Schimburile comerciale dintre România și Elveția în anul 1938

Statul aflat în Munții Alpi era lipsit de resurse ale solului și ale subsolului și astfel locuitorii au fost obligați să dezvolte o industrie care să ofere mărfuri de calitate superioară în urma prelucrării unor cantități limitate de materii prime. În plus, s-a acordat o atenție deosebită serviciilor bancare, cele aducătoare de venituri frumoase fără să fie necesare importuri.

Conducerea de la București a apreciat calitatea bunurilor aduse din Elveția și au fost dezvoltate relații comerciale între cele două țări. Au fost importate în anul 1938 1.484 t de produse din fier și, mai ales, 1.197 t de aparate și mașini necesare în economie. Era un progres pentru fabricile din România. Au fost cumpărate și 237 t de vehicule pentru dezvoltarea transporturilor, orice mijloc motorizat importat fiind cu durată lungă de viață.

Celebrele ceasuri pentru populație și economie au sosit într-o cantitate de șapte tone. Au fost importate și 114 t de produse chimice și medicamente astfel încât starea de sănătate a populației să fie îmbunătățită. Căutate erau lacurile și culorile pentru obținerea de textile și de mobilă de calitate, 139 t fiind aduse într-un singur an. Totalul mărfurilor a urcat la 4.485 t, ceea ce era puțin și de înaltă calitate.

Elveția era interesată de cerealele românești și 66.558 t au plecat spre zonele înghețate. Chiar mai plăcute pentru mediul de afaceri au fost produsele obținute prin distilarea petrolului, trenurile ducând 88.871 t spre depozitele din munți. Din păcate, produsele agricole de natură animală, mai scumpe în raport cu cerealele, nu ajungeau pe piața cu potențial financiar. Important a fost că balanța comercială a României era excedentară pe relația cu Elveția în anul 1938.

Ambele state aveau un potențial deosebit și era loc de creștere pentru schimburile comerciale, dar a venit integrarea în lagărul comunist și accesul la o piață capitalistă bănoasă a fost interzis de către Moscova.