Bulgaria văzută de pe bicicletă. Însemnările unui învățător român din campania anului 1913

În vara anului 1913, în plin Război Balcanic un învățător teleormănean traversa Bulgaria pe bicicletă în uniforma armatei române. Într-o perioadă în care acest mijloc de transport reprezenta încă pentru unii o curiozitate, Darv Voinescu avea să lase una dintre cele mai interesante mărturii despre campania românească de la sud de Dunăre.

Lecțiile unei Bulgarii neașteptate

Volumul, „Însemnările unui biciclist de la Corpul II, cu prilejul campaniei din Bulgaria anului 1913”, apărut la editura Corint reprezintă o lectură surprinzătoare pentru cititorul de astăzi. Autorul (complet uitat în zilele noastre) nu privește războiul dintr-un cartier general și nici din prisma marilor decizii. El vede lumea de la nivelul „firului ierbii”, fiind un fin analist al satului, al școlii și al cafenelelor din țara vecină, ceea ce descoperă în Bulgaria punându-l adeseori pe gânduri atunci când face comparații cu țara natală.

Dincolo de stereotipurile perioadei și perspectiva lui naționalistă ce îi descrie pe bulgari uneori drept naivi sau deosebit de încăpățânați, Voinescu observă o realitate greu de ignorat: sate prospere, țărani proprietari de pământ, școli mai bine întreținute și o viață politică rurală mult mai activă decât cea din România. Uimit, asistă în localurile bulgărești la discuții libere pe teme politice și se întreabă dacă un asemenea lucru ar fi posibil și în satele românești.

Armata română dincolo de comunicatele oficiale

Un episod ce mi s-a părut deosebit de interesant a fost dialogul purtat la începutul conflictului cu un țăran român care contesta însăși utilitatea acestei campanii. În timp ce intelectualii și presa vorbeau despre prestigiul țării și interesele naționale, omul simplu observa că țăranii bulgari păreau să trăiască mai bine decât cei de la nord de Dunăre și nu înțelegea de ce ar trebui să meargă să lupte împotriva lor.

În aceste pagini se vede limpede ruptura existentă la începutul secolului între patriotismul burgheziei din Vechiul Regat aflată în plină ascensiune și preocupările unei populații rurale care continua să trăiască la limita sărăciei (să nu uităm că nu trecuse mult de la episodul 1907! astăzi aproape absent în manualele de istorie). Această fisură se va regăsi de altfel și în campania din anul 1916 de la începutul Primului Război Mondial.

Cartea este însă și o radiografie necruțătoare a armatei române. Dincolo de imaginea unei campanii victorioase, apar lipsurile logistice, hrana insuficientă, serviciul sanitar deficitar și tragedia holerei. Voinescu însuși se întreabă ce s-ar fi întâmplat cu soldații români într-o confruntare serioasă, dacă armata întâmpina deja dificultăți în condițiile unei înaintări fără opoziție. De altfel, autorul remarcă și aspectele pozitive, precum disciplina trupelor române și faptul că bunurile de la localnici erau, de regulă, plătite, iar abuzurile erau sancționate de către ofițeri și subofițeri.

*

Lucrarea este mai mult decât un jurnal de campanie. Este o mărturie despre România de la începutul secolului XX, văzută prin comparație cu vecinii săi balcanici. Iar printre paginile dedicate bicicletelor, drumurilor și satelor bulgărești se ascund deja multe dintre slăbiciunile pe care campania din 1913 le-a scos la iveală și care aveau să reapară, cu consecințe dramatice, în încercările armatei române din 1916.