Occidentul a salvat lagărul comunist de nazism

Anul 2022. Putea să fie unul absolut banal din scurgerea timpului. Europa părea un continent liniștit, un adevărat model de organizare economică și politică, oamenii fiind cu gândul cum vor trăi după epidemia de coronavirus.

Operațiunea militară specială, mintea umană este foarte bogată la capitolul crearea de termeni prin care să se ascundă adevărul, a fost declanșată la 24 februarie și Ucraina n-a vrut să cedeze în fața pretențiilor invadatorilor veniți din nord. Aceștia au fost convinși de către propaganda de tip totalitar că fac o faptă bună prin munca de denazificare, odioșii asasini din ultima conflagrație mondială deschisă fiind acum identificați cu ucrainenii în totalitate, dovadă fiind că bombardamentele aeriene au vizat toate localitățile importante și nu s-a făcut economie de muniție. Au fost unii analiști militari care se plângeau că Moscova nu are proiectile și rachete pentru un conflict de durată, dar s-a dovedit că au făcut calcule absolut eronate. Spațiile vaste rusești nu permit deplasarea ușoară a munților de oțel și explozibil, dar s-a rezolvat și aspectul logistic și tunurile pot să tragă ore întregi asupra liniilor defensive.

Cum Ucraina nu vrea să cedeze pretențiilor mereu în creștere ale vecinului mai puternic, numărul naziștilor a fost sporit la voluntarii internaționaliști și la orice stat care ajută cu armament victimele operațiunii militare speciale. Occidentul este cel mai mare dușman al Rusiei și aparatul de propagandă s-a pus în mișcare. Nu mai poți să fii om valoros, apreciat, dacă nu ataci SUA, Marea Britanie și NATO în totalitate.

Este interesant de observat că faptele bune nu rămân niciodată nepedepsite. Se știe că la 22 iunie 1941 armata germană a început invadarea Uniunii Sovietice din ordinul lui Hitler și a început un război de exterminare de ambele părți, popularizate fiind numai faptele săvârșite de invadatorii ce duceau o operațiune militară specială. Marea Britanie se afla deja în război cu statul nazist din septembrie 1939 și putea să lupte fără să fie interesată de ajutorarea lagărului comunist. Ar fi fost o atitudine perfect normală și după concepțiile lui Stalin, burghezia vrând să nimicească statul muncitorilor și al țăranilor. Premierul englez, renumitul Winston Churchill, a decis că înfrângerea nazismului se poate face prin cooperare și a trecut peste orice bariere ideologice. A promis că va face totul pentru ajutorarea forțelor Armatei Roșii și convoaiele de nave au pornit să înfrunte submarinele și avioanele germane. Doi alți dușmani teribili erau distanța și vremea grea din Oceanul Arctic.

Nimic n-a stat în fața marinarilor aliați. Vapoarele au plecat din Asia pentru a aduce cauciuc natural și erau acordate de urgență 20.000 t. Erau absolut necesare pentru roțile camioanelor, ale avioanelor și ale tunurilor. Producțiile record de armament n-ar fi fost posibile dacă n-ar fi sosit marfa exotică pe care Churchill a trimis-o chiar dacă erau diminuate propriile rezerve. Au mai fost oferite până la trei milioane de perechi de bocanci, încălțămintea de calitate fiind esențială pentru folosirea eficientă a forțelor umane concentrate de mecanismul militar sovietic. A fost foarte puțin față de necesarul diviziilor staliniste, dar acestea erau resursele unui stat care cu greu făcuse față dezastrului din Franța anului 1940 și apoi ofensivei aeriene de amploare.

Partea britanică a făcut eforturi pentru a înzestra căile ferate din Persia pentru a putea să organizeze un trafic feroviar intens. Din păcate, nivelul tehnic în regiune era unul catastrofal și abia dacă se putea atinge o valoare de 12 trenuri pe sens în fiecare zi în anul 1942. Totuși, partea britanică se pregătea în septembrie 1941 să trimită un convoi care să debarce 48 de locomotive și 400 de vagoane.

Intrarea în război a SUA a eliminat orice grijă pentru Stalin și valuri de mărfuri au plecat spre statul comunist. Numai aluminiu sub formă de aliaje a fost trimis într-o cantitate de 166.699 t. Industria sovietică de avioane ar fi suferit la capitolul cantitate și calitate, multe aparate de dinainte de război având mult lemn în structură. Era un material ieftin, dar care reducea drastic performanțele de zbor ale aeronavelor proiectate modern. Metalul ușor a mai permis ceva fundamental în conflictul mondial: producerea de motoare de tanc. Propaganda comunistă se laudă cu armadele de blindate, dar uită să spună cine a oferit materialele pentru esența unei mașini. Conducerea de la Washington a pus în vapoare 17.500.000 t de produse strategice și a reușit să asigure ajungerea la destinație a 16.200.000 t.

Soldatul luptă bine dacă este echipat corespunzător și dacă este fanatizat de agenții unui regim totalitar. Imperialiștii americani au pus în lăzile pentru aliatul roșu peste 15.000.000 de perechi de bocanci și nu erau probleme legate de calitatea materialelor. Industria americană nu era supusă unor raționalizări extreme sau obligată să folosească tot felul de înlocuitori. N-au fost uitate anvelopele pentru camioane și 3,7 milioane au fost expediate spre porturile accesibile. Unchiul Sam a pus și 81.000 t de cauciuc pentru ca nu cumva industria militară sovietică să sufere de lipsuri. Cum este complicat să produci totul în vreme de război, mai ales când forța de muncă nu mai este de calitate, SUA a trimis direct 427.284 de camioane net superioare celor furnizate de uzinele sovietice. N-ar fi fost posibile ofensive de amploare fără folosirea convoaielor motorizate. Era o mare transformare în raport cu armata din 1941.

Occidentul a salvat Uniunea Sovietică, dar conducerea comunistă a continuat politica agresivă pentru cucerirea întregii planete și transformarea acesteia într-un lagăr mondial. Aceasta a fost oferta Kremlinului comunist și aparatul de propagandă a fost turat la maximum pentru a convinge populația că numai liderii din cetatea roșie știu și pot conduce masele spre fericire. Cam aceleași idei avea și Hitler, dar nazismul a fost condamnat definitiv cu acte considerate corecte de către învingători.

_{Foto sus: Întâlnire oficială dintre Winston Churchill, Iosif Stalin și ambasadorul SUA la Moscova, W. Averell Harriman, în august 1942 (© The Library of Congress)}

Bibliografie minimală

_{Corespondența Președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. cu Președintele SUA și cu Primii Miniștrii ai Marii Britanii din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei 1941 – 1945, vol. I, Editura de stat pentru literatură politică, București, 1953.}

_{Documente privind istoria militară a poporului român 13 mai 1945 – 31 decembrie 1947, Editura Militară, București, 1988.}

_{Bagramian, I. H., Așa a început războiul, Editura Militară, București, 1974.}

_{Cloșcă, Ionel, Războiul naval și legile lui, Editura Militară, București, 1991.}

_{Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, București, 1997.}

_{Djilas, Milovan, Conversații cu Stalin, Corint Books, București, 1995.}

_{Duțu, Alecsandru, Între Wehrmacht și Armata Roșie, Editura Enciclopedică, București, 2000.}

_{Eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord 22 iunie – 26 iulie 1941, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999.}

_{Hillgruber, Andreas, Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu Relațiile româno – germane (1938 – 1944), Editura Humanitas, București, 1994.}

_{Iancu, Petre, Aventura submarinului, Editura Albatros, București, 1984.}

_{Istoria economică a României, vol. II, coordonator academician N. N. Constantinescu, Editura Economică, București, 2000.}

_{Istoria Aviației Române, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1984.}

_{Manole, Ilie, Ioan Damaschin, Confruntări navale, vol. 2, Editura Militară, București, 1988.}

_{Negrea, Radu, Banii și puterea, Humanitas, București, 1990.}

_{Roman, Valter, Probleme militare contemporane, Editura Militară, București, 1949.}

_{Scafeș, Cornel, Horia Vl. Şerbănescu, Ioan I. Scafeș, Cornel Andone, Ioan Dănilă, Romeo Avram, Armata Română 1941 – 1945, Editura R.A.I., București, 1996.}

_{Scârneci, Vasile, Viața și moartea în linia întâi, Editura Militară, București, 2012.}

_{Sokolovski, V. D., Strategia militară, Editura Militară, București, 1972.}

_{Solonin, Mark, Butoiul și cercurile, Polirom, Iași, 2012.}

_{Stăncescu, Ioan, Oceanele și mările lumii, Editura Albatros, București, 1983.}

_{Suvorov, Victor, Ziua „M”, Polirom, Iași, 1998.}

_{Suvorov, Victor, Ultima Republică, vol. III, Polirom, Iași, 2011.}

_{Ştefănescu, Alexandru V., În umbra Marelui Reich, Editura Cetatea de scaun, Târgoviște, 2020.}

_{Ţenescu, Fl., Cunoștințe generale asupra războiului și studiul lui, vol. III, Tipografia militară a Ministerului de Răsboiu, București, 1922.}

_{Zaharia, Gheorghe, Constantin Botoran, Politica de apărare a României în contextul european interbelic 1919 – 1939, Editura Militară, București, 1981.}

_{Zamfir, Zorin, Jean Banciu, Tratat de istorie universală Al Doilea Război Mondial, vol. III, Pro Universitaria, București, 2009.}