România la Expoziția Universală de la Viena (1873)
Wiener Weltausstellung 1873: Expoziția fusese amplasată în Prater (pe o suprafață de 233 de hectare), iar edificiul reprezentativ, numit Rotunde der Industriepalast, realizat după planurile arhitectului Scott Russell, găzduia standurile a 53.000 de participanți din 37 de țări de pe toate continentele (dintre care 17% erau austrieci). 7.255.000 de vizitatori a avut expoziția și probabil că ar fi avut mai mulți dacă Imperiul nu ar fi cunoscut crahul bursier din 1873 și dacă Viena nu ar fi fost lovită de holeră (3.000 de oameni au murit atunci) la numai o lună de la deschiderea oficială, ce a avut loc pe 1 mai.
Expoziția a durat 184 de zile, iar participanții s-au întrecut în 26 de secțiuni, dintre care amintim agricultură, arte frumoase, arte grafice, educație și învățământ, industrii chimice, ale instrumentelor medicale, mașinilor și materialelor de transport, pielăriei, textilelor, ale metalurgiei, mineritului etc. Cele mai multe recompense le-au obținut gazdele, 6.158 dintr-un total de 25.572 acordate de Juriul Internațional. Palmaresul manifestării, ce a fost făcut public în jurnalul L’Exposition Universelle de Vienne, a înregistrat în clasamentul recompenselor următoarele țări: Germania (5.066 de medalii și diplome), Franța (3.142), Italia (1.908), Ungaria (1.604), Spania (1.157), Anglia (1.156), Rusia (1.018), Elveția (772), Belgia (612), Suedia și Norvegia (534), Imperiul otoman (470), Portugalia (441), SUA (411), Danemarca (309).
Costurile organizării Expoziției Universale au ajuns la 19.123.270 de florini, în timp ce încasările nu s-au ridicat decât la 4.256.349, ceea ce însemna că deficitul, acoperit prin credit acordat de parlament, era de 14.866.921 de florini (echivalentul a 37.167.302 franci, 1.486.692 de lire sterline sau 7.433.400 de dolari).
Comisia princiară a României pentru Expoziția Universală vieneză
Deficiențele de organizare semnalate de Carol Davila în corespondența sa erau cât se poate de reale: lipsa inventarelor produselor expuse la standuri, a cataloagelor (ceea ce determina o evaluare greoaie din partea juriilor și era sursa a numeroase ironii la adresa țării), o prezență nesemnificativă în comisiile de jurizare – doar un singur membru, P.S Aurelian. Davila credea că responsabilitatea unei asemenea situații cădea în sarcina Comisiei princiare pentru organizarea expoziției române, ce-l avea în frunte pe Emanoil Crețulescu (deputat cu o carieră diplomatică recunoscută). Comisarul general era un om de bună-credință, în viziunea lui Davila, dar avea printre colaboratori niște personaje pe care am putea să le numim acum, la mai bine de 150 de ani de la evenimente, cel puțin dezinteresate. Cine erau membrii comisiei princiare? P. Poenaru, fost rector al Universității, P.S. Aurelian, director al Școlii de Agricultură, C. Exarhu, vicepreședinte al Ateneului Român, C. Bolliac, publicist și colecționar de antichități, S. Iurceanu, fost director în Ministerul Lucrărilor Publice, C. Stăncescu, profesor la Academia de Arte Frumoase, A. Gubler, președinte al Camerei de Comerț, S. Ionid (sau Ioanid), bancher și A. Polizu, deputat. Mai erau atașați acestei comisii C. Pantazoglu și E. Iconomidi, precum și arhitectul A. Gruska.
Comisia a avut de surmontat o situație similară celei în care s-au aflat Principatele Unite în 1862 și 1867, când organizatorii Expoziției Universale le-au repartizat spații comune cu puterea suzerană, Imperiul otoman. Dacă în 1862, Principatele au decis să nu participe la manifestarea expozițională de la Londra, cinci ani mai târziu, la Paris, după negocieri intense, au obținut un spațiu expozițional dimpreună cu Serbia. Cum aceasta nu a mai trimis exponate, în cele din urmă, standurile destinate celor două țări dunărene au fost ocupate numai de produse și obiecte românești. La Viena, așa cum am spus, discuția a fost asemănătoare, dar, prin mijlocirea lui P.P. Carp mai ales, situația s-a reglementat în sensul că România a primit un spațiu expozițional în Rotunde der Industriepalast de 657,5 mp (655, după alte surse), în care s-au găsit nu mai puțin de 1243 (1498, după alte surse) de expozanți. Standurile românești erau situate la poarta de est a palatului expozițional, lângă cele ale Orientului european (Turcia), asiatic (Persia) sau african (Egipt, Maroc, Tunisia). În apropiere se găseau și standurile Greciei.
Comisia princiară a întâmpinat dificultăți și în colectarea exponatelor, mai ales că erau invocate de potențialii participanți experiențele nefericite din 1867, când o seamă dintre obiectele ce luaseră drumul Parisului nu s-au mai întors către proprietarii lor. Astfel, pentru a convinge pe producători să trimită obiecte pentru a fi incluse în standurile expoziționale românești, s-a luat decizia achiziționării sau închirierii acestora, făcându-se plata în momentul transmiterii produsului cu pricina, ceea ce a determinat costuri semnificative.
Mai mult, pentru că nu se strânseseră exponate suficiente, Ministerul Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice cerea Internelor să dispună ca deținuții din penitenciare să confecționeze, credem că în acest caz fără plată, tot felul de obiecte ce puteau să fie incluse în standurile românești din Rotunde der Industriepalast. Aceste detalii se regăsesc în fondurile Casei Regale (dosar nr. 17/1873) sau cele ale ministerelor Cultelor și Instrucțiunii Publice (1652/1872) și Internelor (169/1872), din Arhivele Naționale.
Exponate, expozanți, premii...
237 de premii și diplome au primit expozanții români, ceea ce a dus la clasarea țării pe locul 17 în competiție. Cele mai multe recompense au primit exponatele secțiunilor agricole și ale industriei domestice (casnice): 94, respectiv 38 de premii (dintre care o diplomă de onoare, 3 medalii de progres, 29 de medalii de merit, și 93 de diplome de merit).
La prima secțiune au fost înscriși 873 de expozanți din România, iar la cea de-a doua, 214. Diploma de onoare a fost acordată Azilului Elena Doamna pentru colecția de broderii, costume naționale, tapiserii, cusute de elevele sale. Însă performanța României nu putea să rivalizeze cu cele ale altor țări, precum Germania (100 de diplome de onoare dintr-un total de 441 acordate), Austria (81), Franța (80), Anglia (28), Elveția (22) Belgia și Rusia (câte 20) sau Italia (19), restul obținând sub 10 astfel de distincții. În clasamentul diplomelor de onoare, România s-a situat pe ultimul loc, alături de Egipt, Grecia și Portugalia.
O bună primire au avut și exponatele românești de la secțiunile alimentară (26 de recompense/115 participanți), confecții (21/53), produse ale industriei chimice (16/34), respectiv obiecte specifice învățământului (14/25). Celelalte secțiuni, cu mai puțini expozanți din România, au primit un număr mai mic de recompense (sub 10), cu anumite excepții. În cazul artei militare, cei doi participanți prezenți la Viena au fost amândoi recompensați. Niciun premiu nu a fost acordat artelor frumoase din România (prezente cu tablouri ale lui Aman, Grigorescu, Stăncescu, Tătărescu, Trenk etc. Și cu sculpturi de Storck) sau artefactelor retrospective (bunăoară, tezaurul Cloșca cu puii de aur și colecțiile arheologice ale lui C. Bolliac).
Cheltuieli „considerate exagerate”
Într-un raport al Comisiei princiare din 28 august 1873 aflat în dosarul nr. 2657/1874 (fond Casa Regală de la Arhivele Naționale) se preciza că organizarea standurilor românești de la expoziția vieneză a costat 25.000 de florini și 18.000 de franci.
Și se spunea mai departe: „Dacă cheltuielile sunt considerate exagerate, vă rog să observați că expoziția actuală are un succes dublu față de cea din 1867, că numărul recompenselor obținute este triplu, că viața este de două ori mai scumpă la Viena decât la Paris și că, cu toate acestea, cheltuielile sunt pe jumătate față de cele din 1867, probă evidentă că cu economie a procedat comisia și că n-a depășit strictul necesar.”
Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 278 al revistei „Historia” (revista:278), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 martie - 14 aprilie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: GETTY IMAGES, SHUTTERSTOCK, LOOKANDLEARN.COM
