Circulația mărfurilor pe calea ferată în România anului 1929

Anul 1929 a rămas în paginile cărților de istorie prin declanșarea crizei economice în SUA și apoi nenorocirea s-a întins ca un tsunami pe întreaga planetă. A urmat apoi un marasm economic timp de un deceniu și apoi a rezultat un nou război mondial din cauza activității grupărilor extremiste. Situația din România Mare era bună și dezvoltarea activităților industriale și comerciale era demonstrată de un trafic intens de mărfuri pe calea ferată, alte bunuri fiind transportate local cu carele și camioanele.

Trenurile au dus în anul 1929 bunuri cu o masă totală de 17.877.000 t, ceea ce era mai mult ca-n anul precedent. A fost parcursă și o distanță mai mare. Locomotivele începeau să fie mai multe și mai puternice în urma deschiderii capacității de producție din București a inginerului Nicolae Malaxa.

Cea mai căutată marfă în România epocii era lemnul pentru încălzit, orășenii dorind să trăiască din ce în ce mai bine. Au fost livrate 3.950.000 t de lemn de foc și se adăugau cele 2.094.000 t de cherestea, marfă foarte apreciată la export.

Cisternele erau absolut necesare pentru a duce combustibilul spre consumatorii interni sau spre porturi și au fost puse în mișcare 2.555.000 t de produse petroliere.

Materialele de construcție au reprezentat o încărcătură de 1.456.000 t și se adăugau 427.000 t de ciment și var.

Produsele agricole erau interesante la export și pentru piața orașelor cu populație în creștere și grâul a reprezentat 595.000 t din totalul mărfurilor deplasate de la producători spre clienți. Se adăugau 1.340.000 t de alte cereale, porumbul fiind cel mai cerut pe piață. Industria alimentară începea să aibă producții ridicate și numai în trenuri au fost urcate 455.000 t de făină și mălai.

Lemnul a fost un material adorat de români pentru realizarea de case, unelte și arme, dar fierul începea să-l înlocuiască mai ales în mediul urban. Au fost puse în mișcare 516.000 t de metal rezistent și cererea era în creștere.

Forța de muncă a omului și a animalelor nu mai era suficientă în economie și au fost aduse 84.000 t de mașini agricole și industriale. Transporturile au primit 23.000 t de autovehicule, camioanele începând să fie un concurent pentru trenuri pe distanțe scurte și, mai ales, în interiorul marilor orașe. Erau importate și automobile pentru cei cu dare de mână și care nu mai doreau să se amestece cu oamenii de rând prin trenurile aglomerate.

Economia românească în anul de începere a crizei era în plin progres cu viteza de deplasare a trenurilor. Nu părea să vină ceva care să strice procesul de acumulare de bunuri și avere în spațiul românesc.