Rochie realizată din lemnul unei epave din secolul al XVII-lea

Atunci când este descoperită o epavă veche, oamenii se gândesc de obicei la comori de pirați și monede strălucitoare. Aceste fragmente de istorie maritimă sunt, de regulă, studiate, conservate și expuse într-un muzeu sau într-o colecție privată, nu transformate într-o rochie demnă de Săptămâna Modei de la Paris.

Folosind surplusul de lemn provenit dintr-o epavă datând din secolul al XVII-lea, arheologi, chimiști și experți în textile din Finlanda au transformat materia primă într-o fibră textilă. Apoi au tors fibrele pentru a obține un fir utilizabil și au tricotat o rochie cu ajutorul unei tehnologii asistate de inteligență artificială. Rochia Epavei reprezintă rezultatul a peste doi ani de colaborare între oameni de știință și designeri. Această piesă vestimentară unică oferă și o oportunitate de a aduce istoria mai aproape de un public nou, informează Popular Science.

„Patrimoniul cultural subacvatic este adesea invizibil, dar Rochia Epavei îl aduce în mediul cotidian al oamenilor. Este aproape ca un purtător de cuvânt al istoriei — dar cu o notă modernă.”, a declarat Minna Koivikko, arheolog maritim în cadrul Agenției Finlandeze pentru Patrimoniu.

Epava Hahtiperä

Rămășițele unei nave comerciale din secolul al XVII-lea au fost descoperite în 2019 în orașul Oulu, din centrul Finlandei. Nava fusese construită din lemn provenit de la copaci tăiați începând cu anul 1684, iar epava, al cărei nume original nu este cunoscut, a fost denumită ulterior epava Hahtiperä. Lemnul folosit la construcția navei provenea din pădurile regiunii Ostrobothnia, din sud-vestul Finlandei, în secolul al XVII-lea.

După ani de muncă de conservare, unele fragmente de lemn rămase riscau să fie aruncate la gunoi, ceea ce i-a determinat pe arheologi să se întrebe cum ar putea oferi acestui material o a doua viață în secolul XXI.

„Epava s-a păstrat doar parțial și nu toate piesele au putut fi conservate, deși fiecare fragment a fost documentat. Mi s-a părut păcat și am început să mă întreb dacă fragmentele de lemn ar putea avea totuși o utilitate”, a explicat Koivikko.

Koivikko și-a unit forțele cu experți în design și textile, chimiști și specialiști în silvicultură pentru a găsi o modalitate de a transforma acest lemn istoric în ceva nou.

Transformarea lemnului îmbibat cu apă în fibre textile

Bioinginerul Inge Schlapp-Hackl a coordonat procesul tehnic complex de transformare a lemnului vechi de peste 300 de ani într-o fibră textilă utilizabilă. Ea a îndepărtat stratul exterior pentru a expune miezul lemnului, care a fost apoi mărunțit și procesat pentru a obține o pastă solubilă.

Ulterior, a transformat această pastă în fibre textile, folosind un solvent care este utilizat pentru a converti celuloza provenită din textile vechi, pastă de lemn și ziare în fibre, fără utilizarea altor substanțe chimice. Aceste fibre pot fi apoi transformate în țesături durabile.

Potrivit cercetătorilor, firul rezultat este surprinzător de rezistent. Are o strălucire discretă și o nuanță brună naturală, fără a fi vopsit sau albit. Această culoare maro provine direct din lemnul epavei Hahtiperä.

„Pasta obținută din lemnul epavei conținea foarte puține impurități și a fost surprinzător de ușor de procesat”, a adăugat Schlapp-Hackl.

Cercetătorii au folosit apoi un program experimental de design pentru a genera modele pe un computer local. Potrivit cercetătorilor, acest proces reduce consumul de energie și permite colaborarea dintre designer și inteligența artificială.

Experta în textile Anna-Mari Leppisaari, de la Universitatea Aalto, a proiectat și tricotat două rochii identice folosind acest fir, iar modelul de la suprafață este inspirat de textura fibrei lemnului și de zgomotul digital. Ea a realizat rochia pe o mașină de tricotat Shima Seiki, ca o singură piesă tridimensională, fără cusături, pentru a evita orice risipă de material.

O lecție despre risipă

Pentru artista și designerul textil Pirjo Kääriäinen, de la Universitatea Aalto, conștientizarea necesității de a reduce consumul de resurse naturale a fost o misiune de o viață. Ea și colegii săi au petrecut peste 15 ani cercetând modul în care diferite tipuri de biomasă și materii prime pot fi transformate în fibre textile.

Echipa afirmă că Rochia Epavei demonstrează posibilitățile care apar atunci când tehnologia și designul sunt explorate împreună și că originile istorice ale rochiei încurajează o nouă perspectivă asupra consumului sustenabil.

„Desigur, o epavă este un caz excepțional, dar este și o poveste care îi face pe oameni să se oprească și să privească materialele dintr-o perspectivă nouă. Dacă ceva atât de frumos poate fi realizat din lemn vechi de secole, de ce continuăm să aruncăm materiale care ar putea fi încă reutilizate și reintegrate în circuit?”, a spus Kääriäinen.

Rochia Epavei este expusă la Muzeul de Artă din Oulu, începând din data de 22 mai 2026.

_{Foto sus: Epava Hahtiperä a fost descoperită în anul 2019, în orașul Oulu din nordul Finlandei (© Minna Koivikko)}