Scrisoarea Țarului Petru cel Mare către Spătarul Mihai Cantacuzino

Mihai Cantacuzino (1650-1716) a fost al patrulea fiu al lui Constantin Cantacuzino postelnicul (1598-1663) și ctitorul Mânăstirii Sinaia, a Bisericii și Spitalului Colțea, precum și boierul care a deschis mina de la Slănic. El a ocupat funcția de mare spătar, reprezentând dregătorul ce conducea unitățile de cavalerie din armata țării, iar în lipsa domnului devenea comandantul suprem al armatei.

La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Cantacuzini precum Mihai și frații săi Șerban și Constantin stolnicul, au obținut un prestigiu internațional, menținând legături diplomatice cu marile puteri europene, scrie Muzeul „Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg, pe pagina de Facebook a instituției.

Aici includem o scrisoare a țarului Petru cel Mare adresată lui Mihai, care îl menționa și pe Toma Cantacuzino (nepotul lui Mihai și fiul lui Matei Cantacuzino, fratele mai mic al spătarului), ce se stabilise permanent în Rusia în 1712:

„De prea nobil neam născut domnule!

Din înștiințarea ce ni-a adus nepotul dumitale, Contele Toma Cantacuzino, cel ce astăzi este în slujba noastră, pentru a dumneavoastră creștinească râvnă și către noi neclintită credință, pe care noi cu multă plăcere am înțeles-o și pentru acest fel de creștinească râvnă și către noi de bunăvoie a dumneavoastră credință, nu numai la dumneavoastră înșivă, ci încă și la celălalt neam al dumneavoastră, nouă credincios, totdeauna a noastră milostivire cu vrednică nagrajdenie (milă) va fi. De altele, dintr’acea trimisă scrisoare a canțelariului nostru, Contele Golovin, vei înțelege a noastră milostivnică aplecare.

DIN SÎNT-PETERSBURG, PETRU

Martie 25, anul 1712.”

Spătarul Mihai Cantacuzino a murit în anul 1716, asasinat la Adrianopol. Nepotul său Toma și-a continuat viața în Rusia servind ca general maior și organizând regimente de cazaci și dragoni, obținând de la țarul Petru titlul de consilier de stat. În luna decembrie a anului 1720 Toma a fost însărcinat să conducă lucrările Canalului Marea Baltică-Marea Azov (Marea Neagră), începând din lacul Ladoga. Lucrarea era una militarizată, participând zece regimente de dragoni din Ucraina și 12.500 de cazaci, însă clima nordică, pământul dur și munca grea au făcut numeroase victime. Însăși sănătatea lui Toma începu să se deterioreze.

În luna decembrie a anului 1721, Toma moare în drum spre Moscova. Pe 22 ianuarie 1722, generalul Cantacuzin avusese parte de o ceremonie funerară fastuoasă, la care a participat însăși monarhul Romanov. Trupul neînsuflețit a fost depus la Mânăstirea Sf. Nicolae din Moscova.

În cadrul Muzeului „Conacul Pană Filipescu" din Filipeștii de Târg se află un tablou al Spătarului Mihai Cantacuzino realizat în secolul al XIX-lea de Theodor Aman precum și o machetă a vechii biserici a Mânăstirii Sinaia, ctitorită de Mihai Cantacuzino între anii 1690-1695.

Bibliografie:

_{Genealogia Cantacuzinilor de Banul Mihai Cantacuzino, publicată și adnotată, N. Iorga, Institutul de Arte Grafice și edit. Minerva, București, 1902.}

_{Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara Românească enciclopedie istorică, genealogică și biografică vol. III Familia Cantacuzino, edit. Simetra, București, 2014.}

Ioan Păun, _{Pe urmele Cantacuzinilor – Toma Cantacuzino}, Libris Editorial, Brașov, 2018