România Mare și comerțul cu Franța în anul 1934
Se zice că în anul 1929 a izbucnit un fenomen economic devastator denumit Marea Criză Economică și acesta a dus la mari tulburări sociale și politice timp de un deceniu, rezultatul final fiind un nou conflict mondial deosebit de ucigător și distrugător. Politicienii români aveau nevoie de un partener de încredere și Franța părea sora mai mare a noului stat din Carpați, cel ce avea drept vecini trei țări deosebit de ostile.
Anul 1934 a fost cel în care a început să se simtă, după descrierea clasică, o revenire economică și au fost importate din Franța 58.222 t de mărfuri, o creștere deosebită în raport cu 1933. Atunci au fost achiziționate după datele statistice ale autorităților române numai 25.725 t de produse. Era evident că a fost o afacere interesantă pentru mediul economic din România, patronii francezi fiind interesați să vândă cât mai mult pentru a nu sta cu marfa în depozite.
Partea română a reușit să plaseze numai 834.228 t de produse, în scădere față de anul anterior și în ceea ce privește încasările. S-a ajuns chiar la un deficit comercial în urma achiziției de bunuri industriale în schimbul mărfurilor puțin prelucrate. S-a produs și un fenomen îngrijorător de închidere a pieței occidentale pentru protejarea propriilor fermieri și exportul românesc de cereale a scăzut la numai 67.070 t în raport cu cele 158.868 t din anul precedent. Era o catastrofă pentru producătorii ce se obișnuiseră să livreze cereale în formă neprelucrată.
Norocul statului a fost că petrolul rămânea o marfă deosebit de căutată și peste 708 mii de tone au plecat spre vest. Încasările au trecut de un miliard de lei, dar erau tot în scădere în raport cu cele din 1933. Fiecare parte negocia cu înverșunare în vederea obținerii de prețuri mai bune și piața mondială era un adevărat câmp de bătălie pentru a se obține venituri mari în timp scurt.
Deficitul a fost generat de importul a 1.376 t de produse textile de lux pentru magazinele din București și marile orașe. Huzurul elitelor era deosebit de costisitor. Dacă au fost exportate mărfuri de 1,32 miliarde de lei, importurile au ajuns ceva peste 1,46 miliarde. Hainele scumpe erau prețuite la 270.5 milioane de lei și ar fi putut să fie înlocuite cu cele realizate pe plan local prin minime investiții și prin folosirea persoanelor talentate din România.
Personalitățile epocii aveau însă o obsesie să cumpere din cele mai scumpe magazine și era firesc să se scurgă banii spre industria luxului din Franța. Blănurile și pieile mai adăugau peste 107 milioane de lei, aproape cât deficitul din balanța de plăți. Vârfurile societății costau cam mult, dar se făceau sacrificii deosebite pentru doamne. Nici bărbații nu se lăsau mai prejos în ceea ce privește costumele și hainele împodobite cu blănuri scumpe.
Foto sus: Constanţa. Portul de petrol, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)