Relațiile comerciale dintre România și Anglia, înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial

Situația internațională devenea în fiecare zi mai încordată și era evident că urmează un nou război, marile puteri producând masiv armament. România încerca să mențină apropierea de fosta Antantă și să dezvolte schimburile comerciale cu aliații din Primul Război Mondial, cei ce erau surse de tehnică militară și demonstraseră că erau mai toleranți.

Londra însă a devenit mai rece și contractele comerciale s-au încheiat mai greu pentru mărfurile industriale. Au fost cumpărate mărfuri de 1,529 miliarde de lei, ceea ce era mult mai puțin în raport cu afacerile din anul precedent. S-a produs și o scădere cantitativă până la 38.589 tone de bunuri de calitate. Partea română era interesată de textilele vegetale, prelucrate sau nu, pentru a dezvolta un sector economic ce aducea venituri consistente cu investiții destul de mici. Au fost cumpărate 11.464 t de astfel de mărfuri. Interesantele erau produsele din fier, România trecând printr-un proces accelerat de metalizare în locul lemnului tradițional. Au fost aduse 2.620 t de fier și lucrări din acest metal de calitate, alte metale adăugând 2.262 de tone. Apropierea războiului a dus și la o creștere a interesului pentru mașinile industriale și au sosit 3.015 t. Se realiza o modernizare și cu tehnică britanică, problema fiind că insularii foloseau alt sistem de măsuri și apăreau probleme de compatibilitate. Numai 48 tone de autovehicule au fost cumpărate în anul 1938, ceea ce era enervant de puțin pentru oamenii de afaceri englezi.

Anglia n-a mai luat suficiente produse românești și veniturile au scăzut la 2,386 miliarde de lei, dar a crescut cantitatea livrată până la 881.070 t. Londra se distanța de estul nesigur al continentului pentru a avea baze de aprovizionare în regiuni pe care putea să le controleze cu flota de război. Europa Centrală și de Est era sacrificată în calea comunismului. Petrolul a rămas principalul produs cerut și au fost achiziționate 540.480 de tone pentru a asigura aprovizionarea avioanelor și a vapoarelor.

Agricultura putea să genereze venituri frumoase dacă se realiza o prelucrare superioară și cele 11.708 t de produse de origine animală au adus peste 361 milioane de lei în țară. Echivalau cu mai mult de jumătate din valoarea grânelor. Au fost luate și cereale pentru a menține pacea socială prin pâinea ieftină. Au fost trimise cu nave 283.864 t la un preț deosebit de scăzut în raport cu cel din 1937. Exportatorii români au fost mulțumiți că au făcut rost de valută și n-au stat cu marfa prin depozitele cu un volum insuficient. Un domeniu care genera câștiguri frumoase era cel al lucrărilor în piele și numai opt tone de bunuri au echivalat cu 7.079.000 lei. Operele de calitate erau prețuite în raport cu cele trimise în cantități mari și puțin prelucrate.

Cum erau semne că vine un nou conflict mondial, a scăzut interesul pentru produsele din lemn și doar 25.599 t au ajuns în porturile britanice, deosebit de puțin în raport cu cele 92.298 t din anul precedent. Materialul lemnos avea utilitate militară, dar se spera că războiul este încă departe și erau promisiuni ale politicienilor că nu se vor repeta ororile începute în anul 1914.

Londra a fost rece cu România și n-a vrut să cultive o prietenie adevărată cu statul din Carpați. N-a contat nici că acesta era client pentru avioane și tunuri. Perfidul Albion rămânea exact așa cum era definit în trecut și s-a verificat în timpul conflictului mondial. A fost dusă o politică externă dezastruoasă și Marea Britanie a ajuns să fie un pion în relațiile internaționale.

_{Foto sus: Bursa Regală din Londra, în anul 1938 (© Flickr / Richard)}