Viața și moartea în urmă cu 100.000 de ani: Cum trăiau oamenii înainte de a părăsi Africa?
Studiul culturilor din zona Etiopiei, din perioada Paleoliticului Mijlociu, este important pentru înțelegerea modului în care au trăit unii dintre primii oameni moderni (Homo sapiens) și cum au părăsit în cele din urmă Africa.
Din păcate, există puține situri arheologice bine conservate din această perioadă, aflate în aer liber, mai ales situri care conțin atât fosile umane, cât și artefacte. Zona de studiu Middle Awash din Etiopia este însă una dintre puținele regiuni care păstrează o adevărată comoară de artefacte capabile să contureze imaginea vieții umane timpurii din Etiopia, informează Phys.org.
Un nou studiu, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, prezintă descoperiri fascinante din această regiune, oferind indicii despre cum ar fi putut arăta viața — și moartea — acum aproximativ 100.000 de ani.
Arheologia în Riftul Afar din Etiopia
Riftul Afar, situat în nord-estul Etiopiei, este un punct fierbinte al cercetărilor arheologice, unde trei plăci tectonice se separă treptat, contribuind la formarea unui nou ocean. Zona este renumită pentru fosilele sale bine conservate și găzduiește mai multe locuri care au fost ocupate cândva de oameni moderni timpurii și de alte specii de hominizi.
Regiunea Middle Awash reprezintă una dintre cele mai importante zone arheologice ale riftului, conținând peste un kilometru de sedimente care păstrează o înregistrare geologică din Miocenul târziu până în Holocen. Cercetările desfășurate aici reprezintă un efort internațional și multidisciplinar continuu încă din anul 1981.
Noul studiu se concentrează asupra straturilor Faro Daba din membrul Halibee al Formațiunii Dawaitoli, care conține o mare colecție de artefacte din Epoca Târzie a Pietrei, scoase treptat la iveală prin eroziune. Metodele de datare au indicat că aceste descoperiri au o vechime de aproximativ 100.000 de ani. Cercetările anterioare din regiune au produs fosile importante, însă cu un context arheologic mai puțin extins.
Viața în Riftul Afar
Arheologii au descoperit aproximativ 1.800 de artefacte din piatră mai mari de un centimetru, împreună cu 132 de resturi animale. Între 65% și 82% dintre unelte au fost fabricate din bazalt, o rocă disponibilă local. De asemenea, există dovezi că aceste unelte au fost produse chiar în acel loc.
Deși în zonă nu există obsidian, o mică parte dintre unelte (sub 2%) au fost realizate din acest material. Autorii studiului notează că acest lucru ar putea indica existența unor schimburi cu regiuni îndepărtate, deși sunt posibile și alte explicații, precum existența unor surse locale care astăzi nu mai sunt vizibile.
„Diverse evaluări arheologice au formulat ipoteze privind mobilitatea, comerțul și relațiile sociale din perioada Paleoliticului Mijlociu pe baza provenienței materiilor prime. Totuși, astfel de interpretări ignoră adesea faptul că eroziunea rapidă sau acoperirea geologică a unor aflorimente mai apropiate ale aceluiași material pot distorsiona rezultatele studiilor de proveniență”, explică autorii studiului.
Dovezile, inclusiv resturile animale, arată că regiunea a fost cândva o câmpie inundabilă împădurită, afectată sezonier de inundații și capabilă să susțină o mare diversitate de animale. Au fost găsite numeroase resturi de maimuțe, rozătoare și mamifere mari asemănătoare bovinelor sau cerbilor. Mai puține resturi proveneau de la girafe, reptile, păsări și mari carnivore, precum felinele de talie mare.
Cu toate acestea, niciun os nu prezenta urme de măcelărire sau procesare de către oameni.
„Relativ abundente sunt și rozătoarele mari și bovidele de dimensiuni medii. Fosilele acestor specii au fost examinate atent de specialiști. Nu au fost identificate modificări osoase asociate măcelăririi sau produse clar de activitatea umană; au fost observate doar urmele obișnuite de rosături ale rozătoarelor, insectelor și carnivorelor, caracteristice unor astfel de medii de depunere”, scriu autorii.
Cercetătorii consideră că, din cauza inundațiilor frecvente, situl a fost ocupat doar pentru perioade scurte și repetate. Totuși, peisajul antic oferea umbră, hrană și materii prime pentru fabricarea uneltelor de piatră, resurse împărțite cu numeroase specii de animale.
Trei morți diferite
Au fost descoperite și trei schelete umane parțiale, fiecare prezentând o istorie diferită după moarte.
Primul schelet prezenta semne ale unei îngropări rapide după deces.
„Nu există dovezi ale unor leziuni produse în momentul morții, nici urme de rosături de carnivore sau rozătoare, ci doar deteriorări extinse cauzate de termite înainte de fosilizare. Nu au fost identificate modificări osoase produse de oameni. Informațiile disponibile sugerează o îngropare rapidă, fără o expunere îndelungată la suprafață. Totuși, comparațiile cu alte schelete de maimuțe colectate la suprafață în zona Faro Daba ne împiedică să concluzionăm că individul a fost îngropat intenționat”, notează cercetătorii.
Un al doilea schelet parțial, reprezentat doar de un dinte și câteva fragmente osoase, prezenta fisuri, urme de ardere, decolorare și fragmentare, indicând expunerea la temperaturi ridicate. Cercetătorii nu pot determina dacă acest lucru s-a produs în mod natural, de exemplu într-un incendiu de vegetație, sau dacă a fost rezultatul unei incinerări intenționate.
Ei consideră că incinerarea este puțin probabilă pentru acea perioadă și subliniază că, dacă această ipoteză s-ar confirma, ar reprezenta cea mai veche cremare cunoscută din lume și o practică funerară necunoscută până acum pentru Paleoliticul Mijlociu.
Ultimul schelet aparținea unui adult de talie mai mică și prezenta semne clare că a fost devorat de animale. Oasele aveau adâncituri, urme de dinți și fracturi, iar articulațiile lipseau. Cercetătorii descriu aceste leziuni ca fiind perimortem, ceea ce înseamnă că s-au produs în momentul morții sau foarte puțin timp după aceea.
Autorii studiului afirmă că cercetările din zona Middle Awash continuă și că acestea vor dezvălui probabil noi informații despre viața timpurie a oamenilor care au trăit acolo.
Foto sus: Zona de studiu Middle Awash, Riftul Afar din Etiopia, cu sedimente expuse orizontal în prim-plan, conținând mii de fosile și artefacte din perioada Paleoliticului Mijlociu (© Tim White)