Uniunea Sovietică, un cumplit lagăr ideologic
A trecut în neființă ultimul conducător al imperiului întemeiat de Lenin și Stalin. Mihail Gorbaciov a reușit să trăiască 91 de ani și să vadă ce-au reușit să facă succesorii ce s-au perindat prin birourile de la Kremlin. Omul și opera au fost interpretate în diferite feluri de către locuitorii din Rusia, din fostul spațiu sovietic și din restul lumii.
Gesturile conducerii actualei federații ce susține cultul pentru Uniunea Sovietică și pentru Armata Roșie au demonstrat că defunctul n-a fost iertat pentru deciziile luate în perioada 1985 – 1991. N-au fost organizate ceremonii fastuoase și autoritățile s-au implicat minimal în funeralii. Populația s-a împărțit, normal, în două mari tabere. Unii locuitori susțin că a luat decizii bune pentru reducerea terorii specifice comunismului și pentru creșterea nivelului de trai, dar cei mai mulți sunt de părere că prăbușirea colosului roșu a fost cea mai mare nenorocire a secolului al XX-lea. Oamenii de pe planetă ce mai sunt interesați de cunoașterea trecutului și au mai auzit de Gorbaciov sunt de părere că astfel s-a redus tensiunea militară dintre cele două tabere înarmate până-n dinți și cu armament nuclear de mare putere. Oare cine să aibă dreptate?
Adevărul este unul singur, dar trebuie scos de sub oceanele de minciuni lansate de aparatul de propagandă, intelectualii corupți fiind mereu dornici să facă pe plac celor ce ajung la putere. Nu strică prosperitatea personală pentru cinste și demnitate. Uniunea Sovietică n-a avut nici cea mai mică legătură cu poporul rus, cel mai numeros din conglomeratul etnic, și nici cu celelalte comunități. A fost un proiect absolut utopic și s-a demonstrat că teza lui Gustave Le Bon despre faptul că marile civilizații sunt ridicate de iluzii este absolut adevărată.
Iosif Stalin a spus adevărul în public și în cel mai clar mod încă din anul 1924. Textul redactat cu prilejul înmormântării lui Lenin prevedea în cel mai simplu mod că se va instaura prin exterminarea tuturor adversarilor dictatura proletariatului. Autoritățile comuniste vor avea apoi grijă să caute orice dușman al poporului pentru, normal, exterminare. Exact ca-n sectele religioase extremiste, liderul de la Kremlin, care avea la origini o educație religioasă, plănuia o societate a adepților fanatici și nu era loc pentru restul oamenilor. Experimentul politic nu era însă limitat la spațiul denumit din 1922 Uniunea Sovietică, ci se stabilea clar că trebuie realizată revoluția mondială.
„Materia primă pentru Armata Roșie”
Oamenii din lagărul comunist reprezentau materia primă pentru Armata Roșie a muncitorilor și țăranilor, cea care urma să cucerească indiferent de pierderi întreaga planetă. S-a început opera de cucerire în mod foarte vizibil cu Polonia, Estonia, Letonia și Lituania. Finlanda s-a opus cu înverșunare și a reușit să scape doar cu unele teritorii pierdute în urma sângerosului Război de Iarnă. Conducerea de la București a fost obligată să abandoneze teritoriile numite Basarabia, Bucovina de Nord și Ţinutul Herța în urma ultimatumului din iunie 1940, disproporția de forțe fiind evidentă.
A început o exterminare fără milă a elementelor ce nu erau pe gusturile celor de la Moscova și poliția politică în frunte cu crudul Beria a nimicit comunități întregi prin execuții sau prin deportare în locuri aproape imposibil de trăit. Popoarelor nu le pasă vreodată de victimele în masă, ci se pot entuziasma brusc la o poveste frumos spusă despre o singură victimă. Cine se mai gândește astăzi la GULAG și la atrocitățile din imperiul crimei?
Numai în anii 1937 și 1938 au pierit în urma anchetelor 115.000 de cetățeni sovietici și pentru autoritățile comuniste era o adevărată cursă pentru atingerea unui procent cât mai ridicat de victime pentru a fi pe placul superiorilor. Este aproape imposibil pentru un om normal să înțeleagă această lume în care violența împotriva celor ce nu se puteau apăra era cuvânt de ordine.
Nu erau cam mulți pentru un stat pozitiv în istorie? Nici măcar naziștii nu se afirmaseră încă prin astfel de atrocități. Nu sunt suficienți pentru a se considera că Uniunea Sovietică a fost un stat absolut criminal? Au fost executate rapid în aceeași perioadă 780.000 de persoane prin împușcare. Statul avea cel puțin un glonț pentru fiecare om ce nu mai trebuia să trăiască pe această planetă.
Al Doilea Război Mondial a fost dus de Armata Roșie fără să fie respectate cele mai elementare reguli ale războiului modern. Unitățile poliției politice erau de o brutalitate ce uimea și pe militarii din S.S. Rușii de astăzi nu pot crede că imensele hecatombe umane au fost provocate tocmai de stilul în care au fost duse ostilitățile. Termenul detașament de baraj nu mai spune ceva omului de rând sau unitățile înarmate erau văzute ca o necesitate în acele vremuri grele. Puțini sunt cei ce vor să înțeleagă că au secerat în masă pe acei militari sovietici ce au încercat să se retragă după o bătălie pierdută. Anchetatorii aveau grijă să provoace alte victime în urma unor cercetări prin tortură. Orice luptător putea să fie un trădător și politrucii erau mereu la datorie pentru a face rău prin aplicarea ordinelor venite pe linia poliției politice.
Uniunea Sovietică a funcționat până la prăbușire ca un templu al războiului în care omul era un simplu pion chemat să muncească sau să lupte dacă dorea conducerea de la Kremlin. Acesta era omul nou și mulți au pierit în Coreea sau în Afganistan pentru slava Uniunii Sovietice. Nu se știe nici astăzi cu exactitate câte ființe umane au dispărut în mod inutil în numele datoriei către patrie.
Industria socialistă era una concentrată în jurul producției de armament și a fost normal să nu mai funcționeze când statul a micșorat cererea de produse speciale. Așa se explică și prăbușirea economiei din România socialistă. Nicolae Ceaușescu a dat ordin să fie construită o întreagă fabrică de avioane de antrenament la Bacău și aproape întreaga producție a fost preluată de către Uniunea Sovietică. Şantierul naval din Mangalia asambla o întreagă flotă de război cu ajutorul gurilor de foc livrate de marele vecin de peste Prut. Căderea sistemului a dus la prăbușirea cererii de metal și piese speciale pentru astfel de întreprinderi. Populația plânge astăzi după giganții de odinioară, dar aceștia nu livrau ceva util pentru români.
Uniunea Sovietică avea nevoie de multă energie electrică pentru a aproviziona complexul militaro-industrial. Termocentralele și hidrocentralele n-au mai fost suficiente și au fost ridicate centrale atomoelectrice de mari dimensiuni, reactoarele fiind menite să producă și plutoniu. S-a ajuns ca întregul lagăr să fie plin de centre de producție a materialului fisionabil pentru producerea de bombe și rachete cu încărcătură nucleară, contaminarea radioactivă nefiind ceva interesant pentru conducători. Adevărul este că a apărut o uriașă pubelă nucleară și nu se știe când efectele vor ieși la suprafață.
Cei ce mai plâng astăzi după Uniunea Sovietică sunt cei ce au creierul spălat de aparatul de propagandă și așa au rămas din trecut sau nu pot interpreta textele din numeroasele cărți publicate de cei ce nu se învârt în jurul Kremlinului. Popoarele sunt manipulate după cum doresc cei de la putere și li se dă iluzia că gândesc mult și bine. Războiul din Ucraina este o consecință a mentalităților comuniste și se tot caută pe acolo naziști și alte fantome politice.
Moartea lui Mihail Gorbaciov și distrugerea armamentului produs în comunista era pe frontul din Ucraina sunt pași în procesul de ștergere a moștenirii lăsate de Uniunea Sovietică, dar centrul de putere de la Moscova nu poate să existe fără teroare și război. Niciodată țarii și apoi liderii comuniști nu s-au interesat în mod serios de soarta popoarelor supuse. Îi țineau pe oameni în viață doar pentru a avea materia primă pentru noi războaie. Această misiune a căzut și pe capul celor ce dețin puterea la Beijing. Boala obsesiilor politice nu are leac.
Foto sus: Iosif Stalin, la funeraliile lui Vladimir Lenin (pictură de Isaak Brodsky / Wikimedia Commons)