Transformarea industrială a României Mari, în anul 1921, cu ajutorul importurilor

Primul Război Mondial s-a încheiat prin intrarea în vigoare a armistițiului la 11 noiembrie 1918, dar efectele bombardamentelor de artilerie au rămas. Un teritoriu afectat de operațiunile militare și de forțele de ocupație se reface greu și prin munca înverșunată a locuitorilor. Autoritățile trebuie să intervină eficient prin asigurarea concentrării resurselor în domeniile care ar putea să intensifice progresul și așa s-a întâmplat în statul național român. Au fost realizate importuri masive de tehnică industrială în vederea reducerii dependenței de străinătate acolo unde erau resurse locale din belșug.

Datele statistice pentru anul 1921 indică sosirea a 242.312 t de fier și lucrări în acest metal și alte metale și metaloide, o adevărată foame de metal rezistent domnind în toate regiunile țării. Era de peste nouă ori cantitatea adusă în 1919 și nici măcar cu livrările interne nu era satisfăcută cererea populației și a patronilor. Statul român se schimba la față prin metalizare.

Cum ritmul vieții devenea din ce în ce mai alert și erau cerute cantități mari de mărfuri, importul de vehicule era absolut necesar și au sosit 7.259 t, un salt imens de la cele 1.363 t din 1919. Producătorii erau interesați să ducă mărfurile până la poarta clientului. În plus, oamenii doreau să circule mai repede și automobilul a devenit o adevărată obsesie pentru cei cu posibilități materiale.

Dezvoltarea industrială a devenit lege în România și au fost aduse 36.115 t de mașini și utilaje, ceea ce însemna o reutilare a capacităților de producție sau deschiderea de noi ateliere și fabrici. Treptat, mărfurile realizate pe plan intern urmau să le înlocuiască pe cele străine, deosebit de scumpe și care dezechilibrau balanța comercială, România fiind obligată să vândă mult și ieftin pentru a compensa costurile mărfurilor prelucrate superior.

România Mare era un stat în plin avânt economic după model occidental și tehnologiile vestice ajutau la dezvoltarea unei industrii din ce în ce mai moderne. Dezvoltarea industriei ducea la transformarea din stat agrar în agrar – industrial și astfel se trecea la o creștere a numărului de muncitori și de locuitori din mediul urban, cei ce aveau un nivel de trai mai bun. Sporirea numărului de fabrici a avut o consecință neplăcută asupra statelor industrializate, cele care au constatat că începe să le scadă livrările și s-a ajuns în cele din urmă la fenomenul numit Marea Criză Economică. A fost necesară renunțarea la anumite produse și apoi efectuarea unui salt tehnologic pentru refacere.

_{Foto sus: Centrala electrică a Fabricii de hârtie și mucava Piatra Neamț, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}