Importurile României înainte de cel de-al Doilea Război Mondial

Anul 1938 a fost considerat de către specialiști cel mai bun din punct de vedere economic și a fost luat drept model de către comuniști pentru a sublinia cât de mult s-a dezvoltat patria în deceniile de dominație ideologică a celor debarcați de pe tancurile cu stele roșii.

Statul român avea o economie în curs de dezvoltare și experții considerau că a fost în trecere de la agrar la nivelul de agrar – industrial. Fabricile solicitau din ce în ce mai multe produse și mărfuri străine erau cerute și de piața orașelor și de pătura bogată sau cultă din lumea satului.

Au fost aduse 820.602 tone și 31.838 t cuprindeau fructe și produse coloniale. Oamenii doreau portocale, lămâi, măsline, cacao și cafea. Se adăugau 12.334 t de zahăr și zaharicale pentru o viață mai dulce. Alimentația a fost îmbunătățită și prin sosirea a 1.011 t de ulei de măsline, dar era puțin în raport cu cererea. Băuturile locale făceau față consumului și au fost importate numai 80 de tone de produse fine. Orașul iubea luxul și traiul bun.

Întreprinderile erau însă marile consumatoare de materii prime și au avut nevoie de 383.917 t de fier, mai mult decât înainte de Marea Criză Economică. Se adăugau alte 20.062 t de alte metale și metaloide, cu mult mai mult decât la începutul recesiunii. Foamea de fier era una deosebită în spațiul românesc și n-a fost acoperită de producția internă și nici de cea din străinătate. Cererea era din ce în ce mai mare și România se schimba în ceea ce privește structurile de rezistență ale clădirilor sau la natura produselor oferite clienților. Au fost aduse în 1937 298.333 t de fier și cererile au fost mari și în anul următor.

Industria textilă, cea care asigura obținerea de capital cu cheltuieli reduse în raport cu metalurgia sau construcțiile de mașini, a avut nevoie de 49.338 t de materii prime. Bumbacul era în centrul atenției drept material textil de calitate.

Istoricii au scris că România era un stat slab dezvoltat în raport cu puterile industriale ale epocii, dar au fost importate 41.966 t de mașini, utilaje și motoare pentru economie. Se adăugau 14.685 t de autovehicule de toate tipurile, partea română fiind interesată de tehnica auto americană. Cererea de cauciuc a fost în creștere și au fost importate 9.221 t de material pentru anvelope, alături de celuloid și alte sucuri vegetale. Economia României se schimba la față și mulți erau cei ce simțeau presiunea transformărilor.

România Mare avea un domeniu ce nu s-a dezvoltat în comunista era și nu prea avea de ce. Industria luxului era în plin avânt în marile orașe. Numai pentru cei bogați au fost aduse 78 de tone de mătase de cea mai bună calitate și magazinele renumite din București erau la nivelul celor din Paris. Pielea și lucrările din piele au însemnat o masă de 2.703 t. Gențile, pantofii sau canapelele din casele celor bogați implicau materiale de calitate superioară și se făceau afaceri frumoase cu produsele realizate artizanal. Blănurile erau cerute de doamnele epocii și au sosit 43 de tone din acest produs scump.

România Mare era un stat care se îndrepta spre progres și spre Occident, dar a venit Iosif Vissarionovici Stalin cel doritor de război și s-a ales praful de ceea ce au muncit generațiile interbelice. Uniunea Sovietică a fost cel mai mare dușman al progresului și a rămas cu această atitudine până la prăbușirea din anul 1991.

_{Foto sus: Camion Chevrolet, model 1938 (© digitaltmuseum.org)}