost semănate , devreme în 1553 de unul dintre ultimele acte ale lui Edward al VI, ca rege al Angliei.

Edward, fiul lui Henry al VIII-lea din a treia căsătorie a acestuia cu Jane Seymour, a fost un protestant înfocat, iar când a moştenit tronul în urma tatălui său, ca rege în 1547 şi-a asumat imediat rolul de a impune reforme religioase poporului său. Dar nu s-a mulţumit să apere Protestantismul cât a trăit . Şi-a dorit că acest lucru să continue şi după moartea lui şi aceasta a însemnat împiedicarea succesiunii la tron a lui Mary, sora sa vitregă , mai în vârstă, catolică înrăită. Soluţia pe care a găsit-o a fost să întocmească faimosul document: „Hotărârea mea pentru succesiune” , în care a exclus de la domnie pe amandouă surorile sale mai mari, vitrege: Mary şi Elisabeth, ambele din casatorii diferite anulate din vointa regelui, pe seama ilegitimităţii celor două ( aşa cum a procedat şi tatăl său înaintea lui).

Lady Jane Grey , protestantă ca si Edward, care se afla in mod firesc abia pe al treilea loc ca posibilă succesoare la tron, era nepoata lui Mary Tudor, fosta Regină a Franţei si sora mai tânără a regelui Henry al VIII-lea. Părinţii acesteia fiind Henry Gray, Primul Duce de Suffolk si Lady Francis Brandon, fiica lui Mary Tudor, Jane fiind cea mai mare dintre cele trei fiice ale acestora. Aceasta s-a trezit dintr-o dată numită moştenitoarea tronului Regatului Britanic şi Irlandei.

Ce a făcut din testamentul lui Edward un act cu totul excepţional a fost faptul că acesta a fost orchestrat de către sfetnicul şef al tânărului rege , John Dudley, Duce de Northumberland, om ambiţios, disperat să îşi păstreze accesul la putere ceea ce ar fi fost inevitabil diminuat dacă Mary ar fi urcat pe tron, pentru simplul fapt că aceasta îl dispreţuia din motive religioase, dar şi politice.

Obligaţii de credinţă

Hotarârea lui Edward a dat lui Northumberland oportunitatea nepreţuită de a-şi întări poziţia – în mai 1553 asta a şi făcut, l-a convins pe tatăl lui Jane , naivul Duce de Suffolk, să o căsătorească pe Jane cu cel de-al patrulea fiu al său , Guilford. Alianţa era o încercare de a cimenta legătura de credinţă pentru ce urma să vină- în special succesiunea tinerei Jane la tron, pentru care suportul lui Northumberland era esențial.

Când, pe 6 iulie 1553 Edward al VI-lea moare de o infecţie la plămân, schema lui Northumberland se potriveşte perfect. Şi la numai 4 zile de la moartea tânărului rege Jane este adusă în Turnul Londrei spre a fi proclamată formal regină.

Populaţia Londrei, care, în majoritate covârşitoare simpatiza cu reclamarea tronului de către Mary, primeşte şocată şi ostilă sucesiunea tinerei Jane la tron – în aşa măsură încât ambasadorul imperial a raportat că : „ nimeni dintre cei prezenţi nu a arătat vreun semn de bucurie.”

Din păcate , Northumberland a judecat greşit susţinerea lui Mary în rândul populaţiei ţării. Pe măsură ce zilele treceau , chemarea la tron a celei mai în vârstă dintre fiicele lui Henry al VIII- lea răsuna din ce în ce mai tare. Curând dorinţa poporului s-a impus. Pe 19 iulie la doar nouă zile după ce a fost proclamată regină Jane a fost detronată în favoarea lui Mary.

Ajunsă atât de curând la capătul domniei , Jane şi soţul ei rămân în Turn, prizonieri în aceeaşi clădire în care au fost găzduiţi înainte ca alteţe regale.

În timp ce ţara explodează de bucurie la succesiunea lui Mary I puţini se mai gândeau la încurcătura în care se afla Jane . De fapt mulţi puteau considera destinul său ca fiind previzibil , până la urmă, deşi fără voie, acceptând coroana în pofida lui Mary, era un act de înaltă trădare. Cu siguranţă urma să fie executată.

În inima ţinutului Kent, un personaj numit Sir Thomas Wyatt şi câţiva prieteni de-ai săi plănuiau o rebeliune care urmărea răsturnarea lui Mary şi înlocuirea ei cu sora sa vitrega, Elisabeth. Şi in demersul lor, ei au recrutat un susţinător strategic, foarte apropiat de Jane – chiar pe tatăl ei.

Nu putem fi siguri de ce tatăl lui Jane a ales să se alature cauzei Revoltei Wyatt, dar un singur lucru e sigur: făcând aceasta, Ducele de Suffolk a expus viaţa fiicei sale la un risc mortal.

Cu siguranţă că Mary I nu a dorit execuţia lui Jane şi a făcut tot ce i-a stat în putere să nu se întâmple, dar din momentul în care regina celor nouă zile a fost detronată moartea a aruncat o umbră întunecată asupra ei. Acţiunile tatălui ei au creat o realitate crudă. Pentru Jane sângele regal pe care cele două verişoare îl împărţeau a fost o moştenire mortală, una pentru care ea a fost forţată să plătească preţul cel mai scump.

1709 - Marinarul scoțian Alexander Selkirk a fost salvat după patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez. El a fost sursa de inspirație a personajului Robinson Crusoe.

1736 - Împărăteasa Maria Terezia a Austriei s-a căsătorit cu Francisc Ştefan, duce de Lorena.

1804 - A murit filosoful german Immanuel Kant (n. 1724).

1809 - S-a născut Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (d. 1865).

1809 - S-a născut naturalist englez Charles Darwin, autorul teoriei evoluționiste (d. 1882)

1903 - Nava de expediție Antarctica, a exploratorului polar suedez Otto Nordenskjöld, prinsă în gheață, s-a scufundat în Marea Weddell. Toți membri echipajului au ajuns pe Insula Paulet după șaisprezece zile, de unde au fost salvați zece luni mai târziu.