Schimburile comerciale între România Mare și SUA în anul 1931

Puterea industrială de peste ocean căuta noi piețe de desfacere pentru a asigura funcționarea uriașelor capacități de producție, mai ales că în vreme de război uzinele își sporiseră în mod exagerat dimensiunile. Europa de Est putea să fie un debușeu interesant pentru patronii americani, mai ales că exista o adevărată foame de tehnologie.

Anul 1931 a fost inclus în ceea ce se numește Marea Criză Economică și ar fi fost absolut normal să se vândă mai mult pe orice piață. Clienții români au adorat vehiculele americane și au fost aduse 1.440 t, vameșii ținând cont pentru statistici de masa mașinilor. Era deosebit de puțin în raport cu potențialul fabricilor, dar producătorii erau concentrați pe piața sovietică, Stalin fiind cel mai bun cumpărător prin cantitate.

Nici cele 1.509 t de produse din fier nu însemnau ceva deosebit pentru o industrie continentală. Au fost căutate și mașinile necesare economiei, dar masa acestora a urcat numai la 1.067 t. Nici cauciucul nu prea se găsea prin SUA și doar 511 t au fost achiziționate. Ceva mai interesant a fost bumbacul pentru prelucrare în haine și au sosit 1.997 t. Numai 9.300 t de mărfuri au sosit de peste mări și țări, piața americană fiind deosebit de scumpă.

Aducerea de produse de peste ocean nu era încă dezvoltată din moment ce patronii obsedați de eficiență economică vânau clienți cu cereri sporite de mărfuri. Nici nu mai conta că aparțineau unei alte lumi din punct de vedere ideologic. Așa se explică simpatia Washingtonului pentru enorma piață realizată de Iosif Vissarionovici Stalin.

Importurile americane din România erau mai mult simbolice din moment ce doar 13.133 t au plecat peste ocean. Derivatele din petrol erau interesante pentru colosul industrial și cam atât. Cele 11.257 de tone erau nesemnificative în raport cu producția internă.

Conducerea de la Washington n-a știut să sprijine statele democratice din Europa de Est pentru a ridica un zid în calea totalitarismului comunist, Moscova promițând în cel mai oficial mod că va distruge lumea capitalistă. Stalin a spus în mod public din ianuarie 1924 ce va face și SUA i-a pus în mână instrumentele necesare nimicirii lagărului capitalist. Liderii americani au dat dovadă de o slabă pregătire politică și strategică în perioada interbelică.

Se spune că era recesiune în anul 1931, dar eforturile părții americane de creștere a cotei de piață în România au fost lipsite de importanță și SUA a rămas ceva periferic în economia statului de la Dunăre în raport cu potențialul celor două economii.

_{Foto sus: București. Calea Victoriei și Palatul Telefoanelor, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)}