Epopeea avionului „Vlaicu nr. III”

Inginerul aviator Aurel Vlaicu a fost un mare pasionat al creației tehnice. Pentru un ideal, a îndurat multe neajunsuri și greutăți care i-au fost puse de unii în calea afirmării sale. Tot ceea ce a realizat în domeniul aeronauticii a pus în slujba națiunii române, cu toate că în străinătate ar fi reușit mult mai ușor.

Guvernanții vremii nu l-au înțeles pe deplin, alții, din invidie, n-au vrut să-i acorde cinstirea pe care o merita sau sprijinul material de care avea mare nevoie. Vlaicu a refuzat să vândă firmei „Marconi Wireless Telegraph Co. Idt.” din Chelmsford-Anglia, licența noului avion ,,Vlaicu nr. III”. Prin Contractul nr. 10552 din 8/21 decembrie 1912, Ministerul de Război i-a comandat un singur aparat cu două locuri, cu obligația ca Vlaicu să instruiască un aviator pentru pilotarea lui.

Deși construcția avionului costa 27.000 de lei, Ministrul de Război nu i-a alocat decât o mică sumă de bani, restul cheltuielilor trebuia să le suporte inventatorul. Astfel, prin raportul nr. 12516/1913, ministrul de război cerea Băncii Naționale a României „eliberarea monedelor de aur (franci napoleonieni) până la echivalentul sumei de 9.000 de lei, care trebuie d-lui ing. Vlaicu, acesta urmând a merge la Londra pentru confecționarea unui aeroplan pe seama acestui minister”¹.

Vlaicu a primit din partea BNR suma de 356,17 lire sterline (9.296 de lei) pentru plățile pe care urma să le facă firmei Marconi, care-i realiza unele din piese pentru avionul „Vlaicu nr. III”. S-a deplasat la Londra și, în urma discuțiilor cu conducerea firmei, s-a hotărât să fie construite două avioane după proiectul său: un aparat rămânea firmei, iar celălalt urma să fie predat Ministerului de Război român, montarea lui se făcea la Arsenalul Armatei de la Cotroceni².

Ing. av. Aurel Vlaicu a refuzat pe moment oferta firmei Marconi de a rămâne în Anglia pentru a prelua conducerea fabricii și a construi în serie noul său avion cu motor de 80 CP și cu două locuri. Considera că această problemă va fi discutată altă dată, fiind de viitor.

Pentru realizarea noului avion, era necesară o sumă importantă de bani, iar redacția ziarului „Românul” din Arad a organizat o colectă publică, banii strânși urmând să-i fie predați inginerului ardelean. Susținătorii lui Aurel Vlaicu au reușit să adune suma de 13.000 de lei, care a fost depusă la Institutul de Credit și Economii „Victoria”, societate pe acțiuni din Arad. Instituția bancară din Arad a transmis cei 13.000 de lei la Comercial Bank din București, care îl înștiința pe ing. Vlaicu „că acestă sumă vă stă la dispozițiune contra unei chitanțe simple. Vă notificăm că această sumă v-am desemnat-o din încredințarea Comitetului pentru (realizarea) aeroplanului „Vlaicu nr. III”³.

Acest text este un fragment din articolul „Drumul unui cuceritor al cerului, inginerul aviator Aurel Vlaicu”, publicat în numărul 43 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 iunie - 25 septembrie 2023, și în format digital pe paydemic.com.

_{Foto sus: Inginerul av. Aurel Vlaicu, cu casca de zbor pe cap (al patrulea de la dreapta la stânga), în faţa avionului Bristol-Coandă – model 1912}

Note:

_{1 AMR, fond Direcţia 4 Geniu, ds. 426}

_{2 Ibidem}

_{3 Ibidem, ds. 432}