Lovituri mortale pentru viața de apoi? Dovezi noi despre sacrificiile umane din Egiptul antic
Cu peste 5.000 de ani în urmă, zeci de oameni au fost îngropați în jurul mormintelor primilor regi ai Egiptului. Mult timp, arheologii nu au putut demonstra că aceștia au fost uciși. O nouă analiză medico-legală a craniilor păstrate din vechile săpături de la Abydos arată că cel puțin 39% dintre indivizii examinați prezintă leziuni craniene compatibile cu lovituri fatale.
La Abydos, unul dintre cele mai importante situri arheologice ale Egiptului timpuriu, mormintele primilor regi ai Egiptului unificat sunt înconjurate de sute de înmormântări. Cele mai multe aparțin unor funcționari, meșteșugari și membri ai personalului regal. Faptul că numeroase persoane par să fi fost îngropate în același interval i-a făcut pe arheologi să suspecteze de mult timp existența unor sacrificii umane, informează Frontiers.
Ipoteza a fost formulată încă de acum o sută de ani de arheologul Flinders Petrie, care a excavat complexele funerare de la Abydos. Numărul mare al morților făcea puțin probabilă o coincidență: prea mulți oameni păreau să fi murit în același timp pentru ca explicația să fie una naturală. Totuși, Flinders Petrie nu a găsit urme clare de violență pe schelete, iar teoria lui a rămas neconfirmată.
Acum, cercetătoarea Roselyn Campbell a revenit asupra cazului folosind metode moderne de analiză medico-legală. Din 46 de cranii provenite din colecția Duckworth a Universității din Cambridge, 18 prezentau traumatisme semnificative. Fracturile liniare pe care cercetătorii de acum un secol le consideraseră deteriorări naturale sunt interpretate astăzi drept leziuni produse în apropierea momentului morții.
Unele dintre răni ar fi putut provoca pierderea imediată a cunoștinței, hemoragii interne și, în cele din urmă, moartea. În anumite cazuri există și urme de lovituri cu obiecte tăioase, inclusiv o leziune gravă în zona ochiului. Rezultatele indică astfel că cel puțin 39% dintre indivizii analizați ar fi putut fi victime ale unor ucideri deliberate.
Descoperirea susține teoria „sacrificiului însoțitorilor”, un obicei întâlnit în mai multe societăți antice, în care persoane apropiate unui conducător erau ucise după moartea acestuia pentru a-l însoți și servi în viața de apoi. Ritualul putea avea și o importantă dimensiune politică, demonstrând puterea absolută a monarhului. Nu este însă clar dacă victimele acceptau voluntar acest destin sau erau alese și constrânse.
Cercetătorii nu pot spune deocamdată exact cum au avut loc toate aceste decese. Tipul fracturilor identificate nu pare să indice folosirea unei măciuci, iar o cădere accidentală suficient de puternică pentru a produce asemenea leziuni ar fi trebuit probabil să lase urme și pe alte oase. În plus, ceilalți indivizi îngropați la Abydos ar fi putut muri natural sau prin metode care nu lasă urme vizibile pe schelet, precum asfixierea.
Cazul de la Abydos arată cât de mult se poate schimba interpretarea trecutului atunci când descoperiri vechi sunt analizate cu instrumente și cunoștințe moderne. Craniile păstrate după săpăturile de acum un secol oferă astăzi indicii noi despre violență, putere și credințele funerare ale uneia dintre cele mai vechi civilizații din lume.
Foto sus: O vedere aeriană, din 1938, a piramidelor din Giza, constitute cu aproximativ 500 de ani după mormintele din Abydos (© American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, CC BY-SA 3.0, via Frontiers)
Mai multe amănunte:
Roselyn A. Campbell, New Data from Old Bones: Using Bioarchaeology and Forensics to Reassess Legacy Data from Ancient Abydos, Egypt, în Frontiers in Environmental Archaeology (2026). DOI: 10.3389/fearc.2026.1858940
Mai multe pentru tine...
