Iugoslavia sau sursa de fier a României Mari în anul 1938
Anul 1918 a fost marcat de încheierea Primului Război Mondial și politicienii au promis o epocă de prosperitate în urma trecerii industriei la producția de mărfuri destinate pieței civile. Automobilul, camionul, trenul și aparatura electrică au început să pătrundă până spre cele mai îndepărtate sate, dar cea mai mare uimire era produsă mereu de avioanele din ce în ce mai voluminoase. Orice perioadă de fericire nu poate să țină prea mult în societatea umană și o recesiune puternică ar fi început în SUA anului 1929. Istoricii au scris că a avut efecte devastatoare și nu degeaba a fost denumită Marea Criză Economică.
Perioada interbelică a cam fost uitată de poporul român contemporan deoarece forța de ocupație din 1944 a vrut cu orice preț să șteargă amintirea unei epoci de glorie. Anul 1938 a fost cel mai prosper din perioada capitalistă și mereu făceau referire istoricii comuniști la acest an pentru a sublinia cât a crescut economia comunistă în ani sau decenii. Nu se preciza că patronii au fost exterminați fără milă și n-aveau cum să participe la cursa economică. Trebuia să fie realizată o istorie scrisă astfel încât să dea impresia că lumea comunistă era un fel de paradis terestru.
Patronii români căutau produse ieftine din care să facă lucrări scumpe și a fost descoperită Iugoslavia, statul vecin având importante resurse naturale ce începeau să fie puse în valoare și astfel se reducea dependența de importurile din lumea capitalistă dezvoltată. Au fost aduse din Balcani 114.588 t de fier și lucrări din acest metal, dar aceste importuri nu satisfăceau decât în mică măsură foamea de aliaje rezistente din România Mare, cea care dezvolta o industrie grea care să facă față și cerințelor unui război de amploare. Și mai interesante erau rezervele de metale neferoase, achizițiile fiind de 1.481 de tone. Cantitatea era cu mult mai mică, dar utilizarea în industrie depășea importanța masei.
România trebuia să plătească mărfurile cumpărate și Iugoslavia a fost interesată de petrol și de derivatele acestuia. Au fost luate 143.699 t. Chiar dacă se număra printre statele cu o suprafață medie în Europa, Iugoslavia era deficitară la capitolul ape minerale și săruri, dar acestea se găseau la vecinii de peste Dunăre. Au fost importate 42.550 t, ceea ce demonstra că produsele românești puteau să aibă o căutare deosebită în condițiile în care marfa avea un preț mai scăzut și sosea mai repede decât cea provenită din alte surse. Alianța politică și militară cu România favoriza aceste importuri.
Cele două state aveau resurse care se puteau completa reciproc avantajos în comerțul bilateral și erau perspective de dezvoltare. Liderii marilor puteri aveau alte calcule și la 1 septembrie 1939 a început războiul mondial care a dat peste cap toate calculele economice. Se zicea că a fost recesiune, dar s-au găsit resurse din belșug pentru un conflict de amploare. Apoi Iosif Stalin a interzis schimburile comerciale cu Iugoslavia și chiar erau pregătite trupe pentru un eventual război. Relațiile cu statul vecin au fost reci până la prăbușirea lumii comuniste și grănicerii stăteau cu glonțul pe țeavă.
Natura schimburilor comerciale dintre cele două state mai indică un fenomen interesant în afacerile de la nivel mondial. Erau realizate achiziții pe piețele apropiate și mai ieftine, ceea ce afecta în mod deosebit veniturile companiilor occidentale. A fost posibil astfel un marasm economic și pe fondul cursei înarmărilor.
Foto sus: Dunărea la Porțile de Fier, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)