Românii la Expozițiile Universale din Belgia

Se pare că istoria prezențelor românești la Expozițiile Universale sau Internaționale organizate în Belgia a început prin anii 1880. Într-un dosar de la Arhivele Ministerului Afacerilor Externe de la Bruxelles este menționată într-o corespondență diplomatică și prezența României la manifestarea de la Anvers. 

Anvers, 1885

Deținem informația de la doctorandul nostru Ionel Munteanu, care a încheiat anul acesta o teză despre relațiile economice româno-belgiene ce ne-a furnizat și un număr al „Telegraphului” din 23 iunie 1885. Aici, corespondentul jurnalului la Bruxelles, H. Giurescu, amintea că expoziția românească se găsea lângă cele ale Spaniei, Portugaliei, Elveției, Japoniei, Chinei, în apropiere fiind și standurile Rusiei, respectiv ale Turciei (erau în total 25 de state participante). 

Până acum, nu am putut documenta şi alte detalii cu privire la evenimentul respectiv. Ar mai fi de spus că într-un catalog dedicat Expoziţiei de la Anvers din 1885, în care erau „inventariate“ şi ţările participante, nu exista un capitol dedicat României (René Corneli, Pierre Mussely, Anvers et l’Exposition Universelle, 1885, Bruxelles, Mertens, 1885).

 Nu ar fi fost ceva neobişnuit, s-au mai întâmplat astfel de lucruri în istoria participării româneşti la Expoziţiile Universale sau Internaţionale, căci mobilizarea oficialilor de la Bucureşti lăsa adesea de dorit, fiind în multe situaţii întârziată. Așa că e posibil ca materialele ce ar fi stat la baza prezentărilor oficiale să nu fi ajuns la timp, iar autorii catalogului, presați de termenele editoriale, să fi încheiat volumul fără datele despre România...

Anvers, 1894 

Pe 5 mai 1894, Regele Léopold al II-lea al Belgiei (1865-1909) inaugura o altă Expoziție Universală la Anvers. Unele surse indicau că standurile celor 29 de țări și entități statale participante, dintre care mai bine de jumătate proveneau din Europa, au avut cca 1.500.000 de vizitatori; altele, mai generoase, avansau cifre duble sau chiar triple. Exponatele, grupate în 22 de secțiuni (dintre care nu lipseau artele frumoase, învățământul, diversele industrii, agricultura, comerțul etc., în linii mari, cam aceleași ca la Expoziția Centenarului francez din 1889), au fost amplasate pe cca 30-35 de hectare, delimitate de Quai Flamand (la nord), arterele Brederode și Compromisului (la sud), Vosterman și Pictorilor (la est), respectiv străzile Bruxelles și Gand (la vest). Aici au fost construite mai multe edificii, Halles des Machines et de l’Électricité; Palais du Congo, Musée des Beaux Arts etc. și chiar a fost reconstituit un vechi cartier al orașului gazdă. 

Cei mai mulți expozanți erau din Franța și Belgia; urmau, în ordine în acest clasament, Bulgaria și Germania. Desigur că și numărul recompenselor acordate participanților amintiți a fost pe măsură, astfel că ierarhia se păstra în parte, doar că Germania urca pe locul trei, iar Bulgaria cobora pe patru, fiind înaintea unor state / entități teritoriale precum Anglia, Olanda, Rusia, Austria, Italia, Congo, Spania, SUA, Portugalia, Transvaal (provincie a Africii de Sud), Norvegia, Ungaria, Turcia, Suedia, Japonia, Persia, Elveția, Danemarca, China, Liberia, Grecia, Luxemburg, Honduras, România și Mexic. 

La Expoziția Universală de la Anvers din 1894, România s-a prezentat cu doar doi expozanți: Dumitru Marinescu Bragadiru (la secțiunile alcooluri, bere, drojdii) și Direcția Generală a Căilor Ferate (grupa geniului civil). Ei au avut succes notabil în fața juriului internațional, obținând un mare premiu și o medalie de aur, dar în clasamentul general al competiției României i-a revenit un modest loc 27 (din 29 de participanți). Desigur că, dacă ar fi să luăm în calcul calitatea distincțiilor obținute, poziția României s-ar ameliora sensibil. Chiar dacă au avut mai mulți expozanți, țări precum China, Danemarca, Grecia, Honduras, Liberia, Luxemburg și Persia nu dobândiseră niciun mare premiu, iar Norvegia și Suedia, doar unul (Alphonse Hertogs, Exposition universelle d'Anvers, 1894. Revue rétrospective, Impr de la Montagne, Anvers, 1896). La rândul lor, rapoartele tehnice ale specialiștilor, cum era cel al lui E. Braun, relativ la exponatele de la secțiunea geniului civil, au semnalat în termeni laudativi standurile organizate de reprezentanții Direcției Generale a Căilor Ferate Române, inginerii Anghel Saligny și Grigore Cazimir. 

Dacă D.M. Bragadiru expunea produsele menționate mai sus, care îi aduseseră faima într-o seamă de concursuri internaționale specializate (Craiova – 1887, București – 1890, Paris – 1892, Bruxelles – 1893), Direcția Generală a Căilor Ferate Române adusese la Anvers fotografiile, modelele, planșele / planurile podului de peste Dunăre de la Cernavodă (în construcție la acea dată), respectiv pe cele ale antrepozitelor și docurile de la Brăila și Galați (date în funcțiune în 1891). Este știut că aceste realizări tehnice erau proiectate și construite de Anghel Saligny, ce avea studii de inginerie la Berlin-Charlottenburg, cu concursul, în primul caz, al inginerilor Ion Baiulescu și Vasile Cristescu, iar în cel de-al doilea, al lui Nicolae Ștefănescu. 

Din păcate, nu am găsit reacții legate de participarea românească la Expoziția Universală de la Anvers din 1894 în broșurile de popularizare sau în presa timpului, cu toate că inițiativele tehnice prezentate publicului belgian cu acea ocazie erau extrem de spectaculoase pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. Această „tăcere a surselor”, care poate să vină dintr-un eșec al cercetării noastre, dar și din discreția prezenței românești, este cu atât mai surprinzătoare cu cât știm cu certitudine că interesul politic, economic și cultural al Belgiei pentru realitățile de la București ori Iași data încă de prin anii ’50 ai veacului al XIX-lea, relațiile dintre cele două țări fiind destul de consistente începând de atunci. 

Bruxelles, 1897 

Inaugurată oficial pe 10 mai, Expoziția Internațională de la Bruxelles ce a reunit mai bine de 13.000 de expozanți (majoritatea din Belgia și Franța, care au obținut și cele mai multe recompense, fiind urmate în clasament de Anglia, Germania și Congo), a fost organizată în Parc du Cinquantennaire din Tervueren, pe o suprafață de 132 de hectare. Exponatele, grupate în 14 grupe (având cam aceleași profiluri precum cele de la Anvers din 1894), au fost amplasate în standuri specializate ce au fost vizionate de cca 7.800.000 de vizitatori. Ca și la Anvers, organizatorii au obținut profituri destul de însemnate de pe urma expoziției. 

Nici în 1897 prezența românească nu a fost impunătoare, deși legăturile economice și comerciale dintre cele două țări ar fi recomandat-o, Belgia devenind în ultimii ani ai secolului al XIX-lea cel mai însemnat importator al produselor românești. La Expoziția de la Bruxelles, România nu avea decât un stand în care se găseau produse ale Regiei Monopolurilor Statului (cauciuc, parfumerie, săpunuri, tutun etc.), ale Societății de binefacere „Furnica”, aflată sub patronajul Reginei Elisabeta, respectiv ale Asociației doamnelor române din Budapesta – Unterkirscher și Weszely – (broderii, pasmanterii, țesături) și ale unor particulari precum un anumit Niculescu (tabac) sau Constantin Amărășteanu (vinuri). În total au fost numai șapte expozanți. 

Secțiunea respectivă, organizată de Vincent Tinchant, susținut de George Bengescu, ministrul României în Belgia de atunci, și de alți oficiali ai Legației de la Bruxelles, conținea mostre (prelucrate sau nu) ale culturilor de tutun, viță-de-vie, sare, respectiv produse ale industriei casnice și chimice.

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 283 al revistei „Historia” (revista:283), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 august - 14 septembrie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Wikimedia Commons